18/06/2026
,,Convenționalismul în relațiile umane
Când cineva pornește de la ce-l bucură și ce-l întristează pe celălalt, atunci legătura noastră socială este sigură, ne unește. Aceste cuvinte ale avvei Isaia ne amintesc cât de necesar este convenționalismul în relațiile umane. Uneori uităm că trebuie să fim rafinați în expresia noastră exterioară și, în numele unei sincerități lăuntrice mai mari, în numele adevărului, legăturile noastre devin demonice în loc de adevărate. Nu e îngăduit să încetez cu convenționalismul pentru că nu pot să-l întristez pe fratele meu. Știu, de exemplu, că mă urăști și dacă cumva nu te poți abține și-mi arăți ceva, eu să-mi închid gura astfel încât legăturile noastre să fie ireproșabile. Aceasta nu este minciună, este dragoste și dovedește că accept să ai întâietate.
Să presupunem că te-am văzut căzând într-o greșeală și te-am judecat înlăuntrul meu. Desigur că faptul de a te fi judecat este un păcat. Vii mai târziu și-mi ceri părerea despre greșeala ta și-ți spun ce-am gândit. Acesta nu este un ajutor, ci o rupere din acea clipă a legăturii noastre. Nu este sinceritate, onestitate, cinste, ci ceva plin de auto-încredere și descoperirea bucurării de rău ca să te umilesc și să iasă în evidență propria mea sfințenie. Trebuie să ți-o spun în așa fel încât să nu-ți dai seama ce-am gândit și să te rănești. Să-ți micșorez cât mai mult greșeala încât să ai tăria să-ți mărturisești mărimea păcatului fie duhovnicului, fie mie."
( Arhimandritul Emilianos Simonopetritul, Tâlcuiri la Filocalie)