24/05/2026
,,𝓐𝔃𝓲 𝓪𝓶 𝓷𝓮𝓿𝓸𝓲𝓮 𝓼ă 𝓻𝓮𝓼𝓹𝓲𝓻…''
Azi am nevoie să respir
ca lutul ars în miez de vară,
să cadă-n mine, lin și rar,
o ploaie blândă, ce neliniști spală.
M-au obosit și griji, și pași,
și tot ce n-am putut să spun,
atâtea zile duse-n grabă,
Of, câtă zbatere
am reușit pe drum s-adun!
Mi-e dor de liniște,
de-un strop de pace, de un loc
în care gândul să nu doară
și inima să stea pe loc.
Mi-e dor de liniște curată,
de-un colț de cer, de-un ceas târziu,
de-o clipă-n care gândul tace
și tot ce doare se spulberă-n pustiu.
Azi am nevoie să respir
fără să fiu puternic iar,
fără să port, fără să strâng,
fără să ard pe dinăuntru, în zadar.
Să stau puțin.
Să tac puțin.
Să nu mai duc chiar tot, mereu.
Să fiu și eu, măcar o clipă,
un om ce șade la povești
Cu soarele la asfințit, pe prispă.
Să stau puțin.
Să tac puțin.
Să nu mă ducă gânduri, din nou, departe.
Să mă întorc, încet, în mine,
ca ploaia-n câmp, ca seara, între pagini,
un simplu semn de carte.
R.B.
24.05.26 DDA
