17/12/2025
Anul acesta a fost plin de încercări.
De aceea reușita de acum 2 săptămâni a depășit calendarul ISJ de depunere a proiectelor și concursurilor școlare.
De pași făcuți cu speranță și opriți brusc, de proiecte care nu s-au legat, de uși la care am bătut și care au rămas închise. Au fost momente în care m-am întrebat dacă drumul meu mai are sens, dacă efortul, munca și credința mea mai sunt văzute. Fiecare nereușită a lăsat în urmă oboseală, îndoială și tăceri grele, dar și o lecție: nu tot ce îți dorești îți este de folos atunci când îți dorești.
Am învățat să merg mai departe chiar și când nu înțelegeam de ce lucrurile nu se întâmplă. Am învățat să las din mână ce nu era pentru mine și să nu forțez drumuri care se închideau, oricât de mult m-ar fi durut. În toate aceste pierderi aparente, Dumnezeu a lucrat în tăcere.
Când eram mai obosită și mai puțin pregătită să mai sper, a venit darul. Postul de la Liceul de Artă secția sculptură nu a fost doar o reușită profesională, ci o confirmare. O mângâiere. Un „ai răbdare, te văd”. Copiii aceia minunați, curați, vii, sensibili, au devenit răspunsul la toate întrebările mele. În ochii lor am regăsit bucuria, sensul și rostul pentru care am ales drumul artei și al educației.
Dumnezeu nu mi-a luat greutățile, dar mi-a dat exact locul în care pot să le transform în lumină. Mi-a arătat că uneori nereușitele nu sunt pedepse, ci pregătiri. Că pierderile nu sunt capăt de drum, ci ocoliri necesare. Iar când darul vine, vine întreg — cu oameni frumoși, cu pace și cu sentimentul că ești exact unde trebuie să fii.
Anul acesta nu a fost despre ce am pierdut, ci despre ce am primit la timpul potrivit.
Sărbători binecuvântate tuturor, sănătate și bucurii alături de familie!
Anul acesta va fi o pauză…
