15/09/2015
Teroristul american Mohammad Munaf a fost livrat, minciuna continuă
Eduard Ovidiu Ohanesian
Întoarcerea pe plaiuri mioritice a unui infractor dat în urmărire internațională a declanșat o adevărată isterie media printre susținătorii lui Traian Băsescu. Trezit brusc din euforia luptei anticorupție, fostul președinte a simțit fiori reci pe șira spinării imediat ce Palatul Cotroceni a anunțat aducerea teroristului american Mohammad Munaf în țară. Astfel, profeția servită la ceas de seară de unul dintre jurnaliștii răpiți, cu zece ani în urmă, în perioada de debriefing, la vila sereiului, începe să capete contur. Păzit cu strășnicie de zeci de băieți cu ochi albaștri, îmbrăcați la patru ace și sub suprvegherea colonelului A.Celea, șeful clinicii SRI, președintele țării avea să afle că cel puțin unul dintre jurnaliști nu dorea să îi cânte-n strună.
“Am avut grijă să-i atrag atenția asupra americanului Mohammad Munaf, factor cheie în răpire. Știa totul despre relațiile teroristului Omar Hayssam cu oameni politici (mai ales cu un senator de la Buzău ) și cu mass-media. Nu aflasem încă de legăturile teroriștilor cu faimosul traficant de arme Viktor Bout. Dacă Munaf sau Hayssam vorbeau, pre mulți aveau să popească. „Știu, știu și lui Marie Jeanne îi este frică de asta”, mi-a spus președintele. Am rămas cu impresia că vom mai sta de vorbă. N-a fost să fie.”
– pagina 191, volumul Anatomia unei Diversiuni – Editura Miranda / 2015
Iată că, după zece ani de la acestă discuție, serviciile secrete americane s-au descărcat de gestiune, servindu-l pe tavă structurilor noastre de securitate pe Mohammad Munaf, un important asset în dezlegarea enigmelor din dosarele de terorism și trafic ilegal cu armament derulate pe plaiurile României și aiurea prin lume. Băgați imediat în priză, jurnaliști mici și mari (unii dintre aceștia ajungând pe micile ecrane direct din siajul de campanie lăsat de Băsescu), actori jalnici pe singura sticlă rămasă fidelă președintelui-jucător, înghit cu nesaț găluștile servite de acesta la oră de mare audiență. Cine este personajul atât de adulat de slugile afaceristului Niro? Un pion important în scandalul cosmic Băsescu – Mondialu’. Demnitarul care, prin hotărârile luate alături de adunătura securistă cu care a condus țara un deceniu, a împiedicat săvârșirea actului de justiție acoperind în Consiliul Suprem de Apărare a Țării terorismul internațional și pe făptași ( prin secretizarea abuzivă a documentelor din dosarele 540/D/P/2005 – Răpirea din Irak și 628/D/P/2005 – Armamentul).
”După aducerea ziariştilor, rămăsese problema Omar Hayssam. Important este că a fost adus. Rămânea mare problema Munaf. Mai importantă a fost aducerea lui Munaf şi serviciile noastre de securitate ar trebui să fie foarte interesate. El a fost capturat de structuri româneşti. Nu era cetăţean român. Stăpânii Irakului erau americanii. În momentul în care am informat că ne-am recuperat ziariştii şi îl avem pe Munaf, au zis că îl preluăm noi. Aveau dreptate. Nu era cetăţeanul nostru.”, se bâlbâia în direct Traian Băsescu.
Au pus talpă Justiției
Îi readucem aminte marinarului că, la ordin, la sfârșitul lunii mai 2005, teroristul american Mohammad Munaf, vinovat de răpirea a trei cetățeni români și complice la răpirea unui cetățean american Roy Hallums și a altor persoane, era predat de pe teritoriul României americanilor, mai precis Forțelor de Comandă 134 din Irak (conform documentului alăturat). Astfel, dosarele Răpirea din Irak și Armamentul au fost mușamalizate și închise fără audierea principalului martor. La vremea aceea, Traian Băsescu a negat cu vehemență prezența teroristului american în ambasadă, fiind prins cu ocaua mică de declarațiile ofițerului acoperit (filmate și scrise în fața instanței CAB), negociatorul crizei Octavian Hârșeu, colonelul SIE care a descris cu lux de amănunte modul în care Munaf a fost oferit americanilor. Ulterior, tot în urma unui ordin ( Ordinul 1833/C/05 decembrie 2005 emis de Ministrul Justiției Monica Macovei), era interzis orice demers de extrădare a terorisului Mohammad Munaf.
“ Hârșeu – Ălălalt era cetățean american, nici măcar nu mai e cetățean irakian. După câte înțeleg eu și-a pierdut cetățenia în momentul în care și-a luat cetățenia americană . Iar de cetățenie română, el nu e cetățean român. Nu este. Știm bine.
Rep. – Da. Dar este implicat într-o manevră cu cetățeni români. Și e pe teritoriul țării noastre aici.
Hârșeu – Da. În momentul în care americanii au spus că el este cetățean american … Vă rugăm să-l …
Rep. – Predați.
Hârșeu – Nu, nu. Să-l debrifuim domn’e, că aici este treaba… Imediat după ce …. Așa e.
Da, corect. Așa e. Se fac debriefingurile astea imediat, că așa e în complexul ăsta…
Rep. – Și practic, era ideea să-l dați numai pentru atât.
Hârșeu – Da domn’e ! Asta e ! “
– fragment din interviul înregistrat chiar în Ambasada Românieidin Irak, în 2005, cu colonelul SIE Octavian Hârșeu
Iată cum, în ciuda acestor demersuri oficiale de împiedicare a justiției, spre disperarea lui Traian Băsescu, în 2015, autoritățile SUA ne-au cadorisit cu teroristul. De ce l-au abandonat americanii pe Mohammad Munaf ? Este ușor de înțeles. Deși inițial l-au făcut scăpat (ca pe partenerul său Omar Hayssam, predându-l autorităților SUA în 2005 și făcându-se că nu l-au văzut prin Ambasada României din Irak), oficialii români în frunte cu Serviciul de Informații Externe și Președinția au fost nevoiți să-l dea, trei ani mai târziu, în urmărire pe Interpol pentru acte de terorism. Guvernul Statelor Unite, care duce din 2001 greul luptei împotriva terorismului internațional, s-a trezit în situația ingrată de a proteja un cetățean american, judecat și condamnat pentru acte de terorism și dat în urmărire internațională pe Interpol. Situația nu mai putea continua la nesfârșit. Autorul acestui articol a făcut nenumărate demersuri către structurile Interpol, Departamentul de Stat al Statelor Unite și Ambasada SUA la București prin care arăta faptul că teroristul cetățean american Mohammad Munaf era în gestiunea armatei americane în timp ce figura ca urmărit internațional prin Interpol !
Iohannis, trezește-te !
Nu am aflat din gura fostului președinte, nici de la actualii șefi ai Palatului Cotroceni numele celui care a ordonat în 2005 ambasadorului României în Irak – ofițer acoperit al Serviciului de Informații Externe – Mihai Ștefan Stuparu, generalului SIE Adrian Isac și maiorului SRI Florian Coldea, toți prezenți la fața locului, predarea ilegală a teroristului american Mohammad Munaf Forțelor de Comandă 134 din Irak și nici scopul acestei operațiuni. Rezultatul a fost unul singur : împiedicarea actului de justiție și ascunderea faptelor de terorism internațional la care au fost părtași Mohammad Munaf, Omar Hayssam, Mohammad Yassin, Viktor Bout și alții ca ei. Mai mult decât atât, imediat ce au fost încarcerați de români sau americani, cei doi teroriști și-au înstrăinat din spatele gratiilor averile, pentru ca acoliții lor să folosească în continuare fonduri și bunuri pentru comiterea altor acte de terorism internațional. Așteptăm cu nerăbdare ca autoritățile române de la Palatul Cotroceni și Palatul Victoria să propună într-o ședință CSAȚ declasificarea fără întârziere și fără nicio rezervă, integral, dosarele Răpirea din Irak (540/D/P/2005) și Armamentul (628/D/P/2005) secretizate abuziv (pentru a ascunde acte de terorism) și să ne comunice următoarele :
1. De unde și mai ales de la cine l-au preluat oficialii Ministerului de Interne sau alte structuri pe teroristul american Mohammad Munaf, în momentul aducerii acestuia în România ? Ultima sa locație fiind în custodia forței americane din Irak (Forțele de Comandă 134 ), încarcerat la închisoarea Abu Ghrayb cu numărul de deținut US91Z200175 ?
2. Cine a ordonat în perioada 22-25 mai 2005 predarea teroristului Mohammad Munaf din Ambasada României de la Bagdad, oficialilor militari americani, împiedicând astfel anchetarea sa în dosarele de terorism și trafic internațional cu armament 540/D/P/2005 și 628/D/P/2005 ?
3. Cine a împiedicat demersurile de extrădare a teroristului american în decembrie 2005, făcute oficial de Ministerul Public și Curtea de Apel București și cu ce scop ?
4. De ce autoritățile române nu au făcut demersuri pentru a pune sechestru pe averile teroriștilor, ba chiar au contribuit la înstrăinarea acestora, în folosul unor infractori extrem de periculoși ?
5. Dacă statul român, prin reprezentanții săi a mai participat și la alte operațiuni ilegale pe teritorii străine în ultimii 10 ani – de exemplu operațiunea Orchard (Livada), din Siria, în data de 6 septembrie 2007 ?
