07/10/2026
Ganduri la ceas de seara.
Astazi am plans.
Am vazut un video devenit viral zilele astea, de la sfestania unui laborator de cofetarie din Bucuresti. Ea, cea care a construit businessul, era acolo, in mijlocul oamenilor ei, vizibil emotionata.
Privit din exterior, poate parea un moment simplu: o sfestanie, un laborator nou, un business care creste.
Eu am vazut insa altceva.
Am vazut emotia unui om care stie tot ce a fost nevoie ca sa ajunga acolo.
Mandrie si vulnerabilitate. Bucurie si frica. Un „am reusit” amestecat cu acel „Doamne, sa fie bine de aici inainte”.
Si am plans pentru ca m-am regasit teribil de mult acolo.
Cred ca doar un mic antreprenor stie cata emotie poate incapea intr-un business.
Pentru ceilalti sunt un spatiu, un produs, un serviciu, niste cifre, niste angajati, niste postari pe Instagram.
Ptr noi sunt nopti nedormite, frici despre care nu vorbim, zile in care ne intrebam daca o sa reusim si multe altele!
Le spunem „puii nostri” ptr ca le-am vazut cand nu erau nimic. Cand existau doar in capul nostru. Le-am crescut cu timp, bani, greseli, incapatanare, renuntari si bucati foarte personale din noi.
De aceea ne doare fiecare lucru mic care nu merge.
Si de aceea o reusita care pentru altcineva pare banala ne poate face sa plangem zece minute.
Pentru ca noi stim ce a fost inaintea ei.
Stim cata frica exista in spatele curajului.
Cata nesiguranta exista in spatele unui business care, din exterior, pare ca „merge”.
Cate „nu mai pot” au existat inainte de „am reusit”.
Iar cand puiul incepe sa creasca, apare poate cea mai grea provocare:
Sa-l scalezi fara sa-l diluezi.
Sa-l faci profitabil fara sa-i iei sufletul.
Sa-l faci cunoscut fara sa-l faci „pentru oricine”.
Pentru ca nu vrem sa construim ceva pentru oricine.
Vrem sa construim ceva pentru oamenii care il inteleg, il simt si aleg sa faca parte din lumea pe care am creat-o.
Si poate ca, undeva intre frica si mandrie, intre cifre si emotie, intre „oare o sa mearga?” si „uite cat de departe am ajuns”, realizam ceva:
Nu mai creste doar businessul.
Crestem si noi odata cu el. Si cred ca de asta am plans azi. Ptr ea, ptr toti care au avut o idee mica si au avut nebunia sa creada in ea!
