17/01/2019
Micul Trianon .Prahova !!! Chiar acum !!!Palatul Cantacuzino
Palatul "Micul Trianon"
Palatul "Micul Trianon"
Poziționare
Coordonate 45°02′N 25°47′E45°02′N 25°47′E
Localitate Florești
Județ Florești
Țara România
Adresa 342A[1] Modificați la Wikidata
Edificare
Arhitect Ion D. Berindey
Data începerii construcției 1911
Clasificare
Cod LMI PH-II-a-A-16490
Modifică date / text Consultați documentația formatului
Acest articol se referă la Palatul Cantacuzino sau „Micul Trianon” din Florești, Prahova. Pentru alte clădiri purtând numele de Cantacuzino, vedeți Palatul Cantacuzino.
Vedere din față
Vedere din spate
În planul îndepărtat se vede turnul de apă care alimenta ansamblul arhitectonic
Vedere din spate - detaliu
Palatul Cantacuzino, supranumit și „Micul Trianon”, a fost construit la Florești, județul Prahova de boierul Gheorghe Grigore Cantacuzino, zis Nababul, si i-a fost lasat mostenire fiului sau Mihail G. Cantacuzino. Palatul a fost realizat de meșteri francezi, într-un stil eclectic francez, dominat de elemente rococo și neoclasice, după planurile arhitectului Ion D. Berindey, care mai proiectase pentru același boier palatul aflat pe Calea Victoriei nr. 141, cunoscut sub denumirea de Palatul Cantacuzino din București, care adăpostește, în prezent, Muzeul Național „George Enescu”.[2]
Proiectul arhitectului Ion Berindey se inspira din arhitectura palatelor Micul Trianon si Marele Trianon, situate în grădina Palatului Versailles din Franța.[3] Construcția, realizată în stilul "Mavros", a beneficiat de toate cuceririle tehnicii din epocă, inclusiv betonul armat, șina de cale ferată și granitul, folosite în premieră de Anghel Saligny la podul Regele Carol I de la Cernavodă.[4]
Alegerea arhitectului Berindey pentru construirea Palatelor Cantacuzino din București și Florești are următoarea explicație: în 1898, Ion Berindey fusese numit arhitect-șef al Ministerului de Interne, funcție pe care a ocupat-o până în 1901. În această calitate a colaborat cu George Grigore Cantacuzino, care era Prim Ministru