04/08/2026
Veronica Micle
Povestea lăcrămioarelor
Floricele mult smerite,
Pe sub tufe tăinuite
S-au ascuns de ochii lumii
Si de cursele minciunii.
Ele-n liniștea lor mare
Au privit din depărtare
Relele-n lume câte sunt,j
Chinuri câte-s pe pământ.
Si cand ceasul de-nflorire
Le sosi, fără de știre
O durere le-a cuprins
Si din sânul lor aprins,
Șir de lacrimi, lăcrămioare,
A curs lin, răcoritoare
Iar din lacrimi până-n zori
S-au facut gingașe flori.
***
Veronica Micle (22 aprilie 1850–3 august 1889) a fost o poetă română, prozatoare și traducătoare, cunoscută în special ca marea iubire și muză a lui Mihai Eminescu. Născută Ana Câmpeanu, a fost căsătorită de la 14 ani cu profesorul Ștefan Micle, dar a trăit o relație pasională și tumultuoasă de 17 ani cu poetul național.
A publicat poezii, nuvele și traduceri în reviste importante precum Convorbiri literare și a editat un volum de poezii.
L-a cunoscut pe Eminescu în 1872 la Viena; relația lor a fost marcată de pasiune, intrigi și despărțiri, Veronica fiind sursa de inspirație pentru multe din poeziile de dragoste ale acestuia.
A rămas văduvă la 29 de ani, având două fiice, Valeria și Virginia.
S-a stins din viață la mănăstirea Văratec, la doar 50 de zile după moartea lui Eminescu, sinucigându-se cu arsenic.
Amintim câteva dintre cele mai cunoscute poezii ale Veronicai Micle: Ar fi destul, In cenușă, Drag mi-a ai fost, Nu plânge, Pe-al meu gând, In zadar, Sunt lăcrămioarele-nflorite.
