Diana Crux ex Lizuca

09/05/2026

În lucru: Ediția a II-a, revăzută și adăugită, precum și traducerea în limba engleză pentru Amazon, sub pseudonimul Diana Crux.✍️✨
​

21/04/2026

Îmi doream demult să o cunosc, să discutăm și să îi dau cartea în speranța că va recunoaște în acele rânduri vocea fiului ei, detalii sau un ton pe care doar o mamă le-ar putea valida. Dar nu știam cm aș putea să dau de ea. Apelasem și la Cătălin să mă pună în legătură cu mama lui, iar el ca de obicei, fără să îmi dea vreun indiciu, mă asigura că e suficient să doresc și lucrurile se vor alinia în favoarea mea. Și într-adevăr într o zi, "intâmplător" am dat de numărul de telefon al actriței Cristina Tacoi, mama lui Cătălin, chiar în agenda de telefon a scriitorului Ion Țugui, care între timp îmi devenise soț. Într-un suflet am fugit în biroul lui cu agenda în mână: "Este mama lui Cătălin! O cunoști??" Mi-a zis: "Sigur, dragă, eram studenți, eu eram la Conservator, frecventam aceeași cantină și mergeam la aceleași baluri. Vrei să o cunoști?" Eu: "Mai întrebi?" A sunat-o, i-a povestit despre mine, și într-o zi ea ne-a făcut o vizită. A fost o întâlnire tulburătoare, și unică în felul ei! Doamna Cristina mi-a adus o floare roșie. I-am citit din conversațiile mele cu Cătălin, mi-a confirmat... Mi-a mai spus că exact pe sub fereastra mea era drumul lui către școală... Apoi mi-a spus ceva care câteva minute bune m-a lăsat fără replică: "Dacă vrei să vii să vizitezi camera lui Cătălin, cu drag ți-o arăt, a rămas exact cm a lăsat-o, sunt toate lucrurile lui acolo, în amintirea lui..." Acum, la peste 30 de ani de la acea întâlnire, când nici Cătălin, nici părinții lui nu mai sunt, și presupun că nici camera lui - așa cm aș fi putut să o văd, îmi pare tare rău că atunci, după lupta ce s-a dat în mine, am zis" Nu", pentru că nu eram pregătită, era prea mult, prea copleșitor să văd camera și... îmbrăcămintea lui, caietele lui, obiecte pe care le-a atins cel pe care eu atâta timp mă obișnuise(m) să îl vizualizez ca pe "o dâră de lumină" așa cm mi s-a descris spiritul lui Cătălin.

În acele momente simțeam o presiune imensă pe umerii mei: pe de o parte aveam experiența mea brută, „dincolo” de realitate, iar pe de altă parte, prezența ei fizică și durerea ei de mamă, invitația printre lucrurile lui, forțau parcă acele mesaje eterice să intre într-un tipar uman, pământesc, aproape insuportabil de dens.

Ea mi-a dăruit atunci două fotografii. Una atât de solară, plină de culoare, în care el este alături de ea, și cea de-a doua, un portret al lui Cătălin, o privire răscolitoare, se fotografiase el însuși nu cu mult înaintea plecării.

20/04/2026

O să las decupajele să vorbescă despre această carte inedită pe care am semnat-o cu pseudonimul Voivozeanu (numele de fată al mamei) – și după apariția căreia...
Citiți integral pe blog:
https://jurnaluljurnalelor.wordpress.com/2014/04/25/dialoguri-cu-entitati-din-invizibil/

19/04/2026

Interviu Radio XXI

Atât înainte, cât mai ales după publicarea primei ediții a cărții, au apărut diverse articole în presă și la radio despre fenomen.
Acest interviu din 1993 sună, recitit azi, surprinzător de actual.
Despre experiențe care nu au fost căutate, dar care pe mine m-au schimbat pentru totdeauna. Și, aveam să aflu din scrisorile cititorilor, că și unii dintre ei s-au schimbat citind cartea.
Mai jos, interviul real – fără alte interpretări.

​- Când v-ați hotărât să scrieți această carte și de ce?

- ​Trebuie de la început să precizez că această carte este de fapt un jurnal pe care l-am ținut în perioada anilor 1991-1992. În această perioadă am trăit o experiență cu totul deosebită; în ce constă această experiență? Sunt un om de formație științifică, iar contactul cu entități spirituale dintr-o lume paralelă a însemnat pentru mine un fenomen inedit care, treptat, mi-a stârnit curiozitatea și ambiția de a-l cerceta mai în profunzime.

​- Cum a început totul?

Primele mesaje de Dincolo le-am primit fără ca eu să le fi provocat.
​Foarte pe scurt, am primit de la spiritul bunicii mele decedate, unele mesaje cu ajutorul cărora am putut salva un om. Din acel moment am înțeles că omul este beneficiarul unor energii superioare.

​- Cartea dvs. abundă de comunicări pe teme spirituale. Vă considerați mai aproape de Dumnezeu acum, după această experiență?

Până în acel moment trăiam ca un om obișnuit, aveam preocupările mele firești și micile mele răutăți.
​Această experiență însă m-a întors cu fața spre Dumnezeu. Da, cred în Dumnezeu, sunt un om transformat!

​- Ce ați învățat de la entitățile cu care ați intrat în dialog?

​Să fiu tolerantă, să mă gândesc mai puțin la mine și mai mult la semenii mei.

​- Credeți că o astfel de carte poate genera la unii cititori reacții de scepticism, o reacție de neîncredere?

- ​Da, nu este exclus, însă această experiență este pozitivă, așa cm am spus și înainte. Puterea gândului bun, puterea de a face bine nu poate stârni reacții de scepticism. Am primit deja din partea mai multor cititori scrisori în care mi-au mărturisit că ei simt că au devenit mai buni.

​- Încercarea a meritat să fie trăită și să fie transpusă într-o carte?

​DA.

​- Există vreo întrebare pe care nu v-am pus-o și la care vă gândiți?

- ​Da. De pildă, care dintre comunicări a avut asupra mea un impact deosebit și în ce fel am realizat practic aceste comunicări?

Firul roșu al cărții îl constituie dialogurile cu spiritul unui tânăr foarte sensibil, supradotat, care a avut o moarte prematură. Este vorba despre Cătălin Bursaci. De la el am învățat că suferința te poate purifica spiritual.
Pentru a comunica, la început am folosit cartea și cheia, apoi pendulul si placa cu litere, și spre final am ajuns la scriere intuitivă și automată.

​- Îmi dau seama că sunt multe lucruri pe care o astfel de carte le aduce la lumină.

- Adresez ascultătorilor Radio XXI o invitație la lectură în credința că sufletul omenesc are în sine o fărâmă de divinitate pe care suntem datori să o descoperim.

(Interviu realizat de Camelia Nedelcu pe 4 decembrie 1993).

15/04/2026

Mii de cărți mi-au trecut prin mâini, în anticariatul meu. Mai ales vechi și foarte vechi. Și mereu mai primesc sau mai cumpăr.
Unele vin cu surprize: un semn de carte, un calendar, o fotografie, timbre, ambalaje vechi de ciocolată sau gumă de mestecat, flori presate, o scrisoare de amor… Toate unicat. Mă bucur de fiecare dată când le găsesc și le păstrez.
Aceasta este una dintre cele mai frumoase descoperiri: o scrisoare veche, inedită, tipărită pe hârtie îngălbenită și lipită pe un carton, probabil pe coperta unei cărți vechi.
O scrisoare din partea unei… cărți 🤗🌈

06/04/2026

05/04/2026

04/04/2026

Am citit mai departe.
Am urmărit „testele”, explicațiile, încercările de verificare.
Nu pot spune că am găsit răspunsuri.
Dar nici că am putut închide subiectul.
Ce mi-a rămas nu a fost concluzia,
ci întrebari.
Pentru că unele lucruri nu le respingi ușor.
Doar le lași deschise.

01/04/2026

Adunam și reciteam aceste articole. Căutam răspunsuri.
Când am descoperit cazul lui G. G. Albu din Făgăraș am recunoscut imediat ceva familiar.
Nu pentru că înțelegeam. Ci pentru că semăna.
Am citit și recitit aceste pagini. Le-am păstrat.
Le-am analizat. Nu știam dacă e real, dacă e sugestie sau dacă mintea umană poate merge atât de departe. Dar știam un lucru:
nu eram singura care își punea astfel de întrebări.
Pentru mine, acestea nu au fost „articole”.
Au fost o provocare.
(Revin mâine cu continuarea.)

02/11/2024

Out of pure luck, I’ve found a marvelous stash of antique, made in Germany, die cut scrap - many images I’ve never seen before. I’m using them to decorate a variety of objects, including these Christmas cones! These cones have traditionally been filled up with small gifts, and look wonderful hanging from a mantle, or on the Christmas table!