10/10/2026
Să îți spun despe Liniște.
O vrei, o cauți, o aștepti, o ascunzi, apoi din nou o cauți. Îi dai nume de floare, de cer, de ploaie, de dor... Îi dai tot, tot ce crezi că are nevoie pentru a se numi Liniște. Îi dai tot din Universul tău, din sufletul tău, din zâmbetul tău, apoi o cauți pentru a te bucura de îmbrățișarea ei.
Ai găsit-o vreodată? Ai respirat-o? Ai trăit-o?... Ți-e liniște acum?
De fapt există o singură întrebare: tu ești Liniște?
Mereu am încercat să dau Liniștea mai tare, încât să poată acoperi gânduri care se împrăștiau haotic prin priviri și râsete tâmpe, prin gesturi și îmbrățisări false, prin pași apăsați care mergeau spre nicăieri și care împiedicau chiar și frunza veștedă ce încerca doar să dea culoare Pământului.
Am încercat să mă așez lângă ea, Liniștea, pentru a-i da încredere, pentru a-i da o nouă forță și i-am adus în dar Tăcerea.
Am alergat departe de oameni, departe de griuri, departe de tulpinile care creșteau din minți limitate și sugrumau culoarea, parfumul, Tăcerea, Liniștea...
M-am întors și am dat Liniștea mai tare pentru a-mi asculta gândurile.
M-am întors și am tăcut pentru a-mi urma visurile.
M-am întors și m-am rugat pentru a vorbi în graiul Binelui.
M-am întors să caut oamenii care sunt Liniște.
Tu, astăzi și mereu, fii Liniște!
☀️ senin în suflet!
Text:
Simina Teodorescu