11/05/2026
https://www.facebook.com/photo/?fbid=1435733518577986&set=a.409092594575422&locale=ro_RO
Cine vine la Zilele Literaturii Române la Chișinău, ediția a X-a? Anastasia GAVRILOVICI (n. 1995, Suceava) este poetă. A absolvit Facultatea de Litere a Universității din București, după care a urmat cursurile programului masteral „Societate, Multimedia, Spectacol” la Centrul de Excelență în Studiul Imaginii, pe care le-a încheiat în 2019 cu o disertație pe tema „Violența feminină și femininul violenței. Patternuri cinematografice”. A debutat în toamna lui 2019 cu volumul de poezie Industria liniștirii adulților (Casa de Editură Max Blecher) care i-a adus mai multe premii, printre care Premiul Național de Poezie „Mihai Eminescu” pentru debut, Premiul „Tânărul scriitor al anului 2019” la categoria „Poezie” și Premiul revistei „Observator cultural” pentru debut.
Căldură și structură, de Anastasia Gavrilovici
Oglindă, oglinjoară, cine are cea mai frumoasă
depresie din țară? Sâni lăsați, dar părul bălai,
sunt bună la pat, am și pasiune, și tehnică, de ce mă
tăinuiești ca pe o boală venerică
pe care te prefaci că nu o ai?
Ori ți-a zis mama să nu te-ncurci cu
poetele, ori ai prea multe admiratoare și nu mai
știi cm să jonglezi cu ele, ori poate
nu-ți plac tatuajele mele. Ori nu ești pregătit
pentru ce am eu de oferit: căldură și structură.
Mâncare gătită, informație genetică bună, piele fină.
Mai mult de-atât nu găsești nici la sfânta scriptură.
Oglindă, oglinjoară, unde sunt
bărbații de odinioară? Ăia care-ți țin haina să te îmbraci,
te invită la ei acasă, stau cu Freud, statuete
budiste sau lumânări parfumate pe birou, dar
pleacă pnv, dimineața, cu primul metrou ca după o
crimă, nu o noapte de dragoste. Lașitatea lor are ceva
obscen, mai sunt mulți ca ei? Și cm facem să-i ștergem din
antropocen? Stai liniștit, întreb pentru un prieten.
Oglindă oglinjoară, cât mai e până la vacanța de vară?
Să-mi etalez corpul lucrat la sală, să prindem salamandre
și să privim cm respiră prin piele, să le sucim gâtul într-o doară, să le
doară, să moară, să piară cm piere fumul, cm se
topește ceara de la fața focului. Să mai simtă și alții cm e să fii
cantitate neglijabilă și neglijată, o sumă mică pe care o pierzi
într-o zi proastă la roata norocului. Un fleac. Eu degeaba mă lamentez și
fac intertexte, poveștile mele despre vindecare, despre coșmarul căruia
o să-i vin de hac, n-au niciun efect, cm Popeye Marinarul nu ne-a
convins pe niciunul dintre noi să mâncăm spanac.
Oglindă, oglinjoară, te-ntreb pentru ultima oară.
Ce trebuie să fac pentru puțină liniște, confort
emoțional, imunitate, să nu mă mai simt mereu ca o anomalie
doar pentru că vreau afecțiune de calitate. Sunt pentru tine cel mult un
banc de spus la beție, o medalie într-un teanc, dar te invit la mine-n
hipocamp, acolo unde stochez amintiri și hărți mentale,
să-ți iei jucăriile, instinctul de autoconservare,
promisiunile și plantele ornamentale, jurnalul și să te cari
că m-apuc de renovare.
Foto: Victoria Viprada
