Razesii din Pogonesti

Razesii din Pogonesti Contact information, map and directions, contact form, opening hours, services, ratings, photos, videos and announcements from Razesii din Pogonesti, Cultural Center, Com. Pogonesti, Jud. Vaslui, Pogonesti.

Dorim ca prin acest demers să promovăm valorile culturale locale și să le oferim tinerilor posibilitatea să participe activ la viața socială și culturală a localității.

21/03/2026

Generalul Johannes von Eben şi suita -la Şerbeşti (Vrancea), 1918

21/03/2026

16 martie 1957. Se stingea la Paris unul dintre cei mai mari sculptori ai lumii: românul Constantin Brâncuși. Astăzi, la 69 de ani de la acel moment, nu putem să nu ne amintim vorbele celui care a introdus filosofia în sculptură, susținând că „sculptorul este un gânditor": „Eu nu dau niciodată prima lovitură până când piatra nu mi-a spus ceea ce trebuie să îi fac. Aştept până când imaginea interioară s-a format bine în mintea mea. Câteodată durează săptămâni întregi până când piatra îmi vorbeşte. Trebuie să privesc foarte atent înlăuntrul ei. Nu mă uit la vreo aparenţă. Mă depărtez cât mai mult posibil de aparenţe.”
“Nu vă pierdeți timpul să luptați între voi pentru a deveni voluminoși și mari fiindcă nu e nicio diferență între mare și mic. Și nu uitați că suntem toți niște mucegăiți pe o bilă călătoare prin spațiu. Nu vă umflați fiecare cu câte un succes anume, căci suntem toți în aceeași găleată.”- Constantin Brâncuși

21/03/2026

Cică la început Dumnezeu îl făcuse pe om cu aripi, ca să poată zbura. Calul l-a rugat pe Dumnezeu să-i ia aripile, zicând că-l va duce în spinare ca vântul.

Irina Nicolau, Carmen Mihalache – Credințe și superstiții românești: după Artur Gorovei și Gh. F. Ciaușanu (Humanitas, 2012)

Sursa foto: Arhiva de Imagine MȚR - Colecția Claudia Mihăilescu (MC-79)

21/03/2026

Timpul de semănat al plantelor era ales în trecut de oameni în raport de condițiile climatice favorabile și de o anume fază de creștere sau descreștere a Lunii pe cer: „Roadele care se fac în pământ, precum cartofii, să fie semănate la Lună Veche, adică atunci când e luna plină, iar cele ce se fac deasupra pământului, cm sunt cerealele, la Lună Nouă”; „Luna de pe cer are un rol asupra seminței ce se aruncă în pământ și asupra creșterii și rodirii. De aceea, sămânța tare (secara, grâul, porumbul) s-o semeni pe pământ uscat, când luna este în creștere; altfel dai mâna cu sărăcia. Pe cele moi (in, cânepă, ovăz) în pământ moale, când Luna e în descreștere”; „Luna dă colțul grâului” iar „Soarele crește și coace bobul” (Pamfile, 1915, p. 83) ș.a. Aceste informații etnografice țin de un puternic cult lunar. În credințele populare se stabileau relații directe, de analogie, între înhumarea morților în cimitire și a semințelor pe ogoare: în pământ, sămânța plantei și trupul neînsuflețit al omului urmau să germineze, să se întoarcă la viață.

Experiența repetată, cu reușitele și neîmplinirile ei, a ajutat omul să-și aleagă diverse repere care să-i indice momentele cele mai potrivite pentru semănatul plantelor: porumbul se seamănă începnd de la Bunavestire și ține până la Arminden sau Ispas; semănatul grâului de toamnă se face între Sântămării (15 august – 8 septembrie), de unde zicala „Toamna să semeni în praf, iar primăvara în noroi”, ceea ce ar însemna ca semănăturile de grâu, secară, orz să se facă de timpuriu; prin Banat, timpul cel mai potrivit pentru semănat fasolea era Armindenul; în Bucovina, bobul se semăna până la Sângiorz; usturoiul de toamnă la Sântandrei; cânepa la sfârșitul lunii aprilie și începutul lunii mai; castraveții la Arminden; bostanul la o sută de zile de la Crăciun; busuiocul când încep broaștele să cânte; meiul când înflorea porumbarul etc.

Datele despre semănatul culturilor agricole erau indicate de sărbătorile calendaristice, de înfloritul unor plante sălbatice, de sosirea păsărilor migratoare, de comportamentul insectelor etc. Acestea se corelau cu condițiile locale ale climei și solului, de altitudinea și latitudinea geografică, de soiurile plantelor. Până la începutul secolului al XX-lea Calendarul popular, care indica atât sărbătorile, cât și activitățile ce trebuiau efectuate, a fost pentru țăran un fel de tratat de agronomie.

Ion Ghinoiu – Calendarul țăranului român. Zile și mituri (Univers Enciclopedic Gold, 2019)

Sursa foto: Arhiva de Imagine MȚR - Colecția Kiruleanu | Cuplu de țărani la grăpat cu bivolii, Transilvania, 1910-1940 (K-1631)
---> https://bit.ly/3rTPqwn

21/03/2026

În ziua de 9 martie străvechi, început de an agrar, se făceau numeroase pronosticuri meteorologice: „Dacă îngheață pământul spre ziua de 40 de sfinți, la toamnă nu vor fi brume și oamenii pot semăna păpușoi (porumb) cât de târziu, că tot se vor coace foarte bine”; „Cum va fi timpul în ziua de Măcinici, așa va fi toată primăvara”.

Ziua scoaterii rituale a plugului în țarină varia, în raport cu latitudinea geografică: la Mucenici (9 martie) în sud, la Alexi (17 martie) și Blagoveștenie (25 martie,) în centrul și nordul țării. Credința că începerea unei activități economice în ziua de Anul Nou agrar aduce spor și belșug este bine ilustrată de obiceiul scoaterii plugului în țarină și tragerea primei brazde. Cu câteva zile înainte de 9 martie se ascuțeau și se îndreptau fiarele plugului, se verificau și se reparau celelalte părți ale plugului, se hrăneau bine animalele de tracțiune (boii), se încheiau înțelegeri între gospodari pentru a se ajuta la arat (la un plug din lemn se înjugau câte 2-3 perechi de boi) și se aștepta momentul ieșirii la arat în deplină curățenie trupească și sufletească. În dimineața zilei de 9 martie abundau practicile cu rol purificator (afumarea cu tămâie și stropirea cu apă a boilor înjugați la plug și a gospodarului ieșit la arat) și fertilizator (aruncarea unui ou înaintea plugului de către gospodină) și alte obiceiuri.

Ion Ghinoiu – Calendarul țăranului român. Zile și mituri (Univers Enciclopedic Gold, 2019)

Sursa foto: Arhiva de Imagine MȚR - Colecția Oroveanu | Casă cu cat și prispă, zona Subcarpații Meridionali (O-109)

21/03/2026

O garnitură militară germană şi localnici -undeva în România, anii celui de-al Doilea Război Mondial

17/01/2026

În gară la Bârlad, prima jumătate a anilor ’40

17/01/2026

O vedere germană de pe la 1910 -“O frumoasă româncă în costum popular”

17/01/2026

Lumina caldă a căsuțelor primitoare.

27/12/2025

Creștinați încă din vremea Sfinților Apostoli, așa cm se observă din Noul Testament, românii sărbătoresc cu bucurie Nașterea Domnului, pe care o numesc, popular, Crăciun. În primul rând, cei credincioși respectă, după puteri, prescripțiile Bisericii Ortodoxe: țin post alimentar timp de șase săptămâni; se spovedesc și se împărtășesc cu Sfintele Taine. În zilele de sâmbătă din post, femeile duc la biserică, pentru a fi sfințite, colivă, pâine și vin, pe care le împart celor săraci, în numele celor morți din familie. Apoi, cu sufletul purificat, în cele trei zile câte sunt în calendarul ortodox pentru această sărbătoare, participă la Sfânta Liturghie. Urmează apoi să se bucure de minunatele obiceiuri de Crăciun!

De 1700 de ani, tot felul de obiceiuri și credințe, străvechi și moderne, adoptate din vestul Europei și chiar din America, s-au lipit de această sărbătoare până la punctul în care riscă să pună în umbră înțelesul ei creștin: Nașterea plină de smerenie a Domnului Iisus Hristos pentru mântuirea oamenilor. Astăzi, în orașe, Crăciunul este un caleidoscop de brazi împodobiți și cadouri, decorații și luminițe, vacanțe la munte sau în străinătate, dar și colindători și mese bogate.

În sat, obiceiurile sunt mai simple, dar și mai solemne. Oamenii se pregătesc de sărbătoare, umplând masa cu cele mai bune bucate: fripturi și sarmale din porcul tăiat de Ignat (20 decembrie) și colaci din făină albă de grâu, prăjituri și plăcinte. În seara de ajun, îi așteaptă cu emoție pe colindători: cete de copii, apoi de tineri și chiar de bărbați. Ei aduc vestea sfântă a Nașterii Domnului și trebuie răsplătiți cu friptură, colaci și băutură, dar și cu bani. Satele vuiesc de cântecele colindătorilor, însoțiți sau nu de oameni mascați și de instrumente muzicale. În noaptea dintre 24 și 25 decembrie, nimeni nu doarme! După colindători, vin rudele și prietenii, ca să îți ureze cele bune: sănătate, recolte bogate, căsătorie pentru copii, viață lungă.

În zilele de Crăciun, colindatul continuă după Sfânta Liturghie, iar în ultima zi, ceata de feciori, care joacă rolul cel mai important în această perioadă, organizează o petrecere comună pentru tineret, la care se consumă bucatele primite de colindători, iar muzicanții sunt plătiți din banii primiți. Totul se întoarce, de fapt, în comunitate.

În prezent, în sat, obiceiurile urbane de Crăciun au pătruns lent și sporadic. Doar în casele cu copii se împodobesc pomi de Crăciun și se fac daruri, mai ales celor mici. Dar cel mai important obicei este colindatul. Se zice chiar că nu va veni sfârșitul lumii câtă vreme vin colindătorii la Crăciun și se fac ouă roșii la Paști!

Text: Ana Pascu, muzeograf la Muzeul Național al Țăranului Român

Icoană pe sticlă, cu tema „Nașterea Domnului”, datare 1854, meșter Savu Moga, zona Arpașu de Sus, Țara Oltului - Colecția Muzeului Național al Țăranului Român, categoria juridică Tezaur.

20/07/2025

La fântână. Anii 40 prin Poiana Sibiului.

Fischer - Muzeul Național Brukenthal, Romania - CC BY-SA.

20/07/2025

O înmormântare -undeva în România, anii Primului Război Mondial

Address

Com. Pogonesti, Jud. Vaslui
Pogonesti

Website

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Razesii din Pogonesti posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Shortcuts

Share

Category