Ea e totul; „când cultura moare istoria omenirii este în pragul sfârşitului” spunea Oswald Spengler. La rândul ei, cultura are nevoie de un suflet pentru a putea exista. În Reşiţa, acest rol şi l-au asumat sindicatele care înţelegînd că inovatia culturală şi difuziunea acesteia sunt cele care au pus mereu în mişcare omenirea au hotărât, în urmă cu 58 de ani, să-şi folosească resursele financiare ş
i umane pentru a construi Casa de Cultură a Sindicatelor din Reşiţa, spaţiu care ulterior s-a transformat într-un adevărat centru al acţiunilor culturale desfăşurate pe municipiul de pe malurile Bârzavei. În acest edificiu cultural cetăţenii Reşiţei şi ai Caraş-Severinului au produs şi consumat „cultura” ca pe un aliment indispensabil condiţiei umane. Acum, la o varsta de peste 60 de ani, Casa de Cultură a Sindicatelor din Reşiţa continua sa stea la dispoziţia reşiţenilor şi a Thalliei arătând, şi pe această cale, cine îi sunt adevăraţii proprietari precum şi scopul şi menirea ei.