31/08/2026
LUCRAREA SĂPTĂMÂNII
titlu: Vântul și stuful
▪ tehnică – acvaforte pe hârtie
▪ dimensiuni – 92 × 65 cm
▪ semnătură – timbru cu negru în dreapta jos „SIˮ
▪ locație – perioada contemporană din expunerea permanentă
▪ face parte din – Patrimoniul Muzeului de Artă Vizuală Galați - Colecția Grafică
autor: Ștefan Iacobescu (2 aprilie 1937, București – 22 mai 2001, București)
Ștefan Iacobescu este recunoscut pentru experimentele ce rămân în sfera tehnicilor clasice ale gravurii (acvaforte, acvatinta, litogravură) din secolul XX în arta românească.
Absolvent al Facultății de Arte Plastice din București (1965), debutează în 1967 la Anuala Tineretului, continuând de-a lungul carierei să participe cu lucrări de desen, gravură sau pictură, la expoziții colective, saloane de desen și gravură – printre acestea se amintesc: expoziția de fotografii organizată în 1978 de Ion Grigorescu la Casa de Cultură „Friederich Schiller”; lucrările sale se regăsesc în catalogul editat de Adrian Guță în urma expoziției de gravură contemporană (1988, Căminul Artei - București); tabăra de creație organizată de pictorul Ion Vasâi (1994, Moinești - Bacău) alături de artiști precum Ala Jalea Popa, Ilie Boca, Ion Sălișteanu, Suzana Fântânariu, Ileana Micodin, Angela Tomaselli; 2nd International Triennial of Graphic Art (1997, Bitola); Simpozionul „Gravură românească contemporană” (2000, Muzeul de Artă Tulcea). Organizează mai multe expoziții personale în București (1973, 1975, 1981, 1997, 1999), în 1979 la Galeria „Kunsthäusle” (Singen, Germania), iar Ibrahima Keita este curatorul expoziției retrospective din 2003, cu gravură alb negru și color, cu ocazia căreia se editează și un catalog.
În atelierul său din strada Verona (București), lucrează alături de artiști precum Virgil Almășeanu, Constantin Piliuță, Corneliu Baba, Petrică Bedivan, Nică Murariu.
Temele aprofundate sunt cu precădere inspirate din istoria, tradițiile și arta populară românească („Călușari”, „Ursite”), scene cotidiene, artistul realizând și o serie cu subiectul „ferestre”.
Lucrările sale ce stilizează figurativul, cu înclinații simbolic-decorative, sunt definite de forme clare cu un volum aplatizat și o paletă cromatică delicată. Din această abordare face parte inclusiv lucrarea „Vântul și stuful”: două porți-ferestre compuse central, vertical, ușor, dar clar, suprapuse. Culoarea este aplicată în transparență, cu efect de laviu, iar conturul prezintă tonuri închise, ce se disting cu ușurință. Ferestrele gemene diferă la timpan – triunghi și semicerc. Formele geometrice se află pe același plan cu cele organice, de plante. Staticitatea geometriei este ruptă de ușoare curbe și linii frânte dinamice; la intensitatea conturului rece se alătură tușe de un oranj intens, pur, cald. Natura pare să învăluie geometria pâna la punctul în care aceasta iradiază linii fluide în ultimul plan.
„Gestul... capătă valoare în sfera unui simbolism variat. De la realismul sugerat până la expresivitatea abstractă a semnului... este de o libertate surprinzătoare, demonstrând performanțele ce pot fi atinse prin tehnicile de gravare.” (Observator Cultural). Printre distincțiile ce i-au fost acordate se menționează și „Premiul pentru conținut” (Landesbank, Stuttgard), ca și confirmare la nivel internațional a substanței poeticii sale.
Operele realizate se află în patrimoniul Muzeului de Artă Vizuală Galați, Muzeului de Artă din Tulcea, Muzeului Național de Artă al României (București) și în numeroase colecții particulare din Anglia, Danemarca, Elveția, Germania, Olanda, Suedia, Grecia, Franța, Italia, Spania, Japonia, China, Malaesia, India, Canada, America.
Mădălina Ionașcu – muzeograf
