08/02/2026
Uneori,tarziu,cand istovesc treburile in negurile noptii, ma ispitesc intrebarile care nu imi dau pace:"oare pe cine mai imbraca rochitele mele,pe unde mai straluceste praful meu de stele?"
E drept, a fost cea mai mare dorinta a mea sa continui lucrul,insa David e abia a saptea,si inca suntem colegi de banca.
Telefonul meu e plin de fotografii care mi-au adus bucurie peste timp,care m-au hranit spiritual si mi-au rapit chiote de bucurie,la momentul lor.Dar ,Dumnezeu stie mai bine de ce are unele planuri cu noi.
Cred ca m-am nascut pentru a coase,si inca nu cred ca pot face altceva mai bine de atat.
Am pornit de la 0,fara scoala de croitorie,doar cu dorinta de a invata zi de zi,si am reusit!
In mintea mea,sunt doar tipare pe care asez,delicate,dantelute diafane.Cred ca doar un om care a venit cu harul asta pe lume,nu-i pregatit sa se lase infrant.Si eu inca visez cu ochii deschisi...
Cum poate un om sa iubeasca sa faca acelasi lucru,fara sa se plictiseasca vreodata de el?
foto(6 years ago): Camelia Burduja multumesc!
