17/08/2026
🌸 Opt petale. O singură floare. O poveste pe care n-o vom uita. 🌸
S-a încheiat TABĂRA noastră de balet.
Și mă uit la fotografii încercând să cuprind în câteva rânduri niște zile care au încăput atât de greu chiar și în orele lor... 💗
Am plecat împreună nouă suflete: eu și cele opt fete ale mele. Profesor și eleve, poate, la începutul drumului.
Dar undeva, printre munți, lacuri, râsete, oboseală și seri târzii, granițele acestea s-au estompat și am devenit, pur și simplu, o mică familie.
Am dansat. Mult. Dar tabăra aceasta n-a fost numai despre balet.
A fost despre curajul de a încerca, despre libertatea de a dansa fără să te privească o oglindă, despre bucuria de a alerga prin iarbă, de a face baloane uriașe de săpun, de a râde fără motiv și de a descoperi că uneori cele mai frumoase lucruri nu au nevoie de coregrafie.
Am creat cu mâinile noastre. Am scris. Am desenat, pictat, modelat. Am vorbit despre noi. Am învățat să ne privim una pe cealaltă dincolo de pașii de balet și de perfecțiunea pe care o căutăm atât de des în sală.
Am ascultat muntele și liniștea.
Am trăit magia sunetelor.
Am mers împreună pe cărări și am privit apa și cerul.
Am făcut foc de tabără și ne-am strâns în jurul lui cu povești, râsete și... suficiente bezele cât să avem și câteva aventuri pe care probabil le vom povesti multă vreme! 🤭🔥
Am avut Ceremonia în Alb, în care fiecare a purtat, pentru câteva clipe, propria lumină.
Am făcut Grădina Lully, unde fiecare floare a devenit unică tocmai pentru că nu semăna cu celelalte.
Am făcut Harta stelară a inimii taberei, lăsând fiecare câte un semn într-un univers comun.
Iar la final am creat Floarea celor opt petale de lumină. 🌸 Opt fetițe atât de diferite. Opt feluri de a râde, de a simți, de a se teme, de a îndrăzni, de a obosi, de a se supăra și de a reveni.
Și poate acesta a fost cel mai important lucru pe care mi-am dorit să îl înțeleagă: nu trebuie să fim la fel ca să aparținem aceleiași flori.
Într-o tabără nu vezi doar copilul care dansează frumos în sala de balet. Îl vezi dimineața, încă somnoros. Îl vezi când îi este dor de casă. Când se teme. Când se enervează. Când ajută. Când uită de el și râde cu toată inima. Când are nevoie să bată la ușa ta în mijlocul nopții... uneori pentru lucruri foarte serioase și alteori pentru o molie care „zboară amenințător”. 😂💗 Și tocmai acolo începe adevărata apropiere.
M-am întors din această tabără epuizată. Nu voi cosmetiza asta. 🤭
Au fost zile în care am fost profesor, organizator, ghid, arbitru, fotograf, confident, asistent de urgență pentru mici drame și mari întâmplări, paznic de noapte și, uneori, pur și simplu omul la a cărui ușă se putea bate. 😄
Dar m-am întors și cu inima plină.
Pentru că mi-am dat seama încă o dată că ceea ce construiesc de atâția ani la Lully nu înseamnă numai balet. Înseamnă oameni. Înseamnă copii care cresc sub ochii mei.
Iar dacă, peste ani, din toate aceste zile le va rămâne măcar sentimentul că au fost văzute, ascultate, iubite și că au aparținut unui loc în care au putut fi ele însele, atunci tabăra aceasta și-a împlinit rostul. 💗
Într-un colț de munte a rămas, pentru totdeauna, puțină lumină din povestea noastră: Tabăra Lully 2026 — opt petale, o singură inimă. 🩰🌿🤍
Iar eu?
Eu am ajuns acasă cu o singură dorință foarte profundă și foarte puțin poetică:
SĂ DORM. 😂😂😂💖
Dar a meritat. Doamne, cât a meritat! 🙏💗