28/02/2022
..
"Un bărbat cu cagulă pe cap loveşte cu un băţ un copil grav rănit, de vreo nouă luni, care încearcă să scape târându-se. Când pare a-şi fi isprăvit treaba, epuizat, bărbatul îşi scoate cagula şi vedem că, în ciuda aparenţei sale umane, faţa lui e de focă. În timp ce-şi şterge sudoarea de pe frunte, se apropie de public şi se adresează acestuia.
Ştiu, ştiu foarte bine... Şi totuşi, cineva trebuie s-o facă, nu-i aşa? În fiecare an vedem aceleaşi imagini la televizor. E macabru, cinic, da, ştiu foarte bine. Ar fi mai bine ca nimeni să nu vadă aşa ceva, dar cineva tot trebuie s-o facă. Credeţi-mă. Guvernul meu ne lasă să ucidem vreo 500.000 de copii pe an, pentru a controla populaţia. A fost o decizie dură, fiindcă... nu e populară, mă rog... ţi se rupe sufletul... Se uită la tine cu nişte ochişori... Trebuie să vă mărturisesc că uneori mă fac că nu văd când vreun bebeluş mă priveşte aşa. Îl duc în şuturi până la apă şi-l las să se înece sau să scape înotând. Munca asta chiar mă face să mă simt mizerabil... Dar n-am de ales. Îmi amintesc când încă nu erau atâţia oameni, dar în 2050 au ajuns să fie 8 miliarde pe întreaga planetă. E imposibil să laşi în viaţă 8 miliarde de oameni; Pământul se distruge.
Lasă băţul deoparte şi se aşază.
E drept că se mai omorau şi între ei – mereu au făcut-o, au o înclinaţie înnăscută pentru războaie – dar nu era de-ajuns. Dacă nu eliminăm astfel excesul de oameni, ei ar putea distruge biodiversitatea terestră. Treaba e foarte serioasă. Lighioanele astea au distrus toate pădurile tropicale.
Se ridică şi se apropie de copilul muribund.
După legile noastre, bebeluşii trebuie ucişi cu o singură lovitură în cap, dar se vede treaba că uneori nu-i de-ajuns. Pur şi simplu e o problemă practică. De pildă, bebeluşului ăstuia din spate am încercat să-i trag una în cap, dar i-am dizlocat doar un umăr şi abia a doua oară am reuşit să-i vin de hac. Se zice că 40% dintre bebeluşi sunt scalpaţi pentru hainele de piele şi că trec prin multe alte orori care-i fac să agonizeze înfiorător, dar vă asigur că mie nici prin cap nu mi-a trecut aşa ceva. Unii colegi – puţini la număr – iau carnea ca să-şi hrănească familiile, dar mie, nu ştiu; mie mi-e scârbă de aşa ceva.
Se apropie iar de public.
Animalele astea au o poveste foarte tristă. O ştiţi? Bestiile astea amărâte s-au crezut superioare celorlalte specii, credeau că prin inteligenţă deveneau superioare celorlalte animale... Dar ce e inteligenţa? Spuneţi-mi şi mie! Să ştii algebră? Să recunoşti simetria? Asta e inteligenţa? Şi au crezut că asta le făcea mai bune decât noi. Credeau că aşa scăpau de natura lor şi, în timp, de toate suferinţele lor omeneşti. Au crezut că tehnologia putea reconstrui lumea şi după o vreme aceasta va elimina nedreptăţile, corupţia, foametea, sărăcia...
Râde.
Nu ştiu dacă sunteţi familiarizaţi cu obiceiurile oamenilor, dar... E ciudat, fiindcă... la început au crezut că Dumnezeu o să-i scape de probleme – şi au inventat un Dumnezeu – pe urmă au crezut că ideile o să-i salveze – şi au vorbit despre comunism, fără a şti ce înseamnă o comunitate – în fine, când au ratat totul, s-au bazat pe inteligenţă şi pe ştiinţă.
De fapt, când văd asemenea bebeluşi, când văd cm cărniţa asta firavă încearcă să scape de vânători, mă întreb cm de-a ajuns rasa asta să mizeze totul pe inteligenţă, pe neant...
Fiindcă inteligenţa nu i-a făcut niciodată pe oameni mai umani, ci mai primejdioşi. Au acumulat destule arme pentru ca planeta să sară în aer de 1000 de ori, întreţinând aceleaşi nedreptăţi dintotdeauna şi rămânând la fel de iresponsabili şi de egoişti. Vă rog să mă înţelegeţi, nu spun că noi am fi mai bune, poate că nici noi, focile, nu suntem perfecte dar cel puţin nu ne maltratăm între noi şi nu scotocim prin măruntaiele pământului căutând petrol, pentru ca apoi să poluăm din ce în ce mai mult mediul înconjurător.
Nu ştiu, ei îşi închipuiau că inteligenţa îi deosebea de un leu sau de un melc, că deşteptăciunea lor îi făcea mai buni, când de fapt ea complica doar comunicarea dintre ei. De-a dreptul hilar! Viaţa fiecărui om e definită prin tipul de confuzie creată, în încercarea de a comunica cu ceilalţi, şi prin suferinţa provocată lor înşişi şi celor din jur.
Râde.
E de-ajuns să priveşti un exemplar de om - un adult - ca să înţelegi lucrul ăsta. Ei nu se înţeleg între ei. În loc să-i facă mai buni, natura i-a lăsat singuri şi orbi, ca să nu comunice cu propria lor specie. Conştiinţa individuală, care-i face să se considere superiori animalelor, parcă îi înfierbântă şi îi excită, înlesnindu-le astfel înmulţirea şi distrugând mediul înconjurător. Bieţii de ei... Totuşi, unii dintre colegii mei care vin aici ca să elimine excesul de bebeluşi n-au deloc remuşcări. Guvernul nostru n-are pretenţia să-i omorâm pe toţi, dar cei mai buni prieteni ai mei zic că lumea e mult mai liniştită fără oameni şi cu cât sunt mai puţini e... cu atât mai bine. Zic că oamenii sunt găunoşi, că nu-s buni, că sunt putrezi pe dinăuntru, de-asta aproape nimeni nu vrea să mănânce atâtea şi atâtea kilograme de bebeluşi pe care-i abandonăm aici în fiecare zi.
Eu am un fiu, un fiu pe care-l iubesc şi când o să crească o să-i povestesc cm erau oamenii. O să-i spun ce făceau ei cu semenii lor, ororile pe care n-au vrut să le evite şi ce moştenire ne-au lăsat. Dragului meu fiu o să-i spun că...
Bebeluşul scoate un smiorcăit slab. Foca observă că bebeluşul vrea să scape iar. Pauză.
V-am mai spus deja, uneori o singură lovitură nu-i de-ajuns. Nu vă uitaţi.
Foca se îndreaptă spre copil, dar se întoarce în ultima clipă.
Mă rog, dacă totuşi vreţi să vă uitaţi, cel puţin gândiţi-vă că nu e o biată focă.
Foca se apropie de copil şi îl ucide.
Trebuie să plec. Mă aşteaptă fiul meu. Noapte bună."
Întuneric.
Traducere: Luminița Voina-Răuț
