23/01/2024
Eu cred că nicio metodă de terapie nu este inventată ci este preluată din firescul vieții sau din joaca copiilor. Fenomene și moduri de funcționare sau elemente de joc sunt puse sub lupă și transpuse într-un spațiu experiențial, cu observare, ghidare și invitație la conștientizare.
Constelațiile, de exemplu, sunt un fenomen din natură. Sunt grupări de stele. Sunt grupări de oameni.
Familiile sunt constelații în care s-au creat reguli de asociere și raporare și regulile astea sunt aplicate inconștient la fel de riguros ca în relațiile dintre planete, ca în relația dintre organe și alte relații din univers, în care lucrurile se întâmplă "pur și simplu" după anumite tipare.
Aceleași tipare - conștientizate sau nu - se aplică și la constelații mai mari de oameni - țări, grupuri sociale, firme, și la grupuri mai mici - niște oameni care s-au adunat pentru o zi cu scopul comun de a crește împreună.
Copiii se joacă adesea de-a mama și de-a tata cu un scop la fel de important și de terapeutic cm ne jucăm noi la ateliere. Și ei creează constelații familiale în care să poată vedea mai clar constelația existentă deja în familia lor, să o poată digera mai ușor sau să creeze noi perspective.
Înainte de a fi o metodă de lucru terapeutic - adică cu scopul de a face oamenii mai conștienți - constelațiile sunt înainte de toate, formule după care funcționează lumea.
Nu le creează un terapeut, nu le creează participanții. Terapeutul doar deschide un spațiu în care lucrurile să fie puse în scenă sub o observare nejudicativă, necontrolatoare, nedirectivă ci plină de acceptare, blândețe și luciditate.
Terapeutul - care nu se crede Dumnezeul - nu-și propune să modeleze el viețile oamenilor ci acceptă că în spațiul în care se vor creea constelații treaba lui este să faciliteze vederea cu claritate, conectarea cu sine și acceptarea și are încredere în participanți că din noua lumină a înțelegerii și acceptării vor ști ei ce să facă cu viața lor.
Am participat la multe zeci de ateliere de constelații, cu mulți facilitatori.
Mi s-a părut că puțini au știut să rămână în acest spațiu de smerenie, respect și sensibilitate lăsând viața să se desfășoare și... doar iubind-o.
Ceilalți m-au învățat ce să nu fac și le mulțumesc și lor.
Pe 10 februarie deschid un spațiu între orele 10 - 18 în care să lăsăm constelații să se creeze, după cm are nevoie fiecare.
Am fost la tot felul de workshopuri de constelații dar eu cel mai mult am rezonat cu constelația intenției, adusă în lumină de Franz Ruppert.
În acest tip de atelier nu ne jucăm musai de-a mama, de-a tata și de-a alte rude, după cm ghidează îndrumătorul "jocului", ci fiecare participant este îndrumător având liberatea de alegere a elementelor din viața lui, așa cm are are nevoie să le observe în acel moment.
Am apreciat mult atitudinea plină de respect față de om din această abordare așa că atelierul deschis de mine propune acest "joc".
Într-un cadru intim, cu maxim 12 participanți, ne vom pregăti mai întâi corpurile pentru a simți, devenind mai conștienți - cu ajutorul unor exerciții de mișcare - de diferența dintre ce simțim și ce gândim că simțim; dintre impulsurile care vin din corp - "asta îmi vine" și care vin din minte - "asta gândesc să fac".
Vom sta pe jos, în cerc și ne vom lua timp pentru a vorbi intențiile cu care venim pentru a fi clarificate.
Acest mod nu deschide câmpuri pe care omul nu e pregătit să le deschidă încă.
Pune în joc ceea ce este pregătit să pună și atinge zone din viața sau psihicul lui care în acel moment îi cer să le atingă.
La sfârșit păstrăm spațiu de împărtășire și procesare și luăm în vedere cu ce rămâne fiecare.
E posibil să apară nevoia de susținere personală și să recomand găsirea unui psihoterapeut pentru un proces individual.
Sunt entuziasmată să creez acest spațiu de empatie, joacă cu sens, împărtășire și creștere împreună! Vă aștept cu drag!
Facilitator Vistiana Long, psiholog, terapeut, om în continuu lucru cu sine și continuă autodescoperire.
