17/11/2022
„Îmi doresc să apară cuvântul iubire în dimensiunea lui adevărată, pentru că am uitat să iubim. În rest… Mi-e dor de tinerețe!”
⚫ Astăzi ne-a părăsit marele actor, Constantin Codrescu...
Un actor şi un om cm rar se găseşte…
S-a născut pe data de 5 septembrie 1931, la Huși. În 1951 a absolvit Institutul de teatru din București. Între 1976 – 1989 a fost profesor la Institutul de teatru din Târgu-Mureș. Constantin Codrescu a fost cetățean de onoare al acestui municipiu.
„De când eram elev am avut o pasiune pentru teatru. Când eram chiar foarte mic aveam o anumită înclinaţie spre acest «joc de dincolo de cortină». A fost o chemare, o chemare peste care nu am încercat să trec, m-am aplecat cu toată dragostea şi pasiunea spre ea. Am făcut apoi şi regie, scenografie, am devenit şi membru în învăţământul artistic şi cam toate acestea se adună la bilanţul de 60 de ani de activitate”
A avut o importantă activitate teatrală şi multiple apariţii la televizune, fiind şi colaborator permanent al redacţiei Teatru la Radio, timp de 45 de ani. A jucat în numeroase producții cinematografice: „De-aș fi… Harap Alb”, „Mihai Viteazul”, „Haiducii lui Șaptecai”, „Zestrea domniței Ralu”, „Săptămîna nebunilor”, „Roșcovanul”, „Pentru patrie”, „Capcana mercenarilor”, „Trandafirul galben”, „Masca de argint”, „Colierul de turcoaze”, „Pădurea de fagi”, „Totul se plătește”, „Sezonul pescărușilor”, „La răscrucea marilor furtuni”, „Speranța”, „Bietul Ioanide”, „Lumini și umbre”, „Vlad Țepeș” etc.
Un rol principal de referinţă este cel al lui Ghiţă, din „La Moara cu Noroc” regizat de Victor Iliu.
„Activitatea mea este imensă atât în actorie, regie şi scenografie, cât şi în radio, televiziune şi cinematografie. Mica sau marea mea dezamăgire a fost în 1958, când am fost dat afară din Teatrul Armatei în calitate de vrăjmaş al orânduirii socialiste. În 1977, prin bunăvoinţa bunului meu prieten Dinu Săraru, am părăsit Bucureştiul. A fost un moment de curaj pe care nu-l regret. Am riscat, am lăsat totul în urmă şi am plecat în provincie, unde am întemeiat câteva teatre, am fost şi director al unui teatru care a mers foarte bine, am înfiinţat secţii române în oraşele rămase fără aceste secţii în învăţământ. Mi se pare că lucrurile s-au compensat, astfel că nu pot spune că este chiar o dezamăgire faptul că am fost nevoit să părăsesc Bucureştiul. Am avut alte satisfacţii”
Între 1976 – 1989 a fost prof. la „Institutul de Teatru” din Târgu-Mureş, oraş al cărui cetăţean de onoare este, unde a particpat la înfiinţarea secţiei române, apoi director al Teatrului „Maria Filotti” din Brăila şi al Teatrului din Sfântu Gheorghe, unde de asemenea a fost un pionier al teatrului românesc.
Din 1996 a fost profesor universitar la Facultatea de Teatru a [Universităţii Ecologice], iar din 2003, profesor universitar la Facultatea de Teatru a Universităţii Spiru Haret.
Cele două volume de memorii ale marelui actor, regizor şi pedagog Constantin Codrescu („Pribeag prin Viaţa mea”, editura Betta, 2009) uimesc, indignează şi întristează.
„Una dintre cele mai frumoase amintiri ale vieţii mele a fost întâlnirea cu personajul «Unchiul Vania» şi cu eminenta mea profesoară Aura Buzescu. A fost un moment copleşitor pentru mine. Un alt moment important a fost spectacolul «Fraţii Karamazov», pe care l-am realizat la Teatrul din Târgu Mureş, şi poate cel de-al treilea a fost întâlnirea cu minunatul om, fosta actriţă Sorana Ţopa, care a fost pentru mine un simbol extraordinar”
În 1967 a fost distins cu Ordinul Meritul Cultural clasa a IV-a „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice”.
A primit totodată Premiul UNITER pentru întreaga activitate.
