20/05/2026
𝗚𝗔𝗟𝗔 𝗣𝗥𝗘𝗠𝗜𝗜𝗟𝗢𝗥 𝗨𝗡𝗜𝗧𝗘𝗥: de vorbă cu Mihaela Drăgan (actriță, dramaturgă, cofondatoare a Companiei de Teatru Giuvlipen)
Crezi că teatrul mai este astăzi o forță politică și socială? Sau am ajuns doar într-o zonă de divertisment?
🔸Teatrul a fost dintotdeauna o forță politicǎ si socială, nu ar fi relevant dacǎ ar fi doar divertisment. Mi se pare ca, tocmai, caracterul sau intrinsec politic e din ce in ce mai asumat si in teatrul din România. Deși, anii trecuți, doar teatrul independent își asuma acest aspect, faptul ca teatrul e politic, a devenit de neignorat si pentru unele teatre de stat. Mi se pare ca această schimbare de mentalitate reprezintă o depășire a conceptului învechit de "artă pentru artă", care a dominat o bunǎ perioadă postcomunistă, și o revenire la înțelegerea profund politică a teatrului.
Mi se pare important sa conștientizăm ca nu există artă "apolitică". Voit sau nu, fiecare operă artistică se poziționează implicit sau explicit în raport cu problemele sociale și politice ale timpului său. Chiar daca e de acum un secol și la prima vedere pare cǎ nu are nicio legătură cu prezentul nostru. Teatru trebuie sa reflecte realitatea, sa o conteste activ si sa invite publicul la o reflecție critică asupra realității sociale și politice.
Dacă ar fi să descrii Gala UNITER într-un singur cuvânt sau într-o imagine, care ar fi aceea?
🔸Sincer, sunt puțin deconectată de evenimentul Gala Uniter, nu am fost niciodată foarte interesată de eveniment. Cu câteva excepții, mi se pare ca aceste premii s-au oferit mereu establishment-ului si mai puțin inovației care a fost adusa in teatrul romanesc, experimentalului, noului, sau creațiilor progresiste. Nu am participat decât o data, atunci când British Council, a oferit un premiu teatrului Giuvlipen, din care fac parte, dar tot timpul a doua zi după galǎ, citesc câștigătorii si poate ca doar mi se pare, dar aceștia sunt mereu cam aceeași.
O gală cu adevărat progresistă ar trebui să încerce să echilibreze recunoașterea excelenței cu deschiderea către nou, experimental și marginalizat. Cred cǎ, Gala Uniter nu trebuie să fie doar o consolidare a structurilor de putere și de legitimare a ordinii existente. Poate că viitoarele ediții ar putea beneficia de o structură mai dinamică, care să încerce să surprindă și energia schimbării, nu doar stabilitatea existentă. Deci da, cuvântul ar fi probabil - „status-quo-ul”/elita/sistemul.
Dacă ai putea introduce o categorie nouă la UNITER, care ar fi aceea?
🔸Uite, da, ar fi o categorie pentru tot ce reprezintă „inovație” in teatrul romanesc. Premiul pentru Inovație ar recunoaște spectacolele care împing limitele formei, tehnicii sau conținutului teatral, si ar contribui la dezvoltarea și modernizarea teatruluiromânesc.
Şi una pentru „teatrul politic”. Această categorie ar recunoaște teatrul care își asumă explicit rolul său politic și social, contribuind la dezbaterea publică și la conștientizarea problemelor societății.
Introducerea unor astfel de categorii nu doar cǎ ar corecta o percepție despre repetitivitatea Galei UNITER, ci ar contribui la transformarea acesteia într-un instrument cu adevărat relevant pentru dezvoltarea teatrului românesc contemporan. Ar recunoaște că teatrul este, în esența sa, o artă a schimbării și că adevărata excelență nu constă doar în „calitatea” formei (ceva absolut subiectiv), ci și în curajul conținutului și în relevanța socială.
📸: Amalia Draniceanu
