05/03/2026
Steaua Reginei (motiv de pe o ie din Prahova) și Floarea Reginei (denumire dată în onoarea Reginei Elisabeta a României) sau Floarea de Colț, sărbătorită în fiecare an pe 5 martie. La mulți ani!
Florea de Colț este declarată monument al naturii din 1933 și este ocrotită prin lege. Poate fi întâlnită în Bucegi, Munții Maramureșului și Munții Rodnei, Obcinele Bucovinei, Rarău, Ceahlău, Ciucaș, Făgăraș, Cozia și Retezat. În simbolistica florală este asociată cu iubirea, puritatea, curajul și noblețea.
Legenda din folclorul românesc
Nestor Urechea afirmă că legenda Florii de Colţ i-a fost povestită de un cioban bătrân care vieţuia pe plaiurile Bucegilor (1907, În Bucegi). Peste câţiva ani va spune că îi fusese transmisă de Nicolae Gelepeanu. Acesta, la rândul său o auzise de la un bătrân cioban din Moieciu.
Iată legenda:
Steaua care i-a călăuzit pe cei trei magi spre locul naşterii Domnului, a stat o clipă deasupra Bethleemului şi s-a gândit ce să facă mai departe, căci îşi îndeplinise misiunea dată de Dumnezeu.
“Să mai stau pe cer aşa strălucitoare cm m-a făcut stăpânul lumei, nu se poate, fiindcă nu trebuie să uit că unealtă smerită sunt în mâna Domnului; şi apoi s-ar înşela oamenii, crezând că pe fiece seară s-a născut Fiul. Unde să mă aciuiesc, dar, pe Pământ?”
Şi coborî steaua de pe boltă, să-şi afle locul de odihnă. Călătorind peste mări şi ţări, peste ţinuturi cu oameni mai sălbatici decât fiarele, care înrobeau alţi oameni, sau se războiau pe gustul conducătorilor, într-o zi…“steaua sosi deasupra unor munţi înalţi cu spinări îmbrăcate cu o iarbă scundă”, stânci golaşe şi molifţi trufaşi. Erau Bucegii, cufundaţi în linişte şi pace, cm nu întâlnise nicăieri în lunga sa rătăcire în jurul Pământului.
“Nici chiote sălbatice chemătoare la măceluri, nici vaete, nici plânsete; o tăcere adâncă nesfârşită. Şi, desfăcându-se în mii de steluţe, căzu, de se agăţă se steiuri şi ziduri uriaşe; fiecare steluţă se făcu o floare albă, moale ca lâna; Şi aşa se înfăptui Floarea Bucegilor. ”
1911, Nestor Urechea – “Edelweiss este numele nemţesc al unei flori care creşte numai pe piscurile înalte ale Alpilor şi pe steiurile inaccesibile ale Bucegilor noştri.
Un gând curtenitor a îndemnat pe unii s-o numească pe româneşte floarea reginei; nu aceste este însă adevăratul său nume, ci acela dat de ciobanii care petrec vara în vecinătatea ei – pe plaiurile Caraimanului şi Coştilei – şi anume Floare de colţi, Floare de Bucegi, sau, mai simplu floare, căci după cugetul ciobanilor ea este floare, aşa cm Dumnezeu este Dumnezeu.”
1926, Nestor Urechea – “Denumirea de Floarea Reginei nu este populară, ci este o denumire recentă dată în cinstea reginei Elisabeta, căreia îi era foarte dragă. Numirea ciobănească era Floare de Bucegi sau Floare de Colţi, şi mai simplu, Floare. În muntele Ceahlău se numeşte Albumeală şi Tudeliţă.”
Foto Steaua Reginei, motiv reconstituit pe o ie din Prahova - Gabriel Pârvu, Floarea Reginei sau Floarea de colț
