Jurnalul unui poet

Jurnalul unui poet “Poetul e un dansator pe funie, UN JONGLER DE CUVINTE,
un inventator de rime rare, plin de ingenuitate şi de har”.

27/06/2025

„Visul dulce "(Lucian Cernovschi)
Stau singur ,ud și înghețat
In acest tren dezafectat
Îmbrăcat subțire și înfrigurat
I-au toate vagoanele la rând
Să pot să dorm să uit de tot
Să mă deconectez de această lume tristă
Și să mă plimb prin lumea viselor.
Mă trezesc într-o grădină
Plină ochi de Trandafiri
Te văd din nou prietena mea dragă
Cu ochii verzi, părul șaten
Într-o rochie din ziare.
Stai singură pe această bancă
Din creioane colorate,
Și te joci cu al tău Poodle.
Ai zâmbetul mai dulce ca mierea de Salcâm
Și vocea ta ,atât de lină
Că mă topesc ca o lumânare ce sunt.
Vin la tine draga mea,
Cu o cutie de negrese
Și o băutură fină.
Stau lângă tine pe bancă
Și îți recit o poezie
O poezie de dragoste
Scrisă pe o floare de hârtie.
Draga mea cu ochii de smarald
Ești un tablou plin de viață
O carte pe care aș citi-o tot timpul.
În lumea viselor pot să fiu mereu cu tine
Să ne plimbăm prin jungla de ciocolată
Să ne jucăm cu cățeii de jeleu
Să navigăm pe Marea de Limonadă
Pescuind peștișori de marțipan.
Să dormim în căsuța de turtă dulce
Și apoi să mâncăm câte o caramea .
Fii tu regina mea de zahar ars
Și eu pălărierul tău nebun .
Visul să nu se sfârșească
Să fim tineri tot mereu
Cerul să ne zâmbească
Și să ne salute cu un frumos Curcubeu.
„Drepturi de autor rezervate "
27.06.2025
27.06.2025

09/06/2024

428
Dă-mi un pahar
De Verde de Paris
Să-l beau
Să mor de tot
Să uit de toate
Să plec din Lumea asta rea
Adio viață crudă.
Îmi las toată averea pe Pământ
Și plec cu mâna în buzunar
Cum m-am născut
Așa să mor
Adio vis hoinar
Nu vreau să-mi puneți pe mormânt
Flori , lumânări sau altele
Pe lumea asta
Au contat doar faptele
Nu își au rost cuvintele
Să nu văd lacrimi
Că se scurg
Pe ale voastre chipuri
Vreau zâmbete
Vreau veselie
Vreau dragoste să fie.
„Drepturi de autor rezervate"
„Lucian Cernovschi"
13.05.2024
13.05.2024
„Adio"

08/03/2024

427
Stau singur în vagonul doi
Îngândurat și cu ochi goi
Privesc pădurea pe geamul fumuriu
Și tare ,tare îmi doresc
Și poate suna ,nebunesc
Să fiu ,un corb frumos
Negru ca smoala , și cu cioc lucios
Să fiu liber , ca o adiere de vânt
Să mă simt nemuritor.
Iar când va fi să mor
Să mă transform ușor ,ușor
Într-un fluture multicolor.
Să stau în părul tău iubito
Lung și grizonat
Sau un mândru Trandafir
Ce nu se stinge niciodată.
Nu vreau să mor într-un sicriu
Aruncat în groapa fricii
Și strivit,
De zeci ,de lopeți, de lut și pietre
Și într-un final să fiu lăsat
Să fiu , devorat
Încet ,încet de mici insecte
Și transformat, într-un tablou minunat
Iar rezultatul actului final
Al acestui spectacol colosal
Să fiu chiar Eu
În forma sa originală
Un copac minunat
Cu crengi de os
Și sânge în loc de sevă
Iar părul să îmi fie frunze .
Acesta este doar un vis frumos
Cuvintele sunt de prisos.
Călătoria mea cu trenul vieții
Se apropie de sfârșit
Iar eu voi coborî în gara mare
Unde drumul cunoașterii
Este presărat cu sare.
„Drepturi de autor rezervate"
Lucian Cernovschi
08.03.2024
08.03.2024
„Vis Frumos"

07/11/2023

426
A venit Toamna cea frumoasă
Plină de Soare cu dinți
A venit cu traista plină
Plină de zile fierbinți
Frunze de diferite culori
Se aștern pe câmpuri goale
Ca un uriaș covor
De vise și de speranțe.
Animale mici și mari
Se ascund prin vizuini
Peșteri ,scorburi de copaci
Să-și servească încă o dată
Cina ce nu va mai fi .
Căci se pare ,sau se vede
Se aude sau se simte
Apar ca de nicăieri
Creaturi cu brațe scurte
Și picioarele ascuțite
Pângăresc Pădurea Sacră
Distrugând tot ce întâlnesc .
Cu topoare și cu drujbe
Și cu fierestrău nemțesc.
Au tăiat copaci frumoși
Au săpat în stânci și peșteri
Au secat bălți și izvoare .
Au ucis biete animale
Pentru o oala de mâncare .
Toți cei care au mai rămas
Stau și murmură un cântec
Nu-i un cântec de petreceri
E un cântec de „Noapte bună ”.
„Drepturi de autor rezervate ”
„Toamna ”
„Lucian Cernovschi "

20/10/2023

„Spovedania unui Avar”425
Eu sunt zgârcit de când mă știu
Și sunt convins, că nu fac bine
Și de ar fi să mor chiar mâine
Mi-aș pune averea în sicriu.
Nu sunt un cheltuitor
Am caracterul din topor
Nu sunt vreun pom cu ramuri groase
Pe care stau fructe zemoase .
Sunt doar un „Om "
Un sac de oase putrede
Un simplu narcisist .
Nu prea îmi place să împart
Să împart nu îmi place
Sunt ca un struț, cu trupul gol
Fără de pene, fără de puf
De s-ar putea ,eu m-aș băga
Cu totul în nisip
Să scap de toți acești cerșetori de vise
Niște vampiri energetici
Cu inimi de sticlă.
„Drepturi de autor rezervate "
Lucian Cernovschi

09/08/2023

Israfel - Edgar Allan Poe

Si ingerul Israfel, strunele inimii caruia sint laute, si care are cea mai dulce voce dintre toate creaturile Domnului.
Coranul

In cer salasluieste cel
A carui inima e o lauta;
Nu e-n lume menestrel
Ca seraful Israfel.
Si stelele tremuratoare (spun basmele de el)
Isi inceteaza cantul, catinel,
La vraja vocii sale, mute.

Inalta-n licarire
Pe-a orelor cununa,
Indragostita Luna
Roseste de iubire,
Ca sa-l asculte, dulcea-i claritate,
(Cu repezile Pleiade
Care sint sapte)
Fac popas in noapte.

Si ele spun (stelarul cor
Si alte duhuri ce se-nvanta)
Ca al lui Israfel dor
E lirei dator
Cu care el sade si canta,
Tremuratorul, viu fior
De pe coarda ei sfanta.

Dar seraful prin slava paseste,
Unde gandiri adanci sint datorie,
Unde Iubirea-i ce spre Domnul creste,
Unde al Huriilor ochi de viorele
Sint plini de acea armonie
Pe care-o adoram in stele.

De-aceea tu ai cuvant
Israfele, sa dispretuiesti
Un fara de patima cant;
Laurii tai ai tai sint,
Bard minunat, cel mai cuminte esti!
Sa traiesti indelung, in descant!

A ta exaltata rapire
In inflacararile tale masuri e batuta,
Amar, bucurie, ura, iubire,
La extatica-ti lauta,
Ramaie steaua muta!

Da, cerul e-al tau, dar in vale
In lumea de amar si de dulcoare,
Floarea noastra e numai o floare,
Si umbra desavarsirii tale
E pentru noi un soare.

De-as fi si eu astfel
In cer ca Israfel
Si sufletul meu El de-ar fi sa fie,
N-ar sti canta cu atata freamat el
O muritoare melodie,
Pe cand o nota mai puternica intr-alt fel
Din lira mea ar izbucni-n tarie.

30/07/2023

424

Frumoasa mea

Cu chip de înger

Și cu suflet sfărâmat

Te aștept în cimitir

Cu o sticlă de Absint în mână

Și cu ochii plini de praf.

Este miezul nopții

Greierii ne cântă

Corbii ne păzesc

Vântul suflă rece

Se aude un tropot de cal.

Este însăși moartea

Vine să cineze

E sfârșit de lună

Vrea să se distreze.

Eu,

un simplu muritor

Iar tu,

Un demon cu aripi de aramă.

Cu buze crăpate și negre ca noaptea

Și ochii verzi ca veninul de cobră.

Și totuși nu mi-e frică.

Și vreau cu atâta ardoare

Să te sărut, atât de pasional.

Un singur sărut al morții

Din partea unui demon damnat.

„Drepturi de autor rezervate"

„Lucian Cernovschi"

30.07.2023.

„Sărutul morții "

15/07/2023

Vero Novo - Stephane Mallarme

A primăverii zile bolnave vin şi-alung
Senina iarnă, albă, când arta e lucidă,
Şi-n minte, unde sânge posomorât prezidă,
Se-ntinde neputinţa cu un căscat prelung.

Mi se-ncropesc sub ţeastă amurguri albe, dense,
Un cerc de fier mi-o-ncinge, precum un sarcofag.
Şi cat în pribegire, un Vis frumos şi vag.
Prin câmpi, în coptul zilei şi-al sevelor imense.

Dar cad, strivit de-arome de iarbă şi copac,
Şi-o groapă sap cu faţa-mi să-nnăbuş Reveria
Muşcând lut cald în care-ncolţeşte liliac.

Şi-aştept, în scufundare, să urce nostalgia...
- Estimp, Azurul râde-n frunzişul efemer,
În care zburdă păsări şi ciripesc spre cer.

09/07/2023

Citatul serii - Sadegh Hedayat:
„Doi cărăbuşi zburau împrejurul meu: viermi albi, minusculi îmi colcăiau pe trup şi greutatea unui mort îmi apăsa pe piept."

07/07/2023

„Cântecul lui Roland"-Moartea lui Roland
171
Cum seama-și dă că și-a pierdut vederea,
Se scoală și puterile-și strunește
Și chipul său își pierde-mbujorarea.
În fața lui e-o piatră negricioasă;
De zece ori cu spada o izbește:
Scrâșnește-n ea, dar nici nu se știrbește.
Roland grăiește:”Ajutor, Fecioară!
Ah, Durendal, ce vitregă ursită !
Eu mor și nu-mi mai ești de trebuință.
Cu tine-am câștigat atâtea lupte
Și-atâtea necuprinderi, stăpânite
De Carol cel cu barba colilie.
În mâinile de laș să nu ajungi vreodată !
Un bun vasal te-a mânuit atâta.
Rămâi fără pereche în sfânta Franță !”
172
Roland izbește-n steiul de agată:
Scrâșnește lama fără vreo știrbire.
Când vede că nu-i chip să-și rupă spada,
În sinea lui pornește s-o deplângă;
”ce mândră ești și lucie și albă:
Ca pălălaia strălucești în soare !...
În văi, la Maurienne, era-mpăratul,
Când, printr-un înger, Dumnezeu îi spuse
În mâna unui conte să te-așeze.
Și Carolmagnul m-a încins cu tine.
Bretania cu tine-o cucerii,
Anjou-ul, Poitou-ul și le Maine
Și libera Normandie de-așișderi,
Provența, Acvitania, Romagna,
Lombardia, Bavaria și Flandra,
Burgundia, Polonia întreagă
Și Țarigradul îi făcu-nchinare,
Și Saxa-n care face ce poftește,
Și Scoția și Galles și Irlanda,
Și Anglia - moșia de coroană.
Și-n toate aceste țări domnește Carol
Cel Mare și cu barba colilie...
Durere mare pentru ea mă-ncearcă,
Mai bine morȘ n-o las pe mâini păgâne.
De-așa rușine cruță, Doamne, Franța !
173
Roland izbește-n steiul sur de-agată
Și-l spintecă mai mult decât pot spune.
Scrâșnește spada fără să se rupă
Și neștirbită către clavă sare.
Și molcom o deplânge-n sinea lui:
174
Viteazul simte moartea ce-l cuprinde
Și de la cap spre inimă-i coboară.
Dă fuga, subt un pin stingher se-ntinde,
Cu fața spre pământ, în iarbă verde.
Sub el își pune sabia și goarna;
Spre păgânime capul și-l întoarse,
Ținând într-adevăr ca împăratul
Și toți ostașii lui francezi să spună:
”Ca un viteaz pieri vestitul conte !”
Păcatele-și destăinuie, smerit,
Dând pentru ele Domnului mănușa.
175
Roland își simte istovit veleatul.
Spre Spania, din vârful unei măguri,
C-o mână se izbește peste piept:
”Îndură-te și iartă-mi, Doamne, toate
Păcatele - mai mari sau mai mărunte -
Ce-am săvârșit de când venii pe lume
Și până azi când zac, lovit de moarte !”
Spre Domnul și-a întins mănușa dreaptă.
Un pâlc de îmgeri către el coboară.
176
Roland viteazul zace subt un pin
Cu fața către Spania întoarsă.
Încep prin minte amintiri să-i treacă:
Tot ce cu vitejie cucerise
Și dulcea Franță, cei cu el de-o viță
Și Carolmagnul, care îl crescuse...
Și plânsul și suspinele-l îmving...

23/06/2023

423
„Scrisoare către un copac "
Mă întorc la tine
Copac frumos
Cu frunze în păr
Și trunchi de os
Mă întorc cu sufletul la gură
Plin de noroi pe haine
Și trupul plin de răni
Ochii îmi sunt plini de lacrimi
Iar gura este uscată.
Te găsesc mereu în vis
Înalt și cu crengi de piatră
Iar în loc de sevă îți curge
Un albastru sânge rece
Pe ramurile tale
Osoase și subțiri
Apar ca după ploaie
Termite și furnici
Ce se hrănesc
Ușor, ușor
Cu viața mea cea simplă
Iar la final,
Rămân doar o mână
O mână de pământ
Și un sac de oase putrede

29/05/2023

422. Frumoasă ești Zeiță a Naturii
Cu al tău par castaniu.
Mă umpli de mireasmă a florilor
Și de dulceața fructelor.
Privesc, ca un nebun
La chipul tău angelic
Iar inima mea bate într-una.
Mă prefac în cub de gheață
Când îți aud vocea caldă
Mă simt ca un gândăcel
În fața unei pisici.
Gura mea nu se deschide
E lipita cu lipici.
Și oricât de bărbat aș fi
Puștiul din mine se arată
În fața unei femei minunate.
„Drepturi de autor rezervate "
Lucian Cernovschi
29.05.2023
„Scrisoarea a9a"

Address

Câmpulung Moldovenesc

Telephone

0755305147

Website

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Jurnalul unui poet posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Contact The Establishment

Send a message to Jurnalul unui poet:

Shortcuts

Share

Category