https://www.facebook.com/112552293433069/

Bucuria Creatiei, Strada Tudor Vladimirescu, nr 44, Oradea (2026)

Q: What is the address?

Strada Tudor Vladimirescu, Nr 44

22/07/2026

Copilăria nu trebuie explicată.
Trebuie doar ascultată.

Lansarea cărții ,,Coconul cu povești"și vernisajul expoziției de pictură semnate de Tudor O.

Există o vârstă la care lumea nu are încă limite. În care un elefant poate fi albastru, un leu verde, un tufiș poate teleporta, iar o omidă își găsește curajul plutind într-un măr pe apele unei mări necunoscute.

Așa sunt poveștile lui Tudor.

Nu sunt povești scrise despre copilărie. Sunt povești scrise din interiorul copilăriei. Au logica aceea minunată pe care numai copiii o au, în care imaginația nu cere voie să existe, iar binele vine firesc, prin prietenie, bunătate și curaj.

În fiecare poveste, personajele pornesc la drum fără să știe ce le așteaptă. Se întâlnesc, se ajută, învață unele de la altele și se transformă. Iar printre rânduri descoperim, fără explicații și fără lecții apăsătoare, că fiecare dintre noi poate deveni mai bun atunci când are încredere în ceilalți și în propriile aripi.

Aceste povești au crescut împreună cu desenele lui Tudor. Fiecare pagină este însoțită de picturi realizate de el, astfel încât cititorul pășește în lumea pe care autorul a văzut-o mai întâi cu inima și apoi a așternut-o pe hârtie.

În cadrul programului „Desen – Culoare – Mandale – Poveste” de la Centrul Bucuria Creației, imaginația lui Tudor a găsit un spațiu în care să se exprime liber. Așa s-a născut „Coconul cu povești” – prima lui carte și, în același timp, prima lui expoziție de pictură.

Vă invităm cu drag, joi, 23 iulie, de la ora 18:30, la Centrul Bucuria Creației, la vernisajul expoziției și lansarea cărții.

Va fi o întâlnire cu un copil care ne amintește că arta nu ține de vârstă, ci de sinceritatea cu care privești lumea. Acesta este cel mai frumos dar pe care ni-l oferă Tudor: ne invită, pentru o clipă, să vedem din nou lumea așa cm o vede un copil – plină de culoare, de mirare și de posibilități.

Vă așteptăm cu inimile deschise să descoperiți universul lui Tudor, personajele lui colorate și poveștile care au crescut din bucuria de a crea.
Pentru că, uneori, cea mai frumoasă parte a unei povești nu este doar momentul în care este scrisă, ci momentul în care cineva crede suficient în ea încât să o lase să ajungă la ceilalți.
Iar uneori, dintr-un cocon de culori și imaginație, se nasc cele mai frumoase aripi.

30/06/2026

Albinuța și lecția pe care mi-a dăruit-o un copil

Sunt zile în care eu coordonez o activitate.
Și sunt zile în care un copil îmi predă, fără să știe, una dintre cele mai prețioase lecții despre viață.

Astăzi a fost una dintre acele zile.

În cadrul programului Desen – Culoare – Mandale – Poveste, o fetiță a realizat o lucrare plastică, și-a ales cuvântele pentru mandale și apoi a scris o poveste care m-a emoționat profund: Aventurile Albinuței și a prietenilor ei.

Am început să citesc cu curiozitate.
Am continuat cu emoție.
Iar la final am rămas în liniște.

Pentru că nu mai citeam doar povestea unui cățeluș cu blănița crem, respins pentru că era diferit. Citeam despre una dintre cele mai profunde nevoi ale ființei umane: aceea de a fi văzută, acceptată și iubită exact așa cm este.

Și, fără să vreau, m-am întâlnit și cu o parte din mine.
Au existat momente în viața mea în care m-am simțit „altfel”. Nu mai bună. Nu mai puțin bună. Doar diferită. Momente în care am simțit că felul meu de a gândi, de a simți sau de a privi lumea nu se potrivea întotdeauna cu ceea ce era în jurul meu.

Privind în urmă, îmi dau seama că m-a obosit încercarea de a fi văzută așa cm eram cu adevărat.

Cred că una dintre cele mai mari surse de oboseală sufletească este aceea că ajungem să consumăm atât de multă energie încercând să fim înțeleși, văzuți și acceptați. Tânjim după priviri care să treacă dincolo de aparențe, după oameni care să ne descopere fără să fie nevoie să ne explicăm mereu, să ne justificăm sau să demonstrăm că merităm un loc.

Iar în ziua în care încetăm să mai purtăm această luptă, rămâne energie pentru ceea ce contează cu adevărat: să trăim, să creăm, să iubim și să fim prezenți în propria noastră viață.

Poate tocmai de aceea m-au emoționat atât de mult cuvintele Albinuței:„Oare faptul că sunt diferită înseamnă că nu contez și nu am voie să fiu fericită?”

Cred că aceasta este o întrebare pe care, într-o formă sau alta, și-au pus-o mulți copii.

Și mulți adulți.

Povestea merge însă mai departe.
Albinuța îi întâlnește pe Barney și pe Pongo. Și ei sunt respinși pentru că sunt diferiți. Împreună pornesc într-o călătorie, iar atunci când un iepuraș are nevoie de ajutor, descoperă că exact acele trăsături pentru care fuseseră judecați devin darurile prin care reușesc să-i salveze viața.

Am zâmbit.

Pentru că de multe ori încercăm să ascundem tocmai ceea ce ne face unici, fără să ne dăm seama că poate acolo se află unul dintre cele mai frumoase daruri ale noastre.

Iar când, la final, Albinuța alege să nu-și schimbe blănița și renunță la dorința de a deveni asemenea celorlalți, am simțit că povestea nu mai era doar despre un personaj.

Era despre fiecare dintre noi.
Despre curajul de a ne așeza în lume fără măști.
Fără comparații.
Fără lupta continuă de a demonstra că suntem suficienți.

Acesta este unul dintre motivele pentru care iubesc atât de mult programul Desen – Culoare – Mandale – Poveste.

Copiii nu creează doar desene.
Nu scriu doar povești.
Ei își așază sufletul pe hârtie.

Iar dacă noi, adulții, suntem prezenți și avem răbdarea să privim dincolo de culori și personaje, descoperim acolo emoții, întrebări, răni, resurse și o înțelepciune care, uneori, ne lasă fără cuvinte.

Am plecat acasă cu inima plină de recunoștință.
Pentru fetița care a avut curajul să scrie această poveste.
Pentru Albinuța, care mi-a amintit că sensibilitatea poate deveni putere.
Și pentru copilul și adultul din mine, care au avut nevoie, fiecare la timpul lor, să înțeleagă că este în regulă să fii diferit. Nu pentru a te simți deasupra celorlalți, ci pentru a avea curajul să trăiești în acord cu ceea ce ești.

Astăzi, o fetiță mi-a reamintit un adevăr simplu, dar atât de ușor de uitat:
,, A fi diferit este unul dintre cele mai frumoase lucruri de pe Pământ".

Iar dacă această poveste va rămâne în sufletul meu, nu este doar pentru că vorbește despre Albinuța.
Este pentru că, într-un fel sau altul, fiecare dintre noi a fost cândva Albinuța.

Și poate că cea mai frumoasă vindecare începe în ziua în care încetăm să ne întrebăm dacă suntem suficient de buni pentru a fi iubiți și începem să credem că unicitatea noastră nu este ceva ce trebuie ascuns, ci un dar pe care îl putem oferi lumii.

Astăzi, un copil mi-a amintit că adevărata lumină vine din curajul de a străluci prin ceea ce suntem.❤️

29/06/2026

ATELIERE DE VARĂ PENTRU COPII

„ARMONIA CULORILOR”

Dragi părinți,

Vă prezentăm un program de vară în care copilăria își ia timp să respire: „Desen – Culoare – Mandale și Poveste”, la Centrul Bucuria Creației.

În fiecare zi, de luni până vineri, între 09:00–13:00, deschidem un spațiu ca o mică lume a liniștii — un loc în care copiii se simt în siguranță și pot fi ei înșiși, fără grabă, fără comparație, fără presiune.

Aici, culorile devin limbaj, liniile devin drumuri, iar poveștile se nasc din gesturi simple, din curiozitate și din joc. Copiii desenează, creează, se opresc, revin, descoperă — în ritmul lor firesc.

În aceste activități ne apropiem de felul natural în care copilul învață lumea: prin simțire, prin experiență, prin mirare. Nu urmărim forme perfecte, ci momente vii, autentice, în care copilul se întâlnește cu ceea ce este în interiorul său.

Desenul, culoarea, mandalele și povestea devin forme prin care copilul își exprimă trăirile și felul propriu de a vedea lumea.

Este un spațiu în care imaginația nu este grăbită, ci ascultată. Unde fiecare copil își găsește propriul mod de a crea, în liniște și libertate.

Și mai e ceva frumos...

La final, lucrările lor vor fi adunate într-o carte personală, ca o păstrare a urmelor de vară — fragmente din felul lor unic de a vedea și de a simți lumea. Iar întâlnirea cu părinții va fi un mic vernisaj, o împărtășire a acestor creații.

Program de vară: 09:00–13:00

Locul: Centrul Bucuria Creației, str. Tudor Vladimirescu, nr. 44, Oradea

Formator: Liliana

Participarea se face pe bază de înscriere.

Înscrieri la numărul de telefon: 0729776062

01/06/2026

La mulți ani, copii ai culorilor și ai poveștilor!

Astăzi, de Ziua Copiilor, mă gândesc la voi ca la niște pensule fermecate care colorează lumea în nuanțe pe care adulții, uneori, le uită.

Fiecare desen al vostru este o fereastră spre un univers în care copacii pot vorbi, norii pot dansa, iar inimile au culoarea curajului, a bucuriei și a speranței. În fiecare poveste pe care o creați, descopăr că magia există cu adevărat: în privirea voastră curioasă, în râsul vostru sincer și în puterea voastră de a transforma o simplă foaie albă într-o lume întreagă.

Vă doresc să păstrați mereu în suflet copilul care îndrăznește să viseze fără margini, să deseneze fără teamă și să creadă că orice culoare își poate găsi locul pe pânza vieții.

Mulțumesc că, prin voi, programul „Desen–Culoare–Poveste” devine mai mult decât un loc de învățare: devine un tărâm al imaginației, unde fiecare copil este autorul propriei lumi.

La mulți ani, dragi copii!
Să vă fie zilele pline de culoare, poveștile pline de lumină, iar visele mereu mai mari decât cerul.
La mulți ani de 1 Iunie!❤️

25/04/2026

„La 10 ani, Paloma a deschis o lume în care culorile vorbesc, iar poveștile au glas”

Aseară, la Centrul Bucuria Creației, timpul nu a mai avut aceeași curgere. S-a oprit, parcă, pentru a face loc unei inimi de copil care a învățat să bată în culori și să respire în povești.

Paloma – seraf cu aripi de acuarelă – și-a deschis universul ca pe o fereastră luminată dinăuntru. Nu a fost doar un vernisaj, nici doar o lansare de carte. A fost o dezvăluire de suflet, o adunare de emoții care au învățat să stea împreună: bucuia, mirarea, emoția și curajul, toate ținându-se de mână în jurul ei.

„Povești ascunse” nu au mai fost ascunse. Au ieșit din pagini și s-au așezat pe pereți, în priviri, în liniștea dintre două bătăi de inimă. Fiecare tablou a spus ceva ce cuvintele nu au îndrăznit, iar fiecare cuvânt a mângâiat ceea ce culoarea a început.

Și, la un moment dat, poveștile au prins glas. Paloma le-a citit cu o emoție care nu cerea voie să existe, ci doar se întâmpla. Nu a fost o simplă lectură, ci o rostire dintr-un loc adânc, sincer, unde fiecare frază era simțită înainte de a fi spusă. În acea liniște atentă, în care până și respirațiile păreau să asculte, un copil a devenit povestitor, iar noi toți – ascultători întorși, pentru o clipă, la esență.

Au fost acolo părinții – rădăcini tăcute și puternice, fratele – martor al devenirii, și prietenii, ca niște stele apropiate care au știut să lumineze fără să umbrească. Iar când i-am cântat „La mulți ani”, cântecul nu a fost doar pentru o aniversare, ci pentru curajul de a fi, pentru darul de a simți atât de profund. Lumânările au tremurat o clipă, apoi s-au stins sub o dorință care, probabil, nu are nevoie de cuvinte ca să existe.

Paloma a oferit autografe ca și cm ar fi împărțit bucăți dintr-un vis devenit realitate. Cu fiecare semnătură, parcă mai țesea o legătură fină între lumea ei și a noastră.

Și poate cel mai frumos moment a fost acela în care copiii au devenit, pentru o clipă, parte din același vis. Au creat împreună un colaj – o compoziție comună, construită din gesturi individuale, dar unite într-o singură expresie vizuală. O imagine a întâlnirii dintre individual și colectiv, dintre spontaneitate și armonie. Nu a existat competiție, ci doar contribuție. Nu a existat „al meu” sau „al tău”, ci un „împreună” atât de rar și atât de adevărat.

Aseară, la Centrul Bucuria Creației, am fost invitați într-o poveste vie, în care o fetiță ne-a reamintit că ceea ce este fragil poate fi, de fapt, cel mai puternic lucru din lume.

Iar „Poveștile ascunse” nu s-au încheiat odată cu evenimentul. Ele au plecat mai departe, în fiecare dintre noi, ca o lumină mică, dar încăpățânată, care știe că, uneori, e suficient un copil ca să ne învețe din nou cm să simțim.

La mulți ani, Paloma! La 10 ani, ai deschis nu doar o carte și o expoziție, ci o lume întreagă în care curajul, sensibilitatea și frumusețea cresc împreună. Să-ți rămână mereu inima la fel de vie, culorile la fel de curajoase și poveștile la fel de adevărate.

23/04/2026

Povești ascunse: culorile care șoptesc ceea ce inimile nu spun

Într-o lume în care culorile învață să vorbească, iar poveștile își cresc aripi din visurile unui copil, vă invităm să pășiți într-un univers rar și sincer – universul Palomei.

Vineri, de la ora 18:30, la Centrul Bucuria Creației, se deschide o poartă spre o copilărie care nu doar imaginează, ci simte profund, transformând emoția în culoare și gândul în poveste. Expoziția de pictură și lansarea cărții „Povești ascunse” nu sunt doar un eveniment – sunt o mărturisire fragilă și curajoasă a unei fetițe care vede lumea altfel.

Paloma nu este doar autoarea acestor povești, ci și un mic arhitect de emoții: ea construiește lumi în care frica capătă glas, iar curajul prinde culoare. Prin ochii ei, realitatea se transformă într-un spațiu viu, unde orice trăire – fie ea bucurie, teamă sau singurătate – își găsește locul și sensul.

Parte din programul„desen-culoare-poveste”, Paloma ne invită să descoperim o galerie de trăiri în care prietenia apără, chiar și atunci când pericolul ia forma unei pisici cu ochi verzi, iar un șoarece, un șarpe și un struț devin eroi. În poveștile ei, lucrurile prind viață în mod neașteptat: o pizza rătăcită își caută sufletul, o albină învață să fie bună, iar un dragon singuratic descoperă drumul spre casă cu ajutorul unei inimi deschise.

Dar „poveștile ascunse” nu sunt doar cele scrise pe hârtie. Ele sunt cele nerostite, cele care se strecoară printre culori, în priviri, în tăceri și în emoțiile pe care doar un copil le poate simți atât de sincer. Sunt acele fragmente de lume pe care, adesea, le uităm sau nu mai știm să le vedem.

Există și umbre în aceste povești – tristeți tăcute, doruri, rătăciri și nedreptăți – dar fiecare dintre ele poartă în adânc o lumină: speranța că bunătatea se învață, că prietenia vindecă și că a fi diferit nu este o slăbiciune, ci o formă de frumusețe.

Scrise în limba engleză și traduse în limba română, „Povești ascunse” devin șoapte între lumi – între copilărie și maturitate, între teamă și curaj, între singurătate și regăsire.

Vă așteptăm să descoperiți nu doar lucrările și cuvintele Palomei, ci și acele povești ascunse din noi, pe care poate le-am uitat, dar care încă așteaptă să fie auzite.

18/04/2026

Sub lumina caldă a unei seri de aprilie, vernisajul Nadiei de ieri seară a fost ca o respirație colectivă — ca și cum, pentru câteva ore, inimile tuturor s-ar fi sincronizat într-un ritm blând, sub același soare nevăzut.

Spațiul s-a transformat într-o poiană tainică, unde pereții parcă erau ferestre către lumi plămădite din sinceritate. Desenele nu stăteau atârnate — ele vegheau. Culorile nu erau așternute — ele șopteau. Iar în mijlocul lor, Nadia părea mai degrabă un fir de lumină — o flacără vie într-o rochie roșie, ca o inimă care a ales să se vadă — un mic creator care și-a lăsat sufletul să învețe alfabetul lumii fără teamă.

Cartea ei, „Inimi sub același soare”, nu s-a deschis ca un obiect, ci ca o ușă. Iar cei prezenți au pășit dincolo de ea cu o emoție aproape sfioasă. Când povestea a fost citită, liniștea s-a așezat peste oameni ca o pătură fină, iar în acea liniște s-a întâmplat ceva rar: recunoașterea. Căprioara Ana nu mai era doar un personaj — devenise o oglindă. Iar în acea oglindă, toți au văzut-o pe Nadia, dar și o parte din propria lor blândețe uitată.

După cuvinte, a venit jocul. Și atunci, ca și cm granița dintre poveste și realitate ar fi devenit pentru o clipă permeabilă, dragonul din poveste nu a mai rămas închis între paginile cărții.

A ieșit.

Nu cu zgomot și foc, ci cu râsete și pași grăbiți, cu imaginația copiilor care i-au dat trup și suflare. Dragonul negru a prins viață în mijlocul lor — nu ca o teamă, ci ca o prezență jucăușă, alcătuită din curajul și bucuria fiecăruia. S-a strecurat printre ei, a crescut din gesturi și priviri, din acea energie limpede care aparține doar copilăriei.

Copiii nu l-au alungat — l-au chemat. Nu l-au învins — l-au transformat. Iar în jocul lor, povestea s-a continuat fără să ceară voie nimănui, devenind mai vie decât fusese vreodată pe hârtie.

Apoi, într-un gest la fel de firesc, copiii au început să deseneze pentru Nadia. Fiecare copil i-a dăruit o parte din propria lume, ca un răspuns tăcut la darul primit. Ea le-a oferit povești, iar ei i-au întors emoția în culori.

Florile au înflorit în brațele ei ca niște gânduri nerostite, iar fiecare îmbrățișare a fost o confirmare că drumul acesta a ajuns deja acolo unde contează cel mai mult: în inimile celorlalți.

Autografele au fost mici promisiuni că magia va merge mai departe, din mână în mână, din suflet în suflet.

Și poate că cel mai frumos lucru nu a fost ceea ce s-a văzut, ci ceea ce s-a simțit: că, pentru o seară, lumea a fost mai blândă. Că oamenii au știut, fără să li se spună, cm să fie mai aproape unii de alții. Că un copil a reușit, prin culoare și cuvânt, să adune în jurul lui o comunitate întreagă de lumină.
Iar undeva, în mijlocul acestui univers, Nadia — în rochia ei roșie, ca o inimă deschisă — ținea în mâini nu doar o carte, ci dovada că atunci când creezi din inimă, poveștile nu rămân între coperți — ele ies în lume, prind viață și învață inimile să bată, măcar pentru o clipă, sub același soare.

Și poate că aceasta este, de fapt, taina programului „Desen – Culoare – Poveste”: nu doar că îi învață pe copii să deseneze sau să scrie, ci le deschide un drum spre ei înșiși. Acolo unde o linie devine emoție, o culoare devine glas, iar o poveste devine un liant tăcut între suflete. Un loc în care copiii nu doar creează lumi, ci învață, încet și sigur, să o creeze pe a lor — cu curaj, cu blândețe și cu lumină.

16/04/2026

Inimi sub același soare
– Invitație la o călătorie prin sufletul unui mic artist –

Mâine, 17 aprilie, începând cu ora 18:00, la Centrul „Bucuria Creației”, vă invităm să pășiți într-un spațiu unde timpul se oprește în loc pentru a lăsa loc magiei. Există locuri unde foșnetul hârtiei și mirosul culorilor proaspete dau naștere unor lumi întregi, iar acesta este unul dintre ele: locul în care, sub atingerea blândă a programului „Desen – Culoare – Poveste”, un mic Seraf a învățat să dea glas tăcerii prin imagini și cuvinte.

Vă invităm cu emoție și bucurie să fim împreună martorii unui debut plin de lumină: vernisajul expoziției de ilustrație și lansarea primei cărți semnate de Nadia.

Titlul cărții, „Inimi sub același soare”, nu este doar o metaforă, ci este însăși esența felului în care Nadia vede lumea. Prin ochii ei, am descoperit că nu există prăpastie prea adâncă ce nu poate fi trecută pe un pod al prieteniei și nici ger polar care să nu poată fi îmblânzit de o ciocolată caldă oferită cu drag.

Pe simezele centrului nostru, veți descoperi universul vizual pe care Nadia l-a construit cu răbdare și pasiune. Veți întâlni Căprioara Ana, a cărei blândețe veghează întreaga expoziție, veți simți suflarea caldă a Dragonului și veți vedea cm culorile devin înțelepciune în nectarul Copacului Curcubeu.

Această expoziție este rezultatul unui drum inițiatic. Nadia nu doar a desenat, ci a simțit fiecare personaj; nu doar a colorat, ci a insuflat viață fiecărei nuanțe; nu doar a scris, ci a deschis o poartă către un tărâm unde bunătatea este singura lege. Iar în momentul în care și-a privit expoziția pregătită, am auzit-o șoptind, aproape ca pentru sine, că nu va putea uita niciodată această experiență — o mărturisire simplă, dar care spune totul despre cât de adânc a trăit fiecare clipă a acestui parcurs.

În program, veți putea descoperi o incursiune printre tablourile Nadiei, unde povestea se citește în culori, momentul festiv al lansării volumului „Inimi sub același soare” și o sesiune de autografe și povești depănate în jurul ceaiului și al bucuriei.

Veniți să descoperiți cm se transformă lumea atunci când este privită prin lentila inocenței. Să fim, pentru câteva ore, cu toții, inimi sub același soare.

08/04/2026

Un copac altfel
La centrul Bucuria creației, într-o zi din această săptămâna dinaintea Paștelui, copiii nu au ascultat o poveste — au creat una.

Din culori, linii și imaginație, din desenele lor a prins viață un fir narativ pe care l-au țesut împreună, fiecare adăugând o bucățică din sine.

La început, un copacul era singur, în mijlocul iernii. Crengile goale păreau să aștepte ceva, iar liniștea din jur era adâncă, ca o respirație ținută prea mult timp.
Apoi a venit primăvara. Soarele încălzea pământul, iar copacul a prins viață. Mugurii au apărut, apoi florile — tot mai multe, pe măsură ce lumina devenea mai puternică. Era ca și cm soarele îl învăța să trăiască din nou.
Lângă el a apărut apa — un fir de viață, liniștit și continuu. Totul creștea, se transforma, înflorea.

Și apoi, povestea s-a frânt.

Copacul a fost tăiat.

Pentru o clipă, lumea lor a amuțit. Dar doar pentru o clipă.

Copiii nu s-au oprit la acest final.
Ei au ales să meargă mai departe. Au ales finalul. Și, mai mult decât atât, au ales sensul.
Din inițiativa lor, povestea s-a transformat. Copacul nu a dispărut — a început să renască. Ideea reîncarnării nu a fost sugerată, ci descoperită de ei, ca o nevoie firească de a transforma pierderea în continuitate.

Și atunci, fiecare copil i-a oferit o nouă viață.
Unul i-a dăruit aripi — l-a văzut devenind pasăre, pentru că își dorea să nu mai fie niciodată nemișcat, să simtă libertatea. Altul l-a transformat într-un porumbel, simbol al păcii, ca și cm ar fi vrut să liniștească lumea.
Un copil l-a adus mai aproape de oameni, transformându-l în câine — loial, prietenos, de ajutor. Altul l-a lăsat să plutească în tăcere, devenind pește, într-o lume liniștită și adâncă.
Iar un alt suflet, cu o sensibilitate aparte, l-a văzut renăscând ca o capybara — o ființă blândă, care trăiește în armonie, neatinsă de răutate, ca un refugiu într-o lume sigură.

Fiecare alegere a spus o poveste despre copilul care a făcut-o: despre nevoia de libertate, de pace, de apropiere, de liniște sau de siguranță. Fără să li se ceară, copiii au vorbit despre ei înșiși, despre cm văd lumea și despre cm și-ar dori să fie ea.

Și poate că cel mai important lucru este că nu au acceptat ideea unui sfârșit definitiv.
Au ales să creeze un nou început.

Iar faptul că această poveste s-a născut chiar în săptămâna dinaintea Paștelui nu este deloc întâmplător. Pentru că, în esența ei, activitatea a fost despre același adevăr profund: că după pierdere vine renașterea, că viața găsește mereu o cale să continue, că lumina se întoarce.

Prin această experiență, copiii nu doar au desenat. Au gândit, au simțit, au colaborat și au transformat. Au învățat că vocea lor contează, că pot construi sens împreună și că imaginația lor are puterea de a vindeca.

În acea zi, la Bucuria Creației, nu am asistat doar la o activitate.
Am fost martorii unei povești create din suflete — în care un copac a fost tăiat, dar, prin ochii copiilor, a învățat să trăiască din nou.

VIAȚA RENAȘTE ORIUNDE O LĂSĂM SĂ CREASCĂ.

Bucuria Creatiei

22/07/2026

30/06/2026

29/06/2026

01/06/2026

25/04/2026

23/04/2026

18/04/2026

16/04/2026

08/04/2026

Address

Telephone

Website

Alerts

Shortcuts

Share

Category

Listing takedown request