13/06/2025
Constanța, orașul promisiunilor care se mută în viitorul îndepărtat: Chițac și Kelemen Hunor, maeștrii amânării
Ce spectacol ne oferă primarul Constanței, Vergil Chițac, și invitatul său special, Kelemen Hunor, în saga nesfârșită a stadionului „Gheorghe Hagi”!
De ani buni, constănțenii sunt momiți cu visul unei arene moderne, un proiect demarat cu surle și trâmbițe de fostul primar Decebal Făgădău, dar care, sub bagheta magică a lui Chițac, s-a transformat într-o poveste demnă de frații Grimm – doar că finalul fericit e amânat, cel puțin, până în 2027. Sau 2030? Cine mai știe!
Kelemen Hunor, liderul UDMR și, se pare, mesagerul veștilor proaste, a confirmat ce bănuiam deja: stadionul mult promis e amânat cu „cel puțin doi ani”.
Bravo, domnule Kelemen, pentru sinceritatea brutală! În timp ce constănțenii visează la tribune pline și meciuri de gală, realitatea e că actualul stadion va rămâne o ruină pitorească, perfectă pentru poze nostalgice pe Instagram. „Vom avea un stadion, dar mai încolo”, pare să fie refrenul preferat al administrației Chițac, care a preluat proiectul lui Făgădău ca pe o moștenire nedorită, dar continuă să-l fluture ca pe un trofeu electoral.
Să recapitulăm: în 2022, Chițac ne spunea, cu entuziasmul unui copil care promite că-și face temele „mâine”, că lucrările vor începe „în toamna anului viitor”. A venit toamna lui 2023, apoi 2024, și ce să vezi?
Stadionul e tot o promisiune, iar „toamna viitoare” s-a mutat, ca un miraj, în 2027. Poate Chițac are un calendar paralel, în care anii au 48 de luni, sau poate pur și simplu iubește să ne țină în suspans, ca într-un serial prost care nu se mai termină.
Cât despre Kelemen Hunor, ce să spunem? Omul a venit, a livrat vestea proastă și a plecat, ca un curier care lasă coletul și fuge înainte să apuci să-l întrebi de ce e întârziat. „Cel puțin doi ani” sună ca o sentință dată cu zâmbetul pe buze, ca și cm amânarea unui proiect de zeci de milioane de lei e doar un detaliu birocratic. Poate UDMR plănuiește să transforme stadionul într-un monument al răbdării românești – un loc unde constănțenii să mediteze la virtutea așteptării.
Între timp, Chițac continuă să defileze cu proiectele altora, luând meritele pentru ideile lui Făgădău, dar uitând să livreze rezultate. Stadion? Amânat. Bazin olimpic? Promis, dar tot în stadiul de vis. Parcări? Ha, ha, mai bine mergi pe jos! Constanța sub conducerea lui Chițac e ca un joc de Monopoly în care primarul tot trage cartea „Stai pe loc încă un tur”.
Și totuși, cu fiecare amânare, Chițac ne asigură că „lucrurile se mișcă”. Sigur, domnule primar, se mișcă – dar doar nervii constănțenilor.
Așa că, dragi constănțeni, pregătiți-vă să mai așteptați. Luați-vă o cafea, un șezlong, poate și o carte bună, căci stadionul „Gheorghe Hagi” va fi gata cândva, în viitorul îndepărtat, când poate Chițac va fi primar pe Marte, iar Kelemen Hunor va anunța că lucrările sunt amânate doar cu „încă un an sau doi”.
Până atunci, să ne bucurăm de gropile din oraș și de promisiunile care, ca vinul bun, se învechesc frumos... dar nu se împlinesc niciodată.
