Through my Eyes

15/04/2017

Acum ceva timp mi-am cumpărat o panglică!!!! Era din mătase și era cea mai frumoasă din lume! Era ca nicio alta și era a mea! O purtam cu zâmbetul până la nori și cu inima plină de fericire!!!!
Nu demult, s-a rupt! Pe din două!
I-am făcut un nod! Îi dădea un aer aparte, nu? Nu observa nimeni! Dar eu știam și mă tot uitam la nod cm îi știrbea frumusețea și puritatea și mă tot împiedicam de el. Încercam să îl ascund.
Ieri s-a produs inevitabilul! Nodul s-a desfăcut! Speriată, am făcut două!!!! Să țină! Dar m-am uitat apoi cu jind la panglica mea mult-iubită! Era grosolană, noduroasă, peticită. Era urâtă și veche. "Merit mai mult", mi-am spus.
Azi mi-am cumpărat o panglică nouă. Infinit mai frumoasă, mai delicată, mai strălucitoare și mai mătăsoasă. Așa bine-mi șade cu ea!

Și stau eu acum, cu mâța în poală, cu țigara în gură, cu muzica în surdină, cu panglica veche într-o mână și cu cea nouă în cealaltă, și mă întreb: de ce nu am acceptat de la bun început că s-a rupt? Știam! Știam că odată ruptă, nimeni și nimic nu o va mai face cm a fost. I-am găsit locul printre amintiri și am aruncat-o. Mi-a părut puțin rău, că era frumoasă, o iubeam și așa mândră o purtam...
Acum însă mă bucur! Dacă nu se rupea, nu aveam eu ochi pentru panglica cea nouă. Care e cea mai cea! He! Nici nu mai știu cm arăta....

05/04/2017

Dimineți fără soare, înecate într-o fericită explozie de culoare

04/04/2017

Nu îmi place de ea. Brunetă, cu ochii mari și părul răzvrătit. O atitudine greoaie, crezuri cu rădăcini adânci, toane care mai de care și idei nesăbuite, dulci. Nu. Nu-mi place de ea. Privește deseori în vânt, departe de tot ce-i lumesc, pierdută-n poveste şi-n sfânt, transformă în minte-ai un nor într-un cânt. Și nu îmi place! Cu prietenii vorbește mult, cu străinii puțin și select, cu sufletul ei șoptește în gând, cu mine, aproape nicicând. Și asta chiar nu-mi place. În sinea ei alege atent, tot ce îi place, ce vrea, alege flori și un soare dement, suflete pline și sentimentul perfect. Din nou, nu! Iar lumea ei e ferecată bine, cu garduri mari de flori de măr, cu valuri și nispuri fine, și-un lacăt greu de iubire și dor.
Pe toate le poartă agale pe străzi, prin magazine, terase sau teatre, prin zile nebune și calde nopți, o fată micuță cu lucrurile ei sacre. Și asta chiar nu îmi place!
Mă mai uit o dată în oglindă. Nu, de ea tot nu îmi place!

27/02/2017

Într-o luni de aproape primăvară, cântec de flori și BUNĂ DIMINEAȚA! :)

26/02/2017

Suntem praf de stele, fiecare și împreună
By Mihai Angiu Photography

26/02/2017

Auzeam o voce fără glas și începea, tăcut, războiul ultimului orgoliu, pe-un cer de umbre și necaz.
Și pielea de pe mine mă ardea, și carnea râncezea pustie, fierbea și sufletul nătâng... fată! De ce n-ai lăsat să fie?!
Am vrut să spun, dar mi-a curs sângele din vene. Apoi am vrut să fac, dar s-a crăpat pământul prea sătul. Înspre final, am vrut să scriu, dar s-a cutremurat creionul. Şi am stat falnică, nu am îngenuncheat.
Acum, să spun, să fac, să scriu... Ce rost mai au? Ce fac cu ele la apus? Ce fac când rândunelele s-au dus? Ce fac când flori îmi urlă tare sau când marea în munte s-a ascuns?
Orgoliu prost, mă lepăd! Orgoliu greu, tu ești trecut!

14/10/2016

Ți-aş spune despre mine în note pe portativul sufletului, ți-aş mai spune și în zbor de porumbei, ți-aş spune iar și iar, în lumini și răsărituri, dar azi mă desenez aici…de vrei.
Să ne cunoaștem mai bine

Ți-aș spune despre mine în fire de nisip. Scăldate în căldura clipei când deschizi pumnul plin şi, dintr-o dată, el s-a scurs. A mai cântat și-o adiere și l-a purtat pe note în văzduh. S-a dus! Ți-as spune despre mine-n lună plină. Cum ea veghează noaptea dintre noi, apoi cu ploi de stele, una câte…