https://www.facebook.com/112552293433069/

Bucuria Creatiei, Strada Tudor Vladimirescu, nr 44, Oradea (2026)

Q: What is the address?

Strada Tudor Vladimirescu, Nr 44

25/04/2026

„La 10 ani, Paloma a deschis o lume în care culorile vorbesc, iar poveștile au glas”

Aseară, la Centrul Bucuria Creației, timpul nu a mai avut aceeași curgere. S-a oprit, parcă, pentru a face loc unei inimi de copil care a învățat să bată în culori și să respire în povești.

Paloma – seraf cu aripi de acuarelă – și-a deschis universul ca pe o fereastră luminată dinăuntru. Nu a fost doar un vernisaj, nici doar o lansare de carte. A fost o dezvăluire de suflet, o adunare de emoții care au învățat să stea împreună: bucuia, mirarea, emoția și curajul, toate ținându-se de mână în jurul ei.

„Povești ascunse” nu au mai fost ascunse. Au ieșit din pagini și s-au așezat pe pereți, în priviri, în liniștea dintre două bătăi de inimă. Fiecare tablou a spus ceva ce cuvintele nu au îndrăznit, iar fiecare cuvânt a mângâiat ceea ce culoarea a început.

Și, la un moment dat, poveștile au prins glas. Paloma le-a citit cu o emoție care nu cerea voie să existe, ci doar se întâmpla. Nu a fost o simplă lectură, ci o rostire dintr-un loc adânc, sincer, unde fiecare frază era simțită înainte de a fi spusă. În acea liniște atentă, în care până și respirațiile păreau să asculte, un copil a devenit povestitor, iar noi toți – ascultători întorși, pentru o clipă, la esență.

Au fost acolo părinții – rădăcini tăcute și puternice, fratele – martor al devenirii, și prietenii, ca niște stele apropiate care au știut să lumineze fără să umbrească. Iar când i-am cântat „La mulți ani”, cântecul nu a fost doar pentru o aniversare, ci pentru curajul de a fi, pentru darul de a simți atât de profund. Lumânările au tremurat o clipă, apoi s-au stins sub o dorință care, probabil, nu are nevoie de cuvinte ca să existe.

Paloma a oferit autografe ca și cm ar fi împărțit bucăți dintr-un vis devenit realitate. Cu fiecare semnătură, parcă mai țesea o legătură fină între lumea ei și a noastră.

Și poate cel mai frumos moment a fost acela în care copiii au devenit, pentru o clipă, parte din același vis. Au creat împreună un colaj – o compoziție comună, construită din gesturi individuale, dar unite într-o singură expresie vizuală. O imagine a întâlnirii dintre individual și colectiv, dintre spontaneitate și armonie. Nu a existat competiție, ci doar contribuție. Nu a existat „al meu” sau „al tău”, ci un „împreună” atât de rar și atât de adevărat.

Aseară, la Centrul Bucuria Creației, am fost invitați într-o poveste vie, în care o fetiță ne-a reamintit că ceea ce este fragil poate fi, de fapt, cel mai puternic lucru din lume.

Iar „Poveștile ascunse” nu s-au încheiat odată cu evenimentul. Ele au plecat mai departe, în fiecare dintre noi, ca o lumină mică, dar încăpățânată, care știe că, uneori, e suficient un copil ca să ne învețe din nou cm să simțim.

La mulți ani, Paloma! La 10 ani, ai deschis nu doar o carte și o expoziție, ci o lume întreagă în care curajul, sensibilitatea și frumusețea cresc împreună. Să-ți rămână mereu inima la fel de vie, culorile la fel de curajoase și poveștile la fel de adevărate.

23/04/2026

Povești ascunse: culorile care șoptesc ceea ce inimile nu spun

Într-o lume în care culorile învață să vorbească, iar poveștile își cresc aripi din visurile unui copil, vă invităm să pășiți într-un univers rar și sincer – universul Palomei.

Vineri, de la ora 18:30, la Centrul Bucuria Creației, se deschide o poartă spre o copilărie care nu doar imaginează, ci simte profund, transformând emoția în culoare și gândul în poveste. Expoziția de pictură și lansarea cărții „Povești ascunse” nu sunt doar un eveniment – sunt o mărturisire fragilă și curajoasă a unei fetițe care vede lumea altfel.

Paloma nu este doar autoarea acestor povești, ci și un mic arhitect de emoții: ea construiește lumi în care frica capătă glas, iar curajul prinde culoare. Prin ochii ei, realitatea se transformă într-un spațiu viu, unde orice trăire – fie ea bucurie, teamă sau singurătate – își găsește locul și sensul.

Parte din programul„desen-culoare-poveste”, Paloma ne invită să descoperim o galerie de trăiri în care prietenia apără, chiar și atunci când pericolul ia forma unei pisici cu ochi verzi, iar un șoarece, un șarpe și un struț devin eroi. În poveștile ei, lucrurile prind viață în mod neașteptat: o pizza rătăcită își caută sufletul, o albină învață să fie bună, iar un dragon singuratic descoperă drumul spre casă cu ajutorul unei inimi deschise.

Dar „poveștile ascunse” nu sunt doar cele scrise pe hârtie. Ele sunt cele nerostite, cele care se strecoară printre culori, în priviri, în tăceri și în emoțiile pe care doar un copil le poate simți atât de sincer. Sunt acele fragmente de lume pe care, adesea, le uităm sau nu mai știm să le vedem.

Există și umbre în aceste povești – tristeți tăcute, doruri, rătăciri și nedreptăți – dar fiecare dintre ele poartă în adânc o lumină: speranța că bunătatea se învață, că prietenia vindecă și că a fi diferit nu este o slăbiciune, ci o formă de frumusețe.

Scrise în limba engleză și traduse în limba română, „Povești ascunse” devin șoapte între lumi – între copilărie și maturitate, între teamă și curaj, între singurătate și regăsire.

Vă așteptăm să descoperiți nu doar lucrările și cuvintele Palomei, ci și acele povești ascunse din noi, pe care poate le-am uitat, dar care încă așteaptă să fie auzite.

18/04/2026

Sub lumina caldă a unei seri de aprilie, vernisajul Nadiei de ieri seară a fost ca o respirație colectivă — ca și cum, pentru câteva ore, inimile tuturor s-ar fi sincronizat într-un ritm blând, sub același soare nevăzut.

Spațiul s-a transformat într-o poiană tainică, unde pereții parcă erau ferestre către lumi plămădite din sinceritate. Desenele nu stăteau atârnate — ele vegheau. Culorile nu erau așternute — ele șopteau. Iar în mijlocul lor, Nadia părea mai degrabă un fir de lumină — o flacără vie într-o rochie roșie, ca o inimă care a ales să se vadă — un mic creator care și-a lăsat sufletul să învețe alfabetul lumii fără teamă.

Cartea ei, „Inimi sub același soare”, nu s-a deschis ca un obiect, ci ca o ușă. Iar cei prezenți au pășit dincolo de ea cu o emoție aproape sfioasă. Când povestea a fost citită, liniștea s-a așezat peste oameni ca o pătură fină, iar în acea liniște s-a întâmplat ceva rar: recunoașterea. Căprioara Ana nu mai era doar un personaj — devenise o oglindă. Iar în acea oglindă, toți au văzut-o pe Nadia, dar și o parte din propria lor blândețe uitată.

După cuvinte, a venit jocul. Și atunci, ca și cm granița dintre poveste și realitate ar fi devenit pentru o clipă permeabilă, dragonul din poveste nu a mai rămas închis între paginile cărții.

A ieșit.

Nu cu zgomot și foc, ci cu râsete și pași grăbiți, cu imaginația copiilor care i-au dat trup și suflare. Dragonul negru a prins viață în mijlocul lor — nu ca o teamă, ci ca o prezență jucăușă, alcătuită din curajul și bucuria fiecăruia. S-a strecurat printre ei, a crescut din gesturi și priviri, din acea energie limpede care aparține doar copilăriei.

Copiii nu l-au alungat — l-au chemat. Nu l-au învins — l-au transformat. Iar în jocul lor, povestea s-a continuat fără să ceară voie nimănui, devenind mai vie decât fusese vreodată pe hârtie.

Apoi, într-un gest la fel de firesc, copiii au început să deseneze pentru Nadia. Fiecare copil i-a dăruit o parte din propria lume, ca un răspuns tăcut la darul primit. Ea le-a oferit povești, iar ei i-au întors emoția în culori.

Florile au înflorit în brațele ei ca niște gânduri nerostite, iar fiecare îmbrățișare a fost o confirmare că drumul acesta a ajuns deja acolo unde contează cel mai mult: în inimile celorlalți.

Autografele au fost mici promisiuni că magia va merge mai departe, din mână în mână, din suflet în suflet.

Și poate că cel mai frumos lucru nu a fost ceea ce s-a văzut, ci ceea ce s-a simțit: că, pentru o seară, lumea a fost mai blândă. Că oamenii au știut, fără să li se spună, cm să fie mai aproape unii de alții. Că un copil a reușit, prin culoare și cuvânt, să adune în jurul lui o comunitate întreagă de lumină.
Iar undeva, în mijlocul acestui univers, Nadia — în rochia ei roșie, ca o inimă deschisă — ținea în mâini nu doar o carte, ci dovada că atunci când creezi din inimă, poveștile nu rămân între coperți — ele ies în lume, prind viață și învață inimile să bată, măcar pentru o clipă, sub același soare.

Și poate că aceasta este, de fapt, taina programului „Desen – Culoare – Poveste”: nu doar că îi învață pe copii să deseneze sau să scrie, ci le deschide un drum spre ei înșiși. Acolo unde o linie devine emoție, o culoare devine glas, iar o poveste devine un liant tăcut între suflete. Un loc în care copiii nu doar creează lumi, ci învață, încet și sigur, să o creeze pe a lor — cu curaj, cu blândețe și cu lumină.

16/04/2026

Inimi sub același soare
– Invitație la o călătorie prin sufletul unui mic artist –

Mâine, 17 aprilie, începând cu ora 18:00, la Centrul „Bucuria Creației”, vă invităm să pășiți într-un spațiu unde timpul se oprește în loc pentru a lăsa loc magiei. Există locuri unde foșnetul hârtiei și mirosul culorilor proaspete dau naștere unor lumi întregi, iar acesta este unul dintre ele: locul în care, sub atingerea blândă a programului „Desen – Culoare – Poveste”, un mic Seraf a învățat să dea glas tăcerii prin imagini și cuvinte.

Vă invităm cu emoție și bucurie să fim împreună martorii unui debut plin de lumină: vernisajul expoziției de ilustrație și lansarea primei cărți semnate de Nadia.

Titlul cărții, „Inimi sub același soare”, nu este doar o metaforă, ci este însăși esența felului în care Nadia vede lumea. Prin ochii ei, am descoperit că nu există prăpastie prea adâncă ce nu poate fi trecută pe un pod al prieteniei și nici ger polar care să nu poată fi îmblânzit de o ciocolată caldă oferită cu drag.

Pe simezele centrului nostru, veți descoperi universul vizual pe care Nadia l-a construit cu răbdare și pasiune. Veți întâlni Căprioara Ana, a cărei blândețe veghează întreaga expoziție, veți simți suflarea caldă a Dragonului și veți vedea cm culorile devin înțelepciune în nectarul Copacului Curcubeu.

Această expoziție este rezultatul unui drum inițiatic. Nadia nu doar a desenat, ci a simțit fiecare personaj; nu doar a colorat, ci a insuflat viață fiecărei nuanțe; nu doar a scris, ci a deschis o poartă către un tărâm unde bunătatea este singura lege. Iar în momentul în care și-a privit expoziția pregătită, am auzit-o șoptind, aproape ca pentru sine, că nu va putea uita niciodată această experiență — o mărturisire simplă, dar care spune totul despre cât de adânc a trăit fiecare clipă a acestui parcurs.

În program, veți putea descoperi o incursiune printre tablourile Nadiei, unde povestea se citește în culori, momentul festiv al lansării volumului „Inimi sub același soare” și o sesiune de autografe și povești depănate în jurul ceaiului și al bucuriei.

Veniți să descoperiți cm se transformă lumea atunci când este privită prin lentila inocenței. Să fim, pentru câteva ore, cu toții, inimi sub același soare.

08/04/2026

Un copac altfel
La centrul Bucuria creației, într-o zi din această săptămâna dinaintea Paștelui, copiii nu au ascultat o poveste — au creat una.

Din culori, linii și imaginație, din desenele lor a prins viață un fir narativ pe care l-au țesut împreună, fiecare adăugând o bucățică din sine.

La început, un copacul era singur, în mijlocul iernii. Crengile goale păreau să aștepte ceva, iar liniștea din jur era adâncă, ca o respirație ținută prea mult timp.
Apoi a venit primăvara. Soarele încălzea pământul, iar copacul a prins viață. Mugurii au apărut, apoi florile — tot mai multe, pe măsură ce lumina devenea mai puternică. Era ca și cm soarele îl învăța să trăiască din nou.
Lângă el a apărut apa — un fir de viață, liniștit și continuu. Totul creștea, se transforma, înflorea.

Și apoi, povestea s-a frânt.

Copacul a fost tăiat.

Pentru o clipă, lumea lor a amuțit. Dar doar pentru o clipă.

Copiii nu s-au oprit la acest final.
Ei au ales să meargă mai departe. Au ales finalul. Și, mai mult decât atât, au ales sensul.
Din inițiativa lor, povestea s-a transformat. Copacul nu a dispărut — a început să renască. Ideea reîncarnării nu a fost sugerată, ci descoperită de ei, ca o nevoie firească de a transforma pierderea în continuitate.

Și atunci, fiecare copil i-a oferit o nouă viață.
Unul i-a dăruit aripi — l-a văzut devenind pasăre, pentru că își dorea să nu mai fie niciodată nemișcat, să simtă libertatea. Altul l-a transformat într-un porumbel, simbol al păcii, ca și cm ar fi vrut să liniștească lumea.
Un copil l-a adus mai aproape de oameni, transformându-l în câine — loial, prietenos, de ajutor. Altul l-a lăsat să plutească în tăcere, devenind pește, într-o lume liniștită și adâncă.
Iar un alt suflet, cu o sensibilitate aparte, l-a văzut renăscând ca o capybara — o ființă blândă, care trăiește în armonie, neatinsă de răutate, ca un refugiu într-o lume sigură.

Fiecare alegere a spus o poveste despre copilul care a făcut-o: despre nevoia de libertate, de pace, de apropiere, de liniște sau de siguranță. Fără să li se ceară, copiii au vorbit despre ei înșiși, despre cm văd lumea și despre cm și-ar dori să fie ea.

Și poate că cel mai important lucru este că nu au acceptat ideea unui sfârșit definitiv.
Au ales să creeze un nou început.

Iar faptul că această poveste s-a născut chiar în săptămâna dinaintea Paștelui nu este deloc întâmplător. Pentru că, în esența ei, activitatea a fost despre același adevăr profund: că după pierdere vine renașterea, că viața găsește mereu o cale să continue, că lumina se întoarce.

Prin această experiență, copiii nu doar au desenat. Au gândit, au simțit, au colaborat și au transformat. Au învățat că vocea lor contează, că pot construi sens împreună și că imaginația lor are puterea de a vindeca.

În acea zi, la Bucuria Creației, nu am asistat doar la o activitate.
Am fost martorii unei povești create din suflete — în care un copac a fost tăiat, dar, prin ochii copiilor, a învățat să trăiască din nou.

VIAȚA RENAȘTE ORIUNDE O LĂSĂM SĂ CREASCĂ.

23/02/2026

Mandala Iubirii – În Inima Dragobetelui

Sub binecuvântarea zilei de Dragobete, ne adunăm, marți, 24 februarie, de la ora 18:30, să desenăm cercuri de lumină și să așezăm în ele dor, recunoștință și iubire.

Fiecare culoare va fi o bătaie de inimă, fiecare formă – un pas spre esența ta.
O întâlnire cu tine însăți, acolo unde iubirea este întreagă și vie.

Te aștept cu blândețe și bucurie.

Înscrieri la nr. de telefon 0729776062.

20/02/2026

Vântul care a învățat să curgă
Într-un colț de lume, un copil era un vânt nestăvilit care nu cunoștea hotare. Culorile lui zburdau pe hârtie ca frunze purtate de furtună, iar poveștile se revărsau ca torente nestăpânite. Fiecare gest era energie, fiecare idee, un salt fără frică.

Apoi a întâlnit cercurile mandalei — cercuri care nu-l opreau, ci-l primeau. În mijlocul lor, copilul a simțit un punct de odihnă: centrul unde vântul se putea așeza. Culorile încă vibrau, dar acum dansau într-o armonie tainică, ca valuri care se ating și se îmbrățișează pe malul unui râu calm. Respirația lui s-a așezat în ritm cu cercurile; energia, altădată neordonată, a început să curgă, să se așeze în fluxul firesc al lucrurilor.

Poveștile lui au început să devină râu limpede. Personajele se întâlneau, se recunoșteau și-și construiau drumuri. Fiecare frază era o punte peste apă, fiecare idee, o piatră așezată cu grijă. Copilul a descoperit bucuria de a fi stăpân pe curgerea propriului fir de apă — și a învățat să aștepte, să asculte, să lase energia să curgă.

Și apoi a apărut dorința de pian, ca un braț de apă care se unește cu marele râu al creației. Fiecare clapă era o undă, fiecare notă un fir de lumină. Energia lui expansivă, odată torent, a început să curgă într-o melodie; vântul nestăvilit a devenit o adiere ritmică, o punte între inimă și minte, între imaginație și structură.

Într-o clipă de descoperire, copilul a desenat o furnică. Nu era doar o furnică — era el însuși, spus metaforic. O furnică care, la început, fusese în căutare de ritm. Un an, celelalte furnici din mușuroi au primit-o și au încurajat-o cu blândețe. În anul următor însă, mușuroiul a început să simtă nevoia ca ea să se alinieze ritmului său. Atunci furnica a înțeles că a ales să-și găsească propriul ritm și să-și asume locul în lume.

În clipa acelei înțelegeri, a apărut un dragon roșu cu galben, primit de la Dumnezeu — nu ca o putere care face lucrurile în locul ei, ci ca un foc care aprinde voința, curajul și disciplina. Dragonul a devenit lumina care susține visul și ritmul propriu al inimii.

Astăzi, copilul stă pe malul lumii cu calm și răbdare. Siguranța lui nu vine din control, ci din cunoașterea propriei curgeri. Culorile, poveștile, sunetele — și chiar furnica și dragonul — s-au unit într-o simfonie interioară.

Iar călăuza există ca malul care nu oprește apa, ci o primește. Prezența ei e lină, blândă, curgătoare. Nu se impune. Și astfel, totul se întâmplă firesc — ca un râu care se unește cu marele ocean al vieții.

Cât de mult putem lăsa curgerea naturală a copiilor să ne ghideze, fără să o stăpânim sau să o grăbim, și ce învățăm despre noi în timp ce îi urmărim crescând?

19/02/2026

Bucuria de a crea
Am trăit o bucurie profundă în momentul în care, citind cartea Primal Intelligence de Anthony Stevens, am descoperit că multe dintre ideile și principiile descrise acolo reflectă atât de fidel ceea ce se întâmplă la Centrul „Bucuria Creației”, în programul „Desen–Culoare–Poveste și Mandale” pentru copii.

Cartea vorbește despre inteligența primară – acea înțelepciune profundă și naturală cu care ne naștem. Este o capacitate instinctivă de a simți, de a crea sens, de a simboliza și de a ne adapta. Citind aceste idei, am realizat că exact această inteligență este activată și susținută în cadrul atelierelor noastre, iar mandalele joacă aici un rol esențial, ajutând copiii să transforme emoțiile și gândurile în forme și culori armonioase.

Deși cunosc din experiență beneficiile programului, faptul că le-am regăsit și în această carte, primind astfel o confirmare și o explicație mai amplă a ceea ce observam în evoluția copiilor – mai multă încredere, claritate, echilibru și expresivitate – a fost pur și simplu uimitor și emoționant.

În cadrul atelierelor, copiii nu doar desenează. Ei explorează povești, simboluri și mandale, își exprimă trăirile prin culoare și forme, și își construiesc narațiuni într-un spațiu sigur și susținător. Mandalele devin astfel un instrument prin care copiii își organizează vizual emoțiile, își activează creativitatea și învață să îmbine intuiția cu gândirea logică.

În același timp, învață tehnici concrete de exprimare artistică – compoziție, armonii cromatice, structură, ritm vizual – care le oferă instrumentele necesare pentru a-și pune în valoare talentul. Astfel, partea intuitivă și emoțională se îmbină cu partea logică și structurată, susținând dezvoltarea armonioasă a copilului.

Beneficiile pentru copii sunt vizibile și transformatoare:
-își dezvoltă încrederea în sine și curajul de a se exprima;
-învață să își recunoască și să își gestioneze emoțiile;
-își îmbunătățesc concentrarea și răbdarea;
-stimulează imaginația și gândirea creativă (dobândesc tehnici și abilități concrete de exprimare artistică, inclusiv prin crearea de mandale);
-își activează și consolidează inteligența primară;
-susțin integrarea armonioasă a celor două emisfere cerebrale;
-se simt ascultați, validați și apreciați.

Recomand cu căldură această carte tuturor celor care doresc să înțeleagă potențialul natural al copilului. Primal Intelligence oferă o perspectivă valoroasă asupra resurselor interioare pe care fiecare dintre noi le are încă de la naștere.

Dacă simți că și copilul tău ar beneficia de un spațiu în care să își activeze această inteligență naturală, să se exprime liber și să își dezvolte sensibilitatea și abilitățile artistice într-un mod echilibrat, te invit cu drag în programul „Desen–Culoare–Poveste și Mandale” de la Centrul „Bucuria Creației”.

Aici, fiecare culoare, fiecare formă și fiecare mandală spun o poveste, iar fiecare copil este sprijinit să crească armonios, creativ și autentic.

Cu drag,
Mentor Liliana

17/02/2026

Când imaginația devine resursă
Alexandru participă de ceva timp la programul Desen–Poveste–Culoare și Mandale, iar această continuitate i-a oferit timpul necesar pentru a-și descoperi lumea interioară și pentru a înțelege că imaginația și coerența interioară se dezvoltă prin răbdare și perseverență. În cadrul acestui spațiu sigur, desenul, povestea, culoarea și mandala nu sunt doar instrumente de creație, ci punți între emoție, gând și sens.

Într-unul dintre desenele sale, Alexandru a adus la viață un dinozaur înconjurat de o lumină galbenă, caldă și protectoare, care mânca o frunză maro – un detaliu simplu, dar plin de semnificație, legat de natură, hrană și continuitate. În spatele lui, un șoim călător cu aripile deschise veghea scena, simbolizând protecție, libertate și perspectivă. Această combinație de personaje nu era doar o poveste fantastică; era o fereastră către energia sa interioară, către puterea blândă, claritatea și transformarea pe care le exersează pas cu pas.

După ce a construit povestea, Alexandru a ales cuvântul „Amintire” – o punte între imaginație și memorie, între trăire și sens. Pornind de aici, a creat o mandală vibrantă: o vază aurie cu aripi roșii, înconjurată de aceeași lumină galbenă, din care ieșeau pisici turcoaz, lupi sau câini negri și un Pac-Man galben – simboluri dinamice și vii, aflate în mișcare. Forma circulară a mandalei a oferit un cadru sigur, care i-a permis să organizeze și să armonizeze emoțiile și simbolurile, transformând energia sa interioară într-o structură coerentă și creativă.

Apoi, Alexandru a creat și o versiune alb-negru a mandalei, construită pe cuvântul „Portal”, în care a așezat emoții aparent opuse – fericire, tristețe, anxietate, frică, curaj, dezgust, pierdut, văzut – și, din inițialele lor, a construit FACT: fly, dog, pac man, vindecare. Această mandală a devenit un adevărat instrument de conștientizare și coerență interioară: emoțiile nu mai sunt doar trăite, ci observate, integrate și transformate în sens, iar cuvântul „Portal” simbolizează trecerea de la confuzie sau haos interior către claritate și structură.

Prin această practică constantă, Alexandru a câștigat: explorarea lumii sale interioare, dezvoltarea creativității și imaginației, reglarea emoțională și înțelegerea polarităților, dar și capacitatea de a persevera – de a înțelege că răbdarea și practica susținută sunt cheia pentru a transforma imaginația în resursă reală și aplicabilă. Lumina galbenă prezentă atât în jurul dinozaurului, cât și al vazei, simbolizează această resursă interioară constantă – o energie care protejează, hrănește și conectează.

Toate elementele – desen, poveste, culoare și mandale – se leagă într-o narațiune coerentă despre integrare, curaj, creativitate și dezvoltare personală. Prin procesul său, Alexandru ne arată cât de puternică poate fi inteligența primară și cum, prin timp, perseverență și practică, emoția și imaginația se transformă în sens, coerență și conexiune.

Mulțumesc, Alexandru, pentru lecția despre imaginație, emoție, răbdare și inimă mare.

13/02/2026

Radu și bucuria de a crea benzi desenate

Ca formator la centrul ,,Bucuria Creației", am avut privilegiul să îl urmăresc pe Radu Pentie, un băiat de 9 ani, crescând și descoperindu-și talentul prin programul ,,Desen_Culoare-Poveste". De ceva timp participă la acest program, iar rezultatele sunt minunate: Radu creează benzi desenate extrem de bine structurate, în care personajele, culorile și povestea se împletesc armonios.
Este o adevărată bucurie să vezi cm imaginația și emoțiile lui se conectează cu gândirea logică și planificarea, cm fiecare idee prinde formă și sens.

Din punct de vedere științific, activitățile creative stimulează conexiunile între emisfera stângă și cea dreaptă a creierului, implicând atât gândirea rațională și organizarea, cât și exprimarea emoțională și creativitatea. După cm explică psihiatrul american Daniel J. Siegel în cartea sa The Whole-Brain Child, aceste procese dezvoltă cortexul prefrontal, responsabil de autocontrol, planificare și empatie, și consolidează mecanismele de reglare emoțională.

În plus, am învățat, prin formarea în cadrul programului ,,Schimbarea paradigmei de gândire în educație" susținută de profesorul Florian Colceag, cât de important este să sprijinim copiii să-și dezvolte flexibilitatea gândirii și capacitatea de a integra experiențe noi.

Observându-l pe Radu, am văzut direct cm abordarea creativă, bazată pe încurajarea explorării și conectarea ideilor, îi permite să gândească, să simtă și să creeze în armonie.
Programul ,,Desen - Culoare-Poveste" nu doar că îl ajută să-și exprime creativitatea, dar îi dezvoltă și răbdarea, atenția și încrederea în sine.

Radu ne arată ce poate să însemne un „creier integrat” în acțiune. La Bucuria Creației, fiecare copil care descoperă această bucurie este o confirmare că poveștile vizuale au puterea de a transforma gândirea și sufletul.

10/02/2026

Atelier de Mandale – Cercul regăsirii tale

Azi, 10 februarie 2026, la ora 18:30, te invit să pășești în universul mandalelor, în Centrul Bucuria Creației, str. Tudor Vladimirescu, nr. 44.

Sub îndrumarea mea, Liliana, vei descoperi magia mandalelor: cercuri care spun povești, linii care vindecă și culori care aduc echilibru. Nu ai nevoie de talent la desen – doar de o inimă deschisă, gata să se lase purtată.

Aici, formele se nasc singure sub privirea ta, iar culorile se așază ca de la sine, ca și cm universul însuși le-ar fi ales pentru tine. Fiecare mandală devine o oglindă a lumii tale interioare și un moment de armonie dedicat sufletului tău.

Vino să creezi, să te cufunzi în culori și să te regăsești în bucuria cercurilor și a culorilor!

Înscrierea la nr. de telefon: 0729776062.

10/01/2026

Când prietenia devine poveste...

Au fost seri în care timpul a ales să se oprească, pentru a face loc inimilor să se întâlnească. Aceasta a fost una dintre ele. Trei prieteni s-au adunat nu doar pentru a-l sărbători pe Radu, ci pentru a celebra ceea ce îi leagă dincolo de cuvinte: prietenia, creativitatea și curajul de a spune povești cu sens. A fost o vernisare „pentru ei”, o seară în care emoțiile au prins formă, iar poveștile au devenit punți nevăzute între suflete, în cadrul cald al Centrului Bucuria Creației.

Cartea „Prietenia care spune povești” a devenit centrul acestei întâlniri. Fiecare dintre cei trei și-a citit povestea cu voce tare, ca pe o confesiune rostită în siguranță. Cuvintele au plutit în aer, purtând speranță, curaj și tandrețe. Alexandru a dat glas poveștii „Bunătatea speranței”, în care binele crește asemenea unei lumini care nu se lasă stinsă. Rareș, fratele lui Radu, a deschis lumea „Prieteniei din oceanul magic”, unde legăturile adevărate sunt adânci și statornice. Iar Radu, citindu-și „Călătoria cu wheelmobilul spre prietenie”, a transformat drumul într-o declarație de iubire pentru prietenie, demonstrând că roțile pot deveni aripi atunci când dorul este mai puternic decât orice limită.

După lectură, cartea a trecut din mână în mână, iar paginile ei au început să poarte nu doar povești, ci și semnături. Cei trei și-au oferit autografe unul altuia, însoțite de urări scrise din inimă, ca niște promisiuni tăcute. Fiecare semnătură a fost un legământ al prieteniei, o amprentă a unui moment care va rămâne viu dincolo de timp.

Poveștile lor, purtătoare de morală, sunt mai mult decât simple narațiuni. Ele sunt oglinzi în care cei trei se privesc și cresc. Prin scris și prin citire, emoțiile capătă formă, fricile se îmblânzesc, iar valorile se așază. Morala fiecărei povești nu este o lecție impusă, ci o șoaptă caldă despre bunătate, acceptare, curaj și puterea de a merge împreună.
Actul de a crea, de a citi și de a dărui autografe i-a ajutat să înțeleagă că poveștile cu morală nu doar se spun, ci se trăiesc. Faptul că aceste creații au fost adunate într-o carte și celebrate la Centrul Bucuria Creației a transformat scrisul într-o sărbătoare a sufletului, unde fiecare cuvânt și fiecare semnătură au devenit dovada unei prietenii autentice.

Această seară nu a fost doar o aniversare, nici doar o expoziție. A fost o promisiune: că prietenia, atunci când este spusă în povești cu morală, poate vindeca, poate uni și poate transforma orice drum într-o călătorie mai ușoară. Pentru că, uneori, cele mai importante lecții nu se predau, ci se citesc cu voce tare și se semnează în inimă.

Dragă Radu,
fie ca fiecare poveste pe care o trăiești să-ți aducă oameni aproape, fie ca drumul tău să fie presărat cu prieteni care te văd, te înțeleg și te însoțesc. Să nu uiți niciodată că roțile tale sunt aripi și că prietenia este cel mai frumos vehicul spre bucurie. La mulți ani cu sens, cu lumină și cu povești care continuă să se scrie din inimă!
Cu bucurie, Liliana.

„Dacă fiecare poveste pe care o spunem ar fi o stea, fiecare prietenie o corabie și fiecare zâmbet o rază de soare, ce univers luminos am putea aprinde împreună cu cuvintele noastre și cu inima noastră deschisă?”

Bucuria Creatiei

25/04/2026

23/04/2026

18/04/2026

16/04/2026

08/04/2026

23/02/2026

20/02/2026

19/02/2026

17/02/2026

13/02/2026

10/02/2026

10/01/2026

Address

Telephone

Website

Alerts

Shortcuts

Share

Category