16/08/2022
Bună să vă fie inima din nou. Cum am promis vă scriu o nouă poveste foarte frumoasă.
Pentru adolescenți.
Caracteristici terapeutice: probleme abordate: a se simți neajutorat, a se simți fără putere, a înțelege ce nu-ți stă în putere să faci, a avea scopuri prea înalte sau îndepărtate.
Resurse dezvoltate: a aprecia ce ai, a-ți păsa de ceilalți, a cauta soluții, a împărți cu ceilalți ceea ce ai, a crede în abilitățile tale, a construi resursele pas cu pas.
Obiective propuse: bucuria de a ii ajuta pe ceilalți, descoperirea propriilor abilități, valorile traiului în comunitate, recompensele bunătății.
Știi, uneori, când ești copil, e ușor să te simți cam lipsit de putere și de ajutor. Intr-adevar, dacă stai și te gândești la asta, sunt multe lucruri pe care nu le poți face. Nu poți sta treaz la fel de târziu ca fratele sau sora ta mai mare. Nu poți sa faci sport la fel de bine ca fotbaliștii tăi preferați sau alți sportivi. Nu poți face cascadoriile pe care alți adolescenți le pot face în parc. Nu poți să iei la școală notele pe care se așteptă părinții tăi. Uneori e greu și să vezi că ești bun la ceva. Cum poți ajunge un jucător profesionist de fotbal când te împiedici de fiecare data când încerci sa driblezi? Ceea ce vrei tu sa realizezi poate părea atât de îndepărtat în viitor încât ți se pare ca nu vei ajunge niciodată acolo. Ei bine, o data am auzit o poveste foarte tare care m-a inspirat. O istorie adevărată cred despre un băiat pe nume Trevor. Povestea arata ca exista lucruri mici pe care copiii le pot face pentru a face o schimbare majoră. Într-o seară, Trevor făcea ce o grămadă de adolescenți de 13 ani fac: se uita la televizor. La știți a apărut o poveste despre niște oameni fără adăpost care dormeau pe afară în frigul de pe stradă, într-o zona din centrul Philadelphiei, orașul unde locuia el. Trevor nu se gândise niciodată cu adevărat cât de binecuvântat era că locuia într-o suburbie destul de bogată a aceluiași oraș. Povestea oamenilor fără adăpost i-a atins coarda sensibilă și a început să se întrebe ce ar putea face pentru a-i ajuta pe acești oameni.
Poate ar fi fost mai ușor ca Trevor să uite de asta. Sunt așa de multe povești triste la televizor.
Aceasta ar fi fost încă una pe care o ignora și atât.
Poate că și Trevor ar fi gândit: "Ei bine, ce pot eu face în privința asta ? Sunt doar un copil, dar nu a făcut-o. În loc de asta, a început să se întrebe cm ii putea ajuta, ceea ce l-a făcut să-și aducă aminte că în garajul familiei erau niște pături în plus. Așa că s-a dus la tatăl său și l-a întrebat dacă le putea duce oamenilor din centru. Poate că tatălui lui Trevor cererea să I se fi părut cel puțin ciudată. De obicei, ținem la lucrurile pe care le avem, iar adulții tind să creadă că au muncit din greu pentru ceea ce au, așa că de ce ar da lucrurile de pomană? Cred că gândirea asta seamănă mult cu cea a unui copil. Mi-a luat mult timp să strâng din banii de buzunar pentru a- mi cumpăra și eu bicicleta așa că pentru ce să o împrumut unui prieten care trebuie să ajungă acasă în grabă?
Ce-i drept, tatăl lui Trevor era un tip cu inimă bună. L-a dus pe Trevor cu mașina în centru pentru a da câtorva oameni cele câteva pături în plus. Cred că măcar unii au dormit mai bine cu noile pături. Și Trevor era fericit. Ii părea bine ca dăduse păturile. Simțea o împlinire de parcă el se învelea acum cu o pătură emoțională să-i încălzească sufletul. Dar si-a dat seama ca exista un risc- se simțea atât de bine încât să-și dorească să facă din nou asta.
A doua zi, Trevor s-a dus la băcănia locală publice din cartier unde se pun anunțuri. A lipit anunțuri în care le cerea oamenilor păturile în surplus sau mâncarea de care nu aveau nevoie. Rezultatul a fost "contagios". "Bunătatea" s-a luat de la unul la altul. Trevor a descoperit că atât de mulți oameni doreau să ajute încât intr- o săptămână umpluse garajul tatălui său cu mâncare și pături. Ceea ce Trevor începuse cu bunătatea lui a crescut și s-a răspândit în cadrul comunității. Nu a durat mult pana ce generozitatea oamenilor dădea pe afara din garaj și Trevor l-a pus pe tatăl său să caute o clădire mai mare pentru a adăposti toate ajutoarele donate de oameni. Ai putea crede că acum există câteva depozite speciale în Philadelphia care adăpostesc mâncare și pături pentru oamenii fără adăpost? Toate se numesc "La Trevor".
Rămâneți binecuvântați!
M.
