05/02/2022
O pildă de seară bună
Despre pomenirea celor adormiți
Un ieromonah citea într-o zi o mulțime de nume și obosind s-a întrebat:
„Oare se mântuiesc cei pe care îi pomenesc?
Simt ei ceva?
Oare cerul simte că eu mă rog acum pentru cei care au plecat de pe pământul văzut?
Sunt ajutați oare cei morți?”.
În acel moment, fiind obosit, s-a sprijinit de strana sa, și-a închis puțin ochii și, între somn și veghe, într-o stare de priveghere a minții, dar și de oboseală a trupului, și-a ridicat ochii sus, și vede, vede... oh, oh! Ce se petrece acolo?
Nenumăratele duhuri ale celor adormiți și împreună cu ele, și sfinții și îngerii.
Iar înaintea tronului lui Hristos stătea cu preafrumoasa ei haină, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu și cu chipul ei luminos arăta către duhuri, Îl privea pe Hristos și spunea:
„Fiul meu și Dumnezeul meu, eu mijlocesc pentru toți aceștia. Primește glasurile Sfintei Tale Biserici!”
Și atunci, monahul a auzit cm toți morții au început să cânte:
„Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, bucură-te, ceea ce esti plină de har (...), că ai născut pe Mântuitorul sufletelor noastre”.
Nu numai că L-ai născut pe Hristos, Mântuitorul nostru, ci și te rogi zi și noapte pentru noi.
Glasul lor s-a făcut ca un glas al adâncurilor, „ca un vuiet de ape multe” (Apoc. 1, 15), iar glasul lor a fost luat pe aripile îngerilor și s-a răspandit în tot cerul și în tot pământul, și a ajuns până acolo unde stătea monahul.
"Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi!
Maica Domnului, îți mulțumim pentru tot darul și ajutorul!"
Pe toți cei dragi ai noștri și pe cei ce s-au mutat din viața aceasta și pe cei pe care nu îi pomenește nimeni, Tu Doamne Dumnezeul nostru pomenește cu sfinții Tăi unde nu este durere nici întristare nici suspin , ci viață fără de sfârșit!
Candelă treaza în suflet !
Pacea lui Hristos cu noi !