27/07/2022
Pintelei-călătorul, Pantelimonul oveselor, Pantiliele;
Sora lui Sf. Ilie; Sf. Ilie cel Mic, Ilie Pălie, Sf. Ilie ăl șchiop
Sf. Mare Mucenic și Tămăduitor Pantelimon; Cuv. Antuza
Pantelimon, numit uneori și Sf. Ilie cel șchiop sau fratele mai mic al Sf. Ilie, este și el răspunzător de incendierea recoltelor (să nu uităm că acum se încheie perioada lungă de interdicții având ca scop ferirea recoltei de incendii și grindină).
Asemeni altor divinități ce încheie un ciclu de șapte zile (Filipul cel Șchiop, Sânmicoara ș.a.), Sf. Pantelimon, sau, mai bine zis, Sora sfântului Pantelimon (avem de-a face cu aceeași credință care atestă caracterul preponderent malefic al variantei feminine a sărbătorii) se caracterizează printr-o mare descărcare de energie, printr-o putere deosebită („e mai rău decât Sf. Ilie“, „are o putere mai mare decât a Sf. Ilie“).
Dacă ne îndreptăm atenția către legenda care explică această descărcare de energie la aniversarea surorii sfântului Ilie, vedem că de fapt demonismul sfântului – purtător al trăsnetelor și al fulgerelor – este neatins: el este cel care dezlănțuie noua campanie împotriva diavolilor, sora lui fiind doar un martor neputincios.
Cea mai frecventă credință marchează în această zi hotarul verii: acum se călătorește vara, se declanșează o serie de sărbători ce au ca scop pregătirea pentru toamna ce se apropie.
Sf. Mare Mucenic și Tămăduitor Pantelimon. Pe vremea împărăției păgânului împărat Maximian, cumplitul muncitor al creștinilor, toată lumea era acoperită cu întunericul păgânătății închinării de idoli.
Deci mulți mărturisitori ai prea sfântului nume al lui Iisus Hristos au fost uciși. Între aceștia a pătimit pentru Hristos și sfântul marele mucenic Panteleimon, de fel din cetatea Nicomidiei.
Născându-se acest prunc, a fost numit Pantoleon, care se tâlcuiește cu totul leu, ca cel ce era să fie un bărbat asemenea cu leu, însă mai în urmă a fost numit Panteleimon, adică întru tot milostiv, pentru că tuturor s-a arătat că este milostiv. El tămăduia pre cei bolnavi fără de plată, pre cei săraci îi miluia (Viețile sfinților, XI, pp. 1345-1346).
Cuv. Antuza. În această zi mai facem pomenire și cuvioasei maicii noastre Antusa egumena și a celor nouăzeci de surori ale ei, care au răbdat multe bătăi. Ele s-au sfârșit în izgonire, pentru închinarea sfintelor icoane, pe vremea împărăției lui Copronim (Viețile sfinților, XI, p. 1384).
Tradiții: E tămăduitor de boli (Fochi, p. 227). Dă roade pomilor (Mușlea-Bârlea, p. 399). Se serbează în onoarea Sf. Ilie cel Mare (Speranția, I, f. 11 v).
Lucrând în astă zi, cineva este trăsnit imediat, pe motivul că nu-i fac colaci, și acest sfânt este supărat (Speranția, I, f. 97). Pantelimonul se serbează ca un sfânt mijlocitor pe lângă Sf. Ilie, spre a fi mai îndurător cu norodul în urgiile cerești, după păcatele lumești (Speranția, III, f. 214).
Sora lui Sf. Ilie este considerată ca fiind mai rea decât Sf. Ilie, întocmai ca unele femei ce sunt mai rele decât oamenii, și de aceea se ține mai cu frică de toți (Speranția, V, f. 25).
E frate cu Sf. Ilie, drept pentru care se serbează pentru trăsnet, arsuri și piatră (Pamfile, 1997, p. 139).
Spun că e Ilie cel mic și când va trăsni cu biciul din mâna stângă omul nu se mai mișcă. I se atribuie o putere mai mare decât a sfântului Ilie. Când se supără, nici nu tună, nici nu trăsnește ca frate-său, ci dintr-odată sfărâmă în bucăți (Speranția, I, f. 22 v; II, f. 119).
Se zice că, când trăsnea Pintilie, săreau pruncii din femei. Când a trăsnit o dată, a sărit Maica Precista din scaun, iar ea l-a blestemat și i-a luat mâna dreaptă și piciorul drept, așa că acum, când trăsnește, dă cu stânga (Speranția, I, f. 149).
Se zice că într-o vreme dracii se înmulțiseră așa de mult, încât nu mai ascultau de Sf. Ilie, care era mai-marele lor. Atunci sfântul se supără grozav pe ei și își puse în gând ca la ziua lui să-i trăsnească pe toți, să nu rămână nici picior de drac.
Neștiind însă când îi e ziua, se duce la Dumnezeu să-l întrebe despre aceasta. Dumnezeu, care-i știa gândurile, îi spuse că mai e până la ziua lui, să mai aștepte. Sfântul a tot așteptat până s-a întâmplat de i-a trecut ziua. Atunci Sf. Ilie s-a supărat pe draci și mai grozav decât era.
A așteptat până la o săptămână de la ziua sa, adică până la ziua surorii sale, când a chemat pe toți dracii la sine acasă și i-a ospătat bine, și atunci a început să dea cu trăsnetele în ei, omorând pe toți dracii, afară de unul șchiop, care a scăpat, și din care s-au înmulțit iarăși necurații, și astfel tot n-am putut scăpa de duhul necurat (Speranția, II, f. 15 v).
Un om cu femeia lui a venit la muncă, unde, la amiază, nemaiputând lucra de căldură, s-a culcat sub car și s-au pomenit amândoi într-o flacără de foc arzând. Norocul lor a fost că niște oameni au turnat apă pe ei și i-au stins (Speranția, I, f. 50).
A fost un apostol care călătorea mult, propagând creștinismul (Speranția, VIII, f. 8 v). De la Pantelimon se călătorește vara, e începutul toamnei; atuncea iese cerbul din apă și apa se răcește; atunci se schimbă crângurile, cele de vară cu cele de iarnă și se întâlnește iarna cu vara, zice: „De-amu te duci tu vară, vin eu iarnă!“ (Niculiță-Voronca, II, p. 25).
Se duce vara ca o pâine, vine iarna ca un câine (Speranția, VIII, f. 217). Se întoarce soarele înapoi: acest lucru poate fi constatat dacă cineva se uită la amiază într-o strachină cu apă, în care poate fi văzut cm joacă soarele (Pamfile, 1997, 139).
Frunzele teiului se întorc pe dos, jelind trecerea verii (Fochi, p. 228). E serbat numai ca doliu pentru copaci și flori, căci din acea zi încep a cădea frunze de pe copaci și flori. El prevestește toamna (Speranția, VI, f. 186). Dă veste cocorilor să plece (Speranția, VI, f. 210 v).
În această zi se mănâncă mere. Femeile care au copii morți sau rude nu mănâncă mere până în ziua aceasta, căci contrariu nici morții nu pot mânca. În ziua aceasta se bat merii în capete în cer (asta se poate vedea foarte bine uitându-te în soare în dimineața aceasta). În dimineața acestei zile se scutură mărul de aur din rai și copiii ai căror părinți au mâncat mere nu sunt lăsați să culeagă și ei (Speranția, V, ff. 153 v, 205 v).
Obiceiuri: Se fierb porumbi și dovleci (Speranția, I, f. 108 v).
Pentru bunul mers al vieții și al treburilor: Pintilie călătorul însoțește în călătorie vara și totodată o roagă să vină și la anul următor tot așa de mănoasă ca în cel precedent (Speranția, VII, f. 106). E bun pentru a călători cu bine și cu noroc (Speranția, I, f. 99).
Se ține în special de cojocari (Speranția, IV, f. 183). Este bine să se prăznuiască acest sfânt, căci a fost doctor și e folositor pentru cei bolnavi. Se ține pentru a-i îndrepta pe cei orbi și șchiopi (Speranția, IV, f. 206; VII, f. 160). Se serbează pentru coacerea pepenilor (Speranția, IV, f. 208 v).
Apărător de rele și durere: Se ține de ceas rău; dă peste familie, casă multe rele. Umblă din casă-n casă și aduce pagubă celui pe care-l găsește lucrând (Speranția, V, f. 343 v; VII, f. 85 v).
Dacă muncește femeia, se călătorește și bărbatul ei (Speranția, VII, f. 249 v). Îl prăznuiesc din cauză că acea zi e rea de fulgerat, mai ales în timpul muncii (Speranția, I, f. 4 v).
Dacă nu lucrează în această zi nu va cădea grindina (Speranția, I, f. 57). Celor care torc la Sf. Pantelimon le moare vaca (Bot, p. 287).
E rău de lovituri. Celor care au lucrat în această zi le-a paralizat câte o parte a corpului (Speranția, I, ff. 357 v, 370 v). Se ține spre a nu cădea jos din pat în timpul somnului, a nu se scula inconștient și a bate cu mâna în pereți sau a striga (Speranția, VII, f. 102). Cine muncește se călătorește ca vara (moare; Speranția, VII, f. 11 v). Se ține de friguri (Speranția, I, f. 452). Acei ce nu sărbătoresc această zi se vor îmbolnăvi de ciumă (Speranția, II, f. 231 v). Se ține pentru ca poamele să nu facă viermi (Speranția, I, f. 364 v).
Despre muncile câmpului: În această zi recoltele trebuie isprăvite de secerat (Speranția, VI, f. 303).
Oracular: Poporul crede că după cm vara se despărțește de toamnă, tot așa se desparte și sufletul omului de corp (Speranția, VII, f. 302 v).
