Casa Memorială Dinu Lipatti

03/06/2025

25/04/2025

Dragi prieteni ai Muzeului Municipiului București și ai Casei Dinu Lipatti,
La mulți ani Ion Bogdan Ștefănescu ! 55 de ani ! ( 25 aprilie 1969 - Câmpina ) Muzician,poet și profesor.
Solist al Filarmonicii ”George Enescu”,Prof. univ. dr. habil., catedra de flaut, Universitatea Națională de Muzică din București
Debutul ca solist cu orchestra, în anul 1983 (la 14 ani), pe scena Ateneului Român, acompaniat de Orchestra Tineretului Bucureştean. Din 1983 până în prezent a susținut peste o mie de recitaluri şi concerte, în România şi în străinătate.
Membru al trioului Contraste (2000 – prezent) Membru al cvintetului ”George Enescu ” (2005 – prezent),Membru fondator al ansamblurilor Procontemporania (1990), Profil (2003), Silvestri (2019) și Affresco (2020),Fondator al ansamblurilor Barock Orchestra (2006) și Flaut Power (2016)
A realizat mii de minute de înregistrări la Radio și Televiziune, fiind un prieten al tuturor compozitorilor din toate generațiile dar și foarte interesante proiecte. Ion Bogdan Ștefănescu este un temerar al sunetului (interpret și compozitor )și
al cuvântului.
“Il cunosc pe Dl. Stefanescu de aproape 25 de ani. Este un remarcabil muzician și pedagog. M-a asistat la multe cursuri în Europa și i-am urmărit progresele tehnice și muzicale în decursul anilor cand a devenit un muzician foarte matur, de cea mai buna calitate. Am ascultat multe dintre CD-urile pe care le-a realizat în această perioadă de timp și am fost foarte impresionat de sunetul frumos, tehnica impecabilă și alegerea inspirată a repertoriului…” Sir JAMES GALWAY
“ …Ionuţ Bogdan Stefǎnescu, stapân al familiei – astǎzi destul de mare – a flautelor, cântând la toate instrumentele acestea cu mare talent şi cu o suveranǎ ştiinţǎ muzicalǎ, se numǎrǎ printre acei artişti care îmbinǎ armonios imaginaţia creatoare cu talentul comunicǎrii spontane şi o acutǎ sensibilitate sonorǎ…” AUREL STROE
Vă oferim în interpretarea lui Ion Bogdan Stefanescu piesa Syrinx de Claude Debussy.
https://www.youtube.com/watch?v=Y4NQQAatlj4
Text: Dr. Irina Hasnaș, Serviciul Relații Publice, Marketing, Proiecte Culturale și Educație Muzeală - Casa Dinu Lipatti

22/04/2025

Dragi prieteni ai Muzeului Municipiului București și ai Casei Dinu Lipatti,
Hristos a Înviat !
Astăzi despre violonistul,dirijorul și profesorul Yehudi Menuhin la împlinirea a 109 de la naștere (n. 22 aprilie 1916 , New York City, New York, SUA – d. 12 martie 1999 , Berlin, Germania ), prieten al marelui muzician român Dinu Lipatti.
Yehudi Menuhin s-a născut la New York, într-o familie de evrei lituanieni, tatăl lui, Moshe, fiind fiul unui rabin, iar mama viitorului muzician se numea Marutha. Copilul a luat primele lecții de vioară la vârsta de cinci ani de la violonistul Sigmund Anker la San Francisco, apoi a devenit elevul profesorului Louis Persinger. În 1924, ajuns la vârsta de 8 ani, a fost spectator al unui concert pe care George Enescu l-a dat la San Francisco și a fost fascinat de marele compozitor român, care a acceptat, la rugămintea părinților, să-i ofere copilului lecții de vioară. În 1927, Yehudi a venit în România, a locuit o vreme la vila Luminiș din Sinaia, cei doi rămânând apropiați până la moartea lui Enescu, în 1955.
În autobiografia sa, “Unfinished Journey”, apărută în 1976, Yehudi Menuhin mărturisește: “Enescu mi-a dat lumina care a ghidat întreaga mea existenţă, a fost cel care mi-a aprins imaginaţia, deschizându-mi o perspectivă în tumultul şi măreţia lui Bach și va rămâne pentru mine absolutul prin care eu îi judec pe alţii”.
“Enescu va fi una dintre marile descoperiri ale secolului al XXI-lea. Enescu a fost cel care mi-a aprins imaginaţia, deschizându-mi o perspectivă în tumultul şi măreţia lui Bach. Enescu va rămâne pentru mine absolutul prin care eu îi judec pe alţii” – mărturisea Sir Yehudi Menuhin.
Yehudi Menuhin a fost unul dintre cei mai importanți promotori în spațiul internațional al creaţiei artistice a lui George Enescu, de care l-a legat şi o prietenie extrem de apropiată şi cu care se vizita des, mai ales după exilul lui Enescu la Paris. Dipariţia lui Enescu, în mai 1955, a lăsat un mare gol în cariera lui Menuhin, care în întrega sa carieră care a urmat, şi-a făcut un ţel din a aduce şi mai aproape de inimile melomanilor, bogata activitate artistică a unuia dintre mentorii şi prietenii săi.
Iată ce spunea Lordul Yehudi Menuhin într-un inteviu din anul 1997:
R. Astăzi suntem din nou împreună la Viena, ca oaspeți ai Festivalului Muzical de Vară aflat la cea de a XLV – a ediție. Ce ne puteți spune despre miracolul acestui concert în care sunt reuniți sub bagheta Dvs muzicieni din Polonia, Austria și România interpretând Fantezia pentru pian, cor și orchestră și Simfonia a IX-a de Beethoven ?
Lordul Yehudi Menuhin : Cred că am uitat că aparținem unei lumi minunate aceea a Europei cu toate că mai există lupte,că ne mai omorâm între noi- de exempplu în Jugoslavia.Există totuși în pofida unor fapte evidente bogăția culturii europene și desigur Viena este centrul artistic muzical. Viena cu o tradiție muzicală foarte veche formată din compozitorii venind de peste tot precum Johannes Brahms din Hamburg, Joseph Haydn din Ungaria de la Esterhazy și influențe din întreaga Europă, incluzând desigur și România-muzica populară românească, și a întregului spațiu balcanic. De aceea prin intermediul creației lui George Enescu am început să înțeleg cultura europeană ,stilurile muzicii culte din Europa care pentru mine este cea mai bogată parte a lumii. George Enescu, însuși, a studiat la Viena cu Joseph Hellmesberger jr., Enescu a cântat în Orchestra Filarmonicii din Viena sub bagheta lui Johannes Brahms.
Și cred că prin venirea mea la Viena îndeplinesc misiunea unei verigi a mariii tradiții culturale care se extinde de la București la Paris, de la bătrâna Viena până în Mongolia, în Spania,Ungaria, Franța ,Italia , Țările Baltice și în Anglia.Nu trebuie uitat faptul că englezii l-au iubit și omagiat pe Beethoven. Beethoven însuși a fost un om extraordinar care deja inclusese în creația lui frustarea omului modern sublimând-o. El putea să o sublimeze.Din păcate astăzi ne reîntoarcem la condiția umană primitivă și numai avem puterea de a ne sublima pasiunile și ne ocupăm de ele pe câmpul de luptă cu arme.
Acesta este un lucru teribil astăzi și de aceea cred că muzica lui Beethoven este o muzică a speranței extatice împotriva unui prezent îngrozitor, o viziune asupra ființei umane care luptă împotriva durerii și a frustării vieții,a tragediei vieții.
Este un formidabil exemplu de rezistență și voință umană,există o enormă determinare a vieții lui Beethoven,fără niciun fel de compromisuri cunoscând limitele durerii și ale bucuriei. Bucuria este de necrezut.Și această Simfonie a IX-a pentru mine conține toate emoțiile cunoscute de la spaimă, groază la speranță,la serenitate absolută în partea lentă care cred că este cea mai minunată parte din întreaga creație muzicală.Aici suntem vocile umanității reunite în acest imens cor.
Sunt foarte bucuros că pe scenă se află două coruri -unul vienez iar celălalt din Romania (Corul ANTIFONIA ).Este un simbol pentru care sunt foarte recunoscător ,un simbol al devoțiunii, admirației și respectului meu pentru George Enescu, pentru civilizația care l-a zămislit,pentru marele om care a fost și marele meu Profesor.
Rep. Nu credeți că există o interesantă similitudine între destinul lui Beethoven și cel al lui Enescu- aparenta acceptare a vieții dar și zbuciumul interior,tragedia interioară determinantă în creația lor ?
Y.M. – Presupun că există drame interioare în multe vieți -și Enescu a cunoscut o astfel de dramă. El nu a suferit de vreo boală în adevăratul sens al cuvântului, ceva care să-i afecteze auzul, văzul ,mirosul, gustul-toate acestea au fost în perfectă stare . Dar noi toți cunoaștem marea lui suferință de a se fi transformat în decursul anilor, într-un exilat. Era un om cu principii atât de înalte, un om minunat,foarte generos care era întotdeauna gata să-i înțeleagă pe cei din jur,să-i ierte,să-i ajute.Avea multă compasiune pentru toți oamenii de lângă el.”
Vă oferim Simfonia aIX-a de Beethoven in interpretarea Royal Philarmonic Orchestra ,dirijor Lordul Yehudi Menuhin,înregistrare din anul 1990.
https://www.youtube.com/watch?v=GOMNmPBOlwg
Text: Dr. Irina Hasnaș, Serviciul Relații Publice, Marketing, Proiecte Culturale și Educație Muzeală - Casa Dinu Lipatti

Documemntare : Wikipedia

20/04/2025

Dragi prieteni astăzi vă întâmpinăm cu urarea "Hristos a Înviat!" și vă dorim Sarbatori luminate, cu speranță și sănătate!
Învierea din morţi a Mântuitorului nostru Iisus Hristos rămâne pentru totdeauna minunea minunilor, iar sărbătoarea Învierii rămâne sărbătoarea sărbătorilor noastre bisericeşti. Faptul Învierii este dovada de netăgăduit a puterii Sale dumnezeieşti; prin Înviere, Mântuitorul a biruit moartea. Praznicul Învierii Domnului este sărbătoarea vieţii, a vieţii după moartea cu trupul, a vieţii după învierea din moartea păcatului mărturisit şi iertat în Sfânta Taină a Spovedaniei. Ne împărtăşim de această viaţă adusă de Învierea Domnului, prin împărtăşirea cu Trupul şi Sângele Domnului, în Sfânta Taină a Euharistiei Care este Însuşi Mântuitorul Iisus Hristos, "Pâinea Vieţii" (Ioan 6, 35).

Viaţa la care suntem chemaţi noi, credincioşii, în urma jertfei şi Învierii Mântuitorului nostru Iisus Hristos cuprinde omul în întregime: trup şi suflet atât în veacul de acum, cât şi în veacul celălalt. Suntem chemaţi la o viaţă de sfinţenie atât a trupului, cât şi a sufletului: "Slăviţi, dar, pe Dumnezeu", scrie Sfântul Apostol Pavel, "în trupul vostru şi în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu" (I Corinteni 6, 20).
De aceea, în lumina adevărului care izvorăşte din Învierea Domnului, să ne străduim a ne purta ca fii ai vieţii, nu ai morţii, pentru că suntem fii ai luminii şi nu ai întunericului. Să urmăm cuvintelor sfinte: "Cel ce voieşte să iubească viaţa şi să vadă zile bune să-şi oprească limba de la rău şi buzele sale să nu grăiască vicleşug; să se ferească de rău şi să facă binele; să caute pacea şi s-o urmeze" (I Petru 3, 10-11).
https://www.youtube.com/watch?v=VTCDKJP8Xt0
Text: Dr. Irina Hasnaș, Serviciul Relații Publice, Marketing, Proiecte Culturale și Educație Muzeală - Casa Dinu Lipatti

Documemntare : Wikipedia

19/04/2025

Dragi prieteni ai Muzeului Municipiului București și ai Casei Dinu Lipatti,
Ne pregătim să celebrăm cea mai importantă Sărbătoare din calendarul creştin, Miracolul Învierii Domnului Iisus Hristos. Prilej de liniște sufletească şi apropiere de familie, spiritul Sărbătorii este trăit peste tot în lumea ortodoxă, prin slujba de sâmbată seară, când se primeşte Lumina Sfântă, şi prin creştinescul „Hristos a Înviat!”
Astăzi, în Sâmbăta Mare, rememorăm cele mai importante tradiții și obiceiuri păstrate și transmise din generație în generație, invitându-vă să fim împreună și să primim Lumina Sfântă a Învierii Domnului Iisus Hristos în sufletele și casele noastre prin intermediul Artei sacre!
Sărbătoarea Paştilor este precedată de o lungă perioadă de post – Postul Mare, care durează 40 de zile fiind corelat ca semnificație cu evenimentele premergătoare Învierii Domnului. Este o perioadă de rugăciune, iertare și împăcare pentru toți credincioșii.
Paştile creştine au o durată de 40 de zile, cuprinse între Sărbătoarea Învierii Domnului – prima duminică de Paşti – şi Sărbătoarea Înălţării Domnului, la 40 de zile de la Înviere. Primele 3 din cele 40 de zile pascale sunt zile de mare Sărbătoare. Salutul creștin în toată această perioadă este „Hristos a înviat!”, „Adevărat a înviat!”.
Din Biblie aflăm că, duminică, femeile mironosiţe au venit la mormântul lui Hristos pentru a-i unge trupul cu miresme, aşa cm era obiceiul. Cu ele era şi Maria Magdalena, care ajunge prima la mormânt şi, văzând piatra ridicată şi mormântul gol, nu le mai aşteaptă pe celelalte femei şi aleargă la apostoli să le vestească întâmplarea. La sosire, un Înger le întâmpină pe femei şi le vesteşte că Hristos a înviat. Pe când femeile mergeau către apostoli, să le vestească de cele întâmplate, sunt întâmpinate de Însuşi Iisus cu următoarele cuvinte: „Bucuraţi-vă! Nu vă temeţi. Duceţi-vă şi vestiţi fraţilor Mei, ca să meargă în Galileea, şi acolo Mă vor vedea” (Matei 28, 9-10).
În răstimpul celor 40 de zile până la Înălţare, Iisus S-a arătat de mai multe ori apostolilor, făcându-i să creadă în Învierea Sa şi să ducă mai departe lumii vestea. Rămânând pe pământ împreună cu ei, Hristos le-a împărtăşit o seamă de învăţături pe care ei nu le-ar fi putut primi înainte de Patimi şi, totodată, le-a întărit credinţa în Învierea Sa. Biblia ne spune că, la 40 de zile de la Înviere, Iisus s-a Înălţat la cer şi şade de-a dreapta Tatălui. Înălţarea Domnului s-a petrecut, potrivit scripturilor, pe Muntele Măslinilor de lângă Ierusalim, unde Iisus şi-a chemat apostolii pentru o ultimă binecuvântare.
Ca orice mare eveniment creștinesc sărbătorit în țara noastră avem și de această dată obiceiuri moștenite din vremuri străvechi, în funcție de regiune:
În Ţara Moţilor, în noaptea de Paşti se ia toaca de la biserică, se duce în cimitir şi este păzită de feciori. Iar dacă nu au păzit-o bine, şi a fost furată, sunt pedepsiţi că a doua zi să dea un ospăţ, adică mâncăruri şi băuturi din care se înfrupta atât „hoţii”, cât şi „păgubaşii”. Dacă aceia care au încercat să fure toaca nu au reuşit, atunci ei vor fi cei care vor plăti ospăţul.
Probabil cel mai de notorietate obicei e cel din zona Transilvaniei, cunoscut sub numele de „stropit”. Potrivit acestuia – preluat de la maghiari – băieţii merg în familiile în care există o fată sau mai multe, pe care le stropesc cu parfum, „ca să nu se veştejească”. „Stropitul” este păstrat şi azi şi reprezintă un bun prilej pentru o reîntâlnire cu prietenii, şi, în fond, de distracţie.
În Ţara Bârsei, în jurul Brașovului, se face o petrecere care adună întreaga comunitate – obiceiul Junii Brașovului. Grupurile de tineri, organizate asemeni cetelor de calusari sau de colindători, cu vătaf şi casier, strâng ouă de la tinerele fete, după care se merge către Pietrele lui Solomon, la picnic, unde vor avea loc întreceri. Cea mai cunoscută şi îndrăgită dintre ele este aruncarea buzduganului.
În zona Câmpulung Moldovenesc, datina se deosebeşte prin complexitatea simbolurilor, a credinţei în puterea miraculoasă a rugăciunii de binecuvântare a bucatelor. În zorii zilei de duminică, credincioşii ies în curtea bisericii, se aşază în formă de cerc, purtând lumânările aprinse în mână, în aşteptarea preotului care să sfinţească şi să binecuvânteze bucăţele din coşul pascal. În faţa fiecărui gospodar este pregătit un astfel de coş, după orânduiala strămoşilor.
În Banat, la micul dejun din prima zi de Paşti, se practică tradiţia tămâierii bucatelor. Apoi, fiecare mesean primeşte o linguriţă de paşti (vin și pâine sfinţite). În meniul acestei mese festive se include ciolanul de porc fiert, ouă albe şi mâncăruri tradiţionale, după acestea se continua masa cu friptură de miel.
În Bucovina, fetele se duc în noaptea de Înviere în clopotniţă şi spală limba clopotului cu apă neîncepută. Cu această apă se spală pe fată în zorii zilei de Paşti, ca să fie frumoase tot anul.
În Moldova, în dimineaţa următoare, după noaptea Învierii, se pun un ou roşu şi unul alb într-un bol cu apă ce trebuie să conţină monede, iar copiii trebuie să-şi clătească fața cu apă şi să-şi atingă obrajii cu ouale pentru a avea un an plin de bogăţii. O altă tradiţie de pe malurile Prutului cere ca oul de Paşti să fie mâncat, iar cojile să fie aruncate neapărat pe drum.
Astăzi, în Sâmbăta Mare, vă oferim în dar o Înregistrare din anul 2019, a concertului „Agnus Dei” susținut de Corul Preludiu.
Echipa Casei Memoriale Dinu Lipatti vă urează Sărbători Pascale binecuvântate, pline de Lumina Sfântă a Învierii!
Vă oferim AGNUS DEI din Recviemul de W.A. Mozart .
https://www.youtube.com/watch?v=BZpFa7iDwBI
Text: Dr. Irina Hasnaș, Serviciul Relații Publice, Marketing, Proiecte Culturale și Educație Muzeală - Casa Dinu Lipatti

Documemntare : Wikipedia

18/04/2025

Dragi prieteni ai Muzeului Municipiului București și ai Casei Dinu Lipatti,
Ne pregătim să celebrăm cea mai importantă Sărbătoare din calendarul creştin, Miracolul Învierii Domnului Iisus Hristos. Prilej de liniște sufletească şi apropiere de familie, spiritul Sărbătorii este trăit peste tot în lumea ortodoxă, prin slujba de sâmbată seara, când se primeşte Lumina Sfântă, şi prin creştinescul „Hristos a Înviat!”
Astăzi, în Vinerea Mare, rememorăm cele mai importante tradiții și obiceiuri păstrate și transmise din generație în generație, invitându-vă să fim împreună și să primim lumina Sfântă a Învierii Domnului Iisus Hristos în sufletele și casele noastre prin intermediul Artei sacre!
Sărbătoarea Paştilor este precedată de o lungă perioadă de post – Postul Mare, care durează 40 de zile fiind corelat ca semnificație cu evenimentele premergătoare Învierii Domnului. Este o perioadă de rugăciune, iertare și împăcare pentru toți credincioșii.
Paştile creştine au o durată de 40 de zile, cuprinse între Sărbătoarea Învierii Domnului – prima duminică de Paşti – şi Sărbătoarea Înălţării Domnului, la 40 de zile de la Înviere. Primele 3 din cele 40 de zile pascale sunt zile de mare Sărbătoare. Salutul creștin în toată această perioadă este „Hristos a înviat!”, „Adevărat a înviat!”.
Din Biblie aflăm că, duminică, femeile mironosiţe au venit la mormântul lui Hristos pentru a-i unge trupul cu miresme, aşa cm era obiceiul. Cu ele era şi Maria Magdalena, care ajunge prima la mormânt şi, văzând piatra ridicată şi mormântul gol, nu le mai aşteaptă pe celelalte femei şi aleargă la apostoli să le vestească întâmplarea. La sosire, un Înger le întâmpină pe femei şi le vesteşte că Hristos a înviat. Pe când femeile mergeau către apostoli, să le vestească de cele întâmplate, sunt întâmpinate de Însuşi Iisus cu următoarele cuvinte: „Bucuraţi-vă! Nu vă temeţi. Duceţi-vă şi vestiţi fraţilor Mei, ca să meargă în Galileea, şi acolo Mă vor vedea” (Matei 28, 9-10).
În răstimpul celor 40 de zile până la Înălţare, Iisus S-a arătat de mai multe ori apostolilor, făcându-i să creadă în Învierea Sa şi să ducă mai departe lumii vestea. Rămânând pe pământ împreună cu ei, Hristos le-a împărtăşit o seamă de învăţături pe care ei nu le-ar fi putut primi înainte de Patimi şi, totodată, le-a întărit credinţa în Învierea Sa. Biblia ne spune că, la 40 de zile de la Înviere, Iisus s-a Înălţat la cer şi şade de-a dreapta Tatălui. Înălţarea Domnului s-a petrecut, potrivit scripturilor, pe Muntele Măslinilor de lângă Ierusalim, unde Iisus şi-a chemat apostolii pentru o ultimă binecuvântare.
Ca orice mare eveniment creștinesc sărbătorit în țara noastră avem și de această dată obiceiuri moștenite din vremuri străvechi, în funcție de regiune:
În Ţara Moţilor, în noaptea de Paşti se ia toaca de la biserică, se duce în cimitir şi este păzită de feciori. Iar dacă nu au păzit-o bine, şi a fost furată, sunt pedepsiţi că a doua zi să dea un ospăţ, adică mâncăruri şi băuturi din care se înfrupta atât „hoţii”, cât şi „păgubaşii”. Dacă aceia care au încercat să fure toaca nu au reuşit, atunci ei vor fi cei care vor plăti ospăţul.
Probabil cel mai de notorietate obicei e cel din zona Transilvaniei, cunoscut sub numele de „stropit”. Potrivit acestuia – preluat de la maghiari – băieţii merg în familiile în care există o fată sau mai multe, pe care le stropesc cu parfum, „ca să nu se veştejească”. „Stropitul” este păstrat şi azi şi reprezintă un bun prilej pentru o reîntâlnire cu prietenii, şi, în fond, de distracţie.
În Ţara Bârsei, în jurul Brașovului, se face o petrecere care adună întreaga comunitate – obiceiul Junii Brașovului. Grupurile de tineri, organizate asemeni cetelor de calusari sau de colindători, cu vătaf şi casier, strâng ouă de la tinerele fete, după care se merge către Pietrele lui Solomon, la picnic, unde vor avea loc întreceri. Cea mai cunoscută şi îndrăgită dintre ele este aruncarea buzduganului.
În zona Câmpulung Moldovenesc, datina se deosebeşte prin complexitatea simbolurilor, a credinţei în puterea miraculoasă a rugăciunii de binecuvântare a bucatelor. În zorii zilei de duminică, credincioşii ies în curtea bisericii, se aşază în formă de cerc, purtând lumânările aprinse în mână, în aşteptarea preotului care să sfinţească şi să binecuvânteze bucăţele din coşul pascal. În faţa fiecărui gospodar este pregătit un astfel de coş, după orânduiala strămoşilor.
În Banat, la micul dejun din prima zi de Paşti, se practică tradiţia tămâierii bucatelor. Apoi, fiecare mesean primeşte o linguriţă de paşti (vin și pâine sfinţite). În meniul acestei mese festive se include ciolanul de porc fiert, ouă albe şi mâncăruri tradiţionale, după acestea se continua masa cu friptură de miel.
În Bucovina, fetele se duc în noaptea de Înviere în clopotniţă şi spală limba clopotului cu apă neîncepută. Cu această apă se spală pe fată în zorii zilei de Paşti, ca să fie frumoase tot anul.
În Moldova, în dimineaţa următoare, după noaptea Învierii, se pun un ou roşu şi unul alb într-un bol cu apă ce trebuie să conţină monede, iar copiii trebuie să-şi clătească fața cu apă şi să-şi atingă obrajii cu ouale pentru a avea un an plin de bogăţii. O altă tradiţie de pe malurile Prutului cere ca oul de Paşti să fie mâncat, iar cojile să fie aruncate neapărat pe drum.
Astăzi, în Vinerea Mare, vă oferim în dar o Înregistrare din anul 2005 cu Oratoriul de Paști de Paul Constantinescu, în interpretarea Corului si Orchestrei Filarmonicii Transilvania pe scena Casei de Cultura a Studentilor Cluj-Napoca și a soliștilor Claudia Bataraga, Anita Hartig, Ana Rusu, Tiberiu Simu, Gheorghe Rosu, Pompeiu Hărășteanu. La pupitru: Florentin Mihaescu
https://www.youtube.com/watch?v=J6xCLWGP8rw&t=3863s&ab_channel=OperaForever/
Text: Dr. Irina Hasnaș, Serviciul Relații Publice, Marketing, Proiecte Culturale și Educație Muzeală - Casa Dinu Lipatti

Documemntare : Wikipedia

17/04/2025

Dragi prieteni ai Muzeului Municipiului București și ai Casei Dinu Lipatti,
Creștinii se pregătesc să întâmpine una dintre cele mai importante Sărbători ale Calendarului Creștin și anume Învierea Domnului Iisus Hristos,sărbătoare precedată de o săptămână a Patimilor .
Joia Mare. Este cunoscută și ca Joia Patimilor și este închinată amintirii a patru evenimente deosebite din viața Mântuitorului: spălarea picioarelor ucenicilor, ca pildă de smerenie, Cina cea de Taina la care Mântuitorul a instituit Taina Sfintei Euharistii, rugăciunea arhierească și începutul patimilor prin vinderea Domnului.După ce a săvârsit Cina cea de Taina, Mântuitorul le dă ucenicilor o nouă poruncă: "Să vă iubiți unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi, așa și voi să vă iubiți unul pe altul. Întru aceasta vor cunoaște toți că sunteți ucenicii Mei, dacă veți avea dragoste unii față de alții." In această zi in biserici, în timpul deniei (slujbei de seară) se citesc cele 12 evanghelii și se scoate Sfânta Cruce în naosul bisericii. Preoții le vorbesc credincioșilor despre ultimele zile petrecute de Iisus înainte de Răstignire, despre patimile și Învierea Mântuitorului. Joia Mare este ziua în care se roșesc ouăle. Tot în Joia Mare se ține post cu mâncare uscată, la biserici nu se mai trag clopotele, ci doar se bate toaca, iar creștinii care s-au spovedit se împărtașesc.
Vă oferim o Înregistrare de colecție cu genialul pianist Dinu Lipatti- Choralul ”Jesus Bleibet meine Freude ” de J.S.Bach.
https://www.youtube.com/watch?v=GJ-D7eSxALE
Text: Dr. Irina Hasnaș, Serviciul Relații Publice, Marketing, Proiecte Culturale și Educație Muzeală - Casa Dinu Lipatti

Documemntare : Wikipedia

16/04/2025

🎶 Recital de muzică clasică – Călătorie Muzicală cu Fundația Culturală Remember Enescu 🎶
📍 Casa Dinu Lipatti (Bd. Lascăr Catargiu nr. 12) – parte din Muzeul Municipiului București
📅 Joi, 17 aprilie 2025 | 🕔 Ora 17:00
🎟️ Acces liber în limita locurilor disponibile

Vă invităm la o seară dedicată muzicii clasice, alături de tineri interpreți de la Colegiul Național de Muzică ”George Enescu”, Colegiul Național de Arte ”Dinu Lipatti”, Universitatea Națională de Muzică București.

În program lucrări de – G. Bononcini, J.Fr. Haendel, L. van Beethoven, R. Schumann, F. Mendelssohn, C. Saint-Saens, Fr. Seitz, F. Chopin, Fr. Liszt, Cl. Debussy, J. Massenet, M. Ravel, S. Rachmaninov, B. Bartok, I. Stravinsky, George Enescu.

🌟 PROGRAM

RALUCA OBADĂ – vioară
G. Bononcini – Rondo
Fr. Seitz – Concert în Sol major, p.I
La pian DRAGOȘ OBADĂ
NICOLAS ERIC KOMIJANI – pian
Fr. Chopin – Studiul op.25, nr.2
J.Fr. Haendel – Passacaglia din Suita nr.7, în sol minor, HWV 432
L. van Beethoven – Rondo nr.1, în Do major
LAURENȚIU BARIȚCHI – pian
F. Chopin – Etude op.25, nr.1, în Lab major
M. Ravel – Sonatina p. I
MARIA RAISA CUCIAN – pian
L. van Beethoven – Sonata op.10, nr.1, în do minor, p.I
Fr. Liszt – Vals Impromptu
ALEXANDRU STANA – pian
L. van Beethoven – Sonata op.14, nr.1, în Mi major, p. I
Fr. Chopin – Poloneza op.26, nr.2, în Mib major
ALEXANDRU FOTA – vioară
F. Mendelssohn – Concert op.64, în mi minor, p.III
ANA SOFIA CHERECHȘ – pian
R. Schumann – 3 Phantasiestucke
I. Stravinsky – Piano sonata 1924
F. Mendelssohn – 3 Etudes op.104b
DRAGOȘ OBADĂ – pian
S. Rachmaninov – Momente muzicale – nr.2, 3
Cl. Debussy – Studiu
George Enescu – Toccata și Pavana din Suita a II-a, op.10, în Re major
ANA RAICU – vioară
C. Saint-Saens – Concert nr.3, în si minor, p. I, II
CARLA UNGUREANU – pian
R. Schumann - Piese fantastice Op.12 – C. 1
Des Abends - Aufschwung - Warum – Grillen
George Enescu - Sarabanda si Bourree din Suita op.10, nr.2
MATEI BĂDĂRUȚĂ – pian
Fr. Liszt – Vallee d’Obermann
ȘTEFANIA TURCU – vioară
M. Ravel – Fantezia Tzigane
B. Bartok – 6 Dansuri românești
J. Massenet – Meditația
La pian DRAGOȘ OBADĂ

Prezintă – prof. MIHAELA TOMESCU
La pian – Profesor OTILIA COSTEA

Profesori îndrumători - MIHAELA TOMESCU, CRISTINA PREDOIU, CRISTINA MARIA RALEA, MARIA INDRICĂU, LADISLAU CENDEȘ, GABRIELA STEPAN, ANDREI PODLACHA, RODICA DRĂGOLICI, OLGA PODOBINSCHI, GABRIELA ENĂȘESCU, LUMINIȚA BURCĂ.

✨Vă așteptăm cu drag!

16/04/2025

Dragi prieteni ai Muzeului Municipiului București și ai Casei Dinu Lipatti,
Astăzi despre unicul și marele artist al celei de-a șaptea Arte, Charlie Chaplin (n. 16 aprilie 1889, Londra, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei – d. 25 decembrie 1977, Corsier-sur-Vevey, Canton de Vaud, Elveția), de la nașterea căruia se împlinesc, astăzi, 136 de ani.
Actor, compozitor, regizor și producător, este considerat unul dintre cele mai mari staruri de cinema din secolul al XX-lea, cele mai renumite filme ale sale fiind „City Lights” (Luminile orașului), „Modern Times” (Timpuri noi) și „The Great Dictator” (Marele dictator).
„Timpul este cel mai bun autor, mereu găsește un final perfect” - spunea adesea Charlie Chaplin.
Devine un simbol mondial prin personajul său, „The Tramp”, fiind una dintre cele mai importante figuri din istoria industriei cinematografice, cariera sa longevivă, de mai bine de 75 de ani, reflectând ovațiile publicului, dar și controversele din jurul personalității sale complexe.
Copilăria lui Chaplin, în Londra, este una săracă și grea, deoarece tatăl lipsește, iar mama sa se luptă financiar, astfel că este trimis la o casă de lucru de două ori înainte de vârsta de nouă ani. La 14 ani, Chaplin începe să cânte, realizând turnee prin săli de muzică și ulterior lucrând ca actor de musical și comediant. La 19 ani, începe colaborarea cu prestigioasa companie Fred Karno, care îl duce în America, iar mai apoi joacă în roluri pentru studiourile Keystone, în 1914. În perioada următoare dezvoltă personajul Tramp, cucerindu-și fanii, își regizează propriile filme și continuă să-și perfecționeze talentul în timp ce colaborează, pe rând, în corporațiile Essanay, Mutual și First National. Până în 1918, devine una dintre cele mai cunoscute figuri din lume.
Un an mai târziu, Chaplin cofondează compania de distribuție United Artists, ceea ce ii conferă controlul complet asupra filmelor sale.
Primul său lungmetraj a fost „The Kid” (1921), urmat de „A Woman of Paris” (1923), „The Gold Rush” (1925) și „The Circus” (1928). Inițial refuză să treacă la filme sonore în anii 1930, producând în schimb „City Lights” (1931) și „Modern Times” (1936) fără dialog. Primul său film sonor este „Marele dictator” (1940), care îl satiriza pe Adolf Hi**er.
Anii 1940 sunt controversați pentru Chaplin, iar popularitatea sa scade rapid, fiind acuzat de simpatie comunistă, iar unii membri ai presei și ai publicului găsesc scandaloasă implicarea sa într-un proces de paternitate și căsătoriile cu femei mult mai tinere. O anchetă FBI a fost deschisă, iar Chaplin este nevoit să părăsească Statele Unite și să se stabilească în Elveția. Abandonează „Vagabondul” în filmele sale ulterioare, care includ „Monsieur Verdoux” (1947), „Limelight” (1952), „Un rege la New York” (1957) și „O contesă din Hong Kong” (1967).
Chaplin scrie, regizează, produce, editează, joacă și compune muzica pentru majoritatea filmelor sale, iar perfecționismul și independența sa financiară îi permit să petreacă ani de zile în dezvoltarea și producția unui film.
Primește un premiu de onoare al Academiei pentru „efectul incalculabil pe care l-a avut în realizarea filmelor în forma de artă a acestui secol” în 1972, ca parte a unei reînnoite aprecieri pentru munca sa. Ca cineast, Chaplin este un pionier și una dintre cele mai influente figuri de la începutul secolului al XX-lea.
Istoricul Mark Cousins a scris că Chaplin „a schimbat nu doar imaginea cinematografiei, ci și sociologia și gramatica” și susține că Chaplin a fost la fel de important pentru dezvoltarea comediei ca gen, așa cm a fost D.W. Griffith pentru dramă. Este primul care popularizează comedia de lung metraj, încetinind ritmul acțiunii, adăugându-i patos și subtilitate.
Potrivit lui David Robinson, inovațiile lui Chaplin au fost „asimilate rapid pentru a deveni parte a practicii comune a meșteșugurilor de film”. Realizatorii care menționează influența lui Charlie Chaplin sunt Federico Fellini, care l-a numit pe Chaplin „un fel de Adam, de la care suntem cu toții descendenți”, Jacques Tati („Fără el nu aș fi făcut niciodată un film”), René Clair („El a inspirat practic fiecare regizor”), Michael Powell, Billy Wilder, Vittorio De Sica și Richard Attenborough.
Regizorul rus Andrei Tarkovsky considera că Chaplin e „singura persoană care a intrat în istoria cinematografică fără nici o umbră de îndoială. Filmele pe care le-a lăsat în urmă nu pot îmbătrâni niciodată”.
Chaplin a influențat puternic și opera artiștilor de mai târziu.
Marcel Marceau a spus că a fost inspirat să devină un artist mim după ce l-a urmărit pe Chaplin, în timp ce actorul Raj Kapoor și-a bazat personajul pe ecran pe Tramp. Mark Cousins a detectat și stilul comedian al lui Chaplin în personajul francez Monsieur Hulot și în personajul italian Totò.
În alte domenii, Chaplin a ajutat la inspirația personajelor de desene animate Felix Pisica și Mickey Mouse, și a influențat mișcarea de artă Dada. Fiind unul dintre membrii fondatori ai United Artists, Chaplin a avut și un rol în dezvoltarea industriei cinematografice. Gerald Mast a scris că, deși UA nu a devenit niciodată o companie importantă precum MGM sau Paramount Pictures, ideea că regizorii ar putea produce propriile filme a fost „cu ani înainte de vremea sa”.
În copilărie, Chaplin a avut o mare pasiune pentru muzică și a învățat să cânte la pian, la vioară și la violoncel. A auzit o melodie interpretată cu armonică și clarinet într-un pub din Kennington, sudul Londrei și a scris în Memoriile sale din 1922 „My Trip Abroad”: „Frumusețea lui era ca un mister dulce ... Știam doar că mi-a plăcut și am devenit din ce în ce mai atent pe măsură ce sunetele se purtau prin creierul meu, prin inima mea”.
El a considerat important acompaniamentul muzical al unui film, iar de la „O femeie din Paris” încoace a avut un interes și o deschidere din ce în ce mai mare în acest domeniu. Odată cu apariția tehnologiei sonore, Chaplin a început să folosească o coloană sonoră orchestrală sincronizată - compusă de el însuși - pentru „City Lights” (1931). Ulterior a compus partituri pentru toate filmele sale și, de la sfârșitul anilor 1950 până la moartea sa, a marcat sonor toate filmele sale mute și unele dintre scurtmetrajele sale.
Întrucât Chaplin nu era un muzician instruit, avea nevoie de ajutorul compozitorilor profesioniști, precum David Raksin, Raymond Rasch și Eric James, pentru a crea partituri. Regizorii muzicali au fost angajați pentru a supraveghea procesul de înregistrare, precum Alfred Newman pentru „City Lights”. Deși unii critici au susținut că meritul pentru muzica sa de film ar trebui acordat compozitorilor care au lucrat cu el, Raksin - care a lucrat cu Chaplin la „Modern Times” a subliniat poziția creativă a lui Chaplin și participarea activă la procesul de compunere. Potrivit istoricului filmului Jeffrey Vance, „deși s-a bazat pe asociați pentru a aranja instrumente variate și complexe, imperativul muzical este al său și nicio notă dintr-o partitura muzicală Chaplin a fost plasată acolo fără acordul său”.
Chaplin a compus trei melodii foarte cunoscute. „Smile”, compus inițial pentru Modern Times (1936) și ulterior revizuit pe versurile lui John Turner și Geoffrey Parsons, a fost un succes pentru Nat King Cole în 1954. Pentru Limelight, Chaplin a compus „Terry's Theme”, care a fost popularizat de Jimmy Young drept „Eternally” (1952). În cele din urmă, „This Is My Song”, interpretat de Petula Clark pentru A Countess from Hong Kong (1967), a ajuns pe primul loc în topurile din Marea Britanie și din alte topuri europene. Chaplin a primit, de asemenea, singurul său Oscar pentru piesele sale de compoziție, întrucât tema Limelight a câștigat un premiu al Academiei pentru cea mai bună partitură originală în 1973, după relansarea filmului.
Partiturile sale sunt pline de referințe - unele citate directe, unele doar indicații către compozitori la fel de diverși precum Debussy, Brahms și Elgar. Quint subliniază cât de des Chaplin a adus un omagiu lui Gershwin, menționând că scena navei care naviga în Modern Times atinge Rhapsody in Blue. Și Quint nu are timp pentru cei care resping muzica sa ca fiind sentimentală. „Un rus ar spune: Ce este în neregulă cu asta? Și Ceaikovski este foarte sentimental! Totul este despre dragoste. Chaplin era un om iubitor căruia îi plăcea să se îndrăgostească. Desigur, cântecele sale sunt sentimentale”.
Și, în mod firesc, multe dintre momentele culminante cheie ale lui Chaplin implică propriul său instrument. „Vioara din filmele sale reprezintă întotdeauna cel mai emoționant moment, începând cu tema pentru fete de flori a City Light ... a fost instrumentul inimii sale”, spune Quint.
„Viața este o piesă de teatru fără repetiții. De aceea, cântă, râzi, dansează, plângi și trăiește intens fiecare moment al vieții tale înainte să cadă cortina și piesa să se termine fără aplauze”, spunea același unic Charlie Chaplin.
În anul 2016 în cadrul Salonului Internațional de carte – Bookfest a avut loc lansarea, in premiera in România, a volumului autobiografic intitulat „Viața mea” a marelui Charlie Chaplin. Cartea a fost coprodusă de Casa Artelor și Editura Nemira și a apărut în cadrul Colecției Yorick. Au vorbit despre carte Monica Andronescu, Coordonatoarea Colecției Yorick și autoarea traducerii, Alice Barb directoarea Centrului Cultural Casa Artelor, și actorul Andrei Huțuleac, care a citit câteva pagini din volum. A fost cel de-al treilea proiect realizat de către Casa Artelor în parteneriat cu Editura Emira, primile două volume realizate in coproducție - „Scrisori despre teatru” de Giorgio Strehler și „Sculptând în timp” de Andrei Tarkocski, bucurându-se de un mare succes. Biografia „Viața mea” a lui Charlie Chaplin a fost bestseller-ul Salonului Internațional Bookfest din anul 2016.
Charlie Chaplin a fost înconjurat de-a lungul vieții de mari spirite ale secolului al XX-lea:
„În timpul vieţii mele, am întâlnit trei genii: profesorul Einstein, Winston Churchill şi Clara Haskil.“
Vă oferim în dar o înregistrare a unui scurt moment video realizat de soția lui Chaplin, Oona Chaplin, un film de familie în care apare și pianista Clara Haskil.
https://www.youtube.com/watch?v=yKSrfu6WOwc
- Charlie Chaplin - compozitor – selecțiuni din coloanele sonore - Modern Times, City Lights, A Dog`s Life, Modern Times, A King in New York, The Great Dictator, Limelight, The Pilgrim, A Countess from Hongkong, Shoulder Arms, Gold Rush /dirijor Michel Villard
https://www.youtube.com/watch?v=b-DpJyyBY1E...
Îi aducem un omagiu muzical lui Charlie Chaplin oferindu-vă o înregistrare de excepție cu Clara Haskil, Concertul nr.20 K 466 în re minor de Wolgang Amadeus Mozart ,înregistrare din anul 1954 cu Orchestra RIAS și Ferenc Fricsay. Cadențele sunt compuse Dinu Lipatti .
https://www.youtube.com/watch?v=coBhUvFgR5U&t=1s
Text: Dr. Irina Hasnaș, Serviciul Relații Publice, Marketing, Proiecte Culturale și Educație Muzeală - Casa Dinu Lipatti

Documemntare : Wikipedia