Povestea pasiunii mele pentru fotografie a început din copilărie, pot spune, pe când părinții mei au cumpărat un aparat digital (nu mai ştiu exact de la ce producător era - bine înainte de de acel aparat am avut şi unul pe film). Cu acel aparat digital m-am tot jucat eu prin excursiile cu şcoala , cu prietenele mele. După ceva vreme am început să editez pozele cu ajutorul unei prietene bune; ne f
aceam poze una alteia şi apoi le modificam contrastul şi aplicam diferite efecte. Prin 2011 (dacă nu mă înşel) am început să practic street dance şi profu' de acolo avea un Canon, astfel mi s-a pus pata pe acel aparat, îl stresam pe săracul om să mă mai lase şi pe mine să ma joc cu acel obiect ,cdeşi nu aveam nici un habar de el. Ei bine m.a mai lăsat să fac o poză doua (vorba aia ).
Între timp făceam poze cu telefonul şi când ieşea câte o poză mai bună mă lăudam la prietena asta a mea (care şi ea e pasionată de fotografie). Ei bine, anii trec şi pasiunea asta nu mai trecea, precum alte lucruri (îmi place asta ,dar după ceva timp mă plictisesc de acel ceva,sau vreau să devin ceva, dar la fel, e ceva de moment). Fotografiatul a ramas de ceva timp şi nu m-am plictisit de asta. Imi doream un aparat foto DSLR, dar cm nu lucram, nu aveam bani, iar părinții mei nu aveau cm sa ma ajute. Şi de fiecare dată când eram cu cineva cunoscut şi avea un DSLR sau un aparat altfel decât ce aveam eu, voiam să "îl testez" .
Şi după tot acest timp, am cunoscut un om care a văzut că îmi place să fac asta şi m-a ajutat împrumutandu-mi un Nikon D90 . Momentul în care mi-a propus asta, m-a făcut să simt o bucurie enormă şi nu am ştiut ce să îi răspund şi ce să îi spun. Încă şi în ziua de astăzi nu ştiu cm să îi mulțumesc pentru aces gest! Ps: promit că într-o zi ai să fi mândru de mine şi de munca pe care am să o depun pentru arta asta! Şi asta pentru că ai contribuit atât tu, cât şi . (se ştiu ei cu inițialele , vă pup ,vă îmbrățişez ,şi vă mulțumesc pentru susținere)
