04/03/2023
In Memoriam: TOMA CARAGIU
Regretatul actor - Toma Caragiu - s-a născut la Hrupişti, în Grecia, la 21 august 1925, într-o familie de aromâni (tatăl - Nicolae Caragio, mama - Athina Papastere), şi s-a stins la 4 martie 1977, sub dărâmăturile produse de cutremur.
Pe când avea trei ani, familia s-a mutat din nordul Greciei la Silistra, în Cadrilater, iar din 1940, s-a stabilit la Ploieşti.
Toma a urmat Şcoala „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel”, a făcut parte din trupa de teatru a liceului şi a scris în „Frământări” - revista şcolii.
Deşi părinţii îşi doreau să-l vadă medic veterinar, tânărul s-a înscris la Facultatea de Drept, la care va renunţa în scurt timp, pentru a studia la Conservatorul de Muzică şi Artă Dramatică din Bucureşti, la clasa lui Victor Ion Popa.
În anul III de studenţie, a debutat pe scena Studioului Teatrului Naţional din Piaţa Amzei, în piesa „Toreadorul din Olmado”.
Alături de alţi colegi, a realizat spectacolul „Take, Ianke şi Cadîr”, pe care îl jucau - în special în vacanţe - la cinematograful „Modern” din Ploieşti, precum şi spectacolul „Trandafirii roşii”.
A apărut astfel „Brigada culturală Prahova”, un nucleu teatral care, în 1947 va deveni „Teatrul Sindicatelor Unite”, iar în 1949 - Teatrul de Stat Ploieşti.
În 1948, Toma Caragiu a fost angajat la Teatrul Naţional, iar în 1949 a absolvit I.A.T.C.-ul, după care a urmat Şcoala de Ofiţeri în Rezervă ai Armatei.
În 1951 a fost angajat la Teatrul de Stat din Constanţa, unde a jucat în „O noapte furtunoasă”, „Vocea Americii” şi altele.
În 1953 a fost numit director al Teatrului de Stat din Ploieşti, funcţie pe care o va ocupa vreme de 12 ani.
Pe scena ploieşteană a jucat, în această perioadă, în 34 de roluri, în piese precum: „Slugă la doi stăpâni”, „Nunta lui Figaro”, „Take, Ianke şi Cadîr”, „Înşir-te mărgărite”, „Răzvan şi Vidra”, „Poarta” etc.
În 1955 a debutat în film, în prima peliculă color din România - „Nufărul roşu”.
Alte filme în care a apărut de-a lungul anilor: „Nu vreau să mă-nsor”, „Străzile au amintiri”, „Haiducii”, „B.D. la munte şi la mare”, „Ciprian Porumbescu”, „Actorul şi sălbaticii”, „Operaţiunea Monstrul”, „Serenadă pentru etajul XII”, „Vara romantică”, „Poveste sentimentală”, „Cartierul veseliei”, „Procesul alb”, „Vremea zăpezilor”, „Şeful sectorului suflete”, „Subteranul”, „Răpirea fecioarelor”, „Brigada Diverse intră în acţiune”, „Zestrea domniţei Ralu”, „Săptămâna nebunilor”, „Brigada Diverse în alertă”, „Facerea lumii”, „Bariera”, „Explozia”, „Proprietarii”, „Trei scrisori secrete”, „Tatăl risipitor”, „Mastodontul”, „Singurătatea florilor”, „Marele singuratic” etc.
Sunt memorabile şi momentele televizate din cadrul emisiunilor de divertisment, unele chiar cu aluzii la regimul comunist.
În 1965 a debutat şi la Teatrul Naţional Radiofonic, în piesa „Douăsprezece lire”, urmată apoi de alte 50 de piese în care a fost distribuit, cm ar fi: „Monopolul alcoolului”, „Femeile care omoară bărbaţii”, „Minunile Sfântului Sisoe”, „Riscurile celebrităţii”, „Comisarul e băiat de treabă” şi altele.
În 1965 s-a transferat la Bucureşti, fiind angajat la Teatrul „Bulandra”, primul rol fiind în „Opera de trei parale”.
Pe scena de la „Bulandra”, precum şi la Teatrul Naţional şi Teatrul de Comedie, a apărut de peste 2000 de ori, în 20 de piese diferite: „Sfântul Mitică Blajinul”, „Ziariştii”, „O scrisoare pierdută”, „Revizorul”, „Simfonia patetică”, „Interesul general”, „Azilul de noapte”, „Lungul drum al zilei către noapte” etc.
În 1975, la „Bulandra”, îl găsim pe Toma Caragiu şi în postura de regizor al piesei „Titanic Vals”.
În 1967 i s-a acordat Ordinul „Meritul Cultural clasa a III-a - „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice”.
În 1969 a primit titlul de „Comic genial”, iar în 1971 - a fost desemnat „Cel mai bun actor român”.
În perioada 1952 - 1962, a fost căsătorit cu o colegă de teatru - Maria Bondar, împreună adoptând o fetiţă, dar, din cauza neînţelegerilor, au divorţat.
În 1963 s-a căsătorit cu actriţa Elena Bichman (şi ea aflată la al doilea mariaj), aceasta părăsind ţara imediat după cutremur, stabilindu-se în America.
S-a stins împreună cu prietenul său, regizorul Alexandru Bocăneţ, în fatidica seară de 4 martie 1977, când sărbătorea acasă finalizarea filmului „Gloria nu cântă”.
Este înmormântat la Cimitirul Bellu din Bucureşti.
După moartea lui Toma Caragiu, în 1979, au fost publicate postum poeziile pe care le-a scris de-a lungul vieţii, lucru mai puţin cunoscut publicului.
În amintirea actorului, Teatrul din Ploieşti îi poartă numele, la fel ca şi sala de spectacole de la Teatrul „Bulandra”.
Citiţi pe blog --- >>> https://pearipadecant.blogspot.com/2021/08/in-memoriam-toma-caragiu.html - şi alte detalii despre .
-
