Ciprian Ariciu Ceramics

31/05/2026

Între piatră și timp

Într-o casă veche din Cetatea Rupea, pereții par mai degrabă dezvăluiți de timp decât construiți de oameni.

Privind aceste straturi de piatră, mi-am amintit că lutul și roca vorbesc aceeași limbă. Ambele păstrează urme, ambele înregistrează trecerea timpului fără să spună un cuvânt.

Poate de aceea mă întorc mereu la ceramică: pentru că fiecare lucrare începe ca materie și devine, încet, memorie.

Nu modelăm doar materialul. Modelăm relația dintre timp și formă.

29/05/2026

De ce ne este mai ușor să dăm 1000 de euro pe o pereche de pantofi decât pe o lucrare de artă?

Fiecare lucrare poartă în ea timp.
Gânduri.
Momente care poate nu se văd, dar care rămân acolo, în material.

Ceea ce vedem astăzi ca obiect finit a fost, cândva, doar o idee într-un atelier.

Și totuși, de multe ori, ne este mai ușor să dăm 1000 de euro pe o pereche de încălțări decât pe o lucrare de artă.

Când vedem o pereche de pantofi într-un magazin, rareori ne gândim să negociem.

Dar în fața unei lucrări de artă apar aproape întotdeauna întrebări:
„Nu poți să mai lași din preț?” „De ce e așa de scumpă?”

Poate pentru că suntem obișnuiți să vedem valoarea în lucrurile validate de consum și mai puțin în cele care poartă ceva personal din omul care le-a creat.

O pereche de pantofi se uzează.
O lucrare bună rămâne.

România, susține-ți artiștii.

24/05/2026

De ce ne plac poveștile despre artiștii care au fost ignorați în timpul vieții și au devenit celebri după?

În lumea artei pare să existe o fascinație pentru astfel de povești. Artistul care nu a fost descoperit la timp, dar a cărui artă este apreciată și vândută scump după moarte.

Este, într-adevăr, doar o poveste?
Sau și o strategie a pieței de artă?
Personal, din păcate, nu mai cred în astfel de povești romantice.

La fel ne plac și poveștile despre oamenii care reușesc în străinătate și despre care începem să vorbim cu mândrie abia după ce au fost validați în afara țării.
Oameni care au reușit prin propriile eforturi, dar care, odată ajunși sus, devin „ai noștri”.

Am reținut ceva ce am auzit de multe ori la radio și la televizor.
Când un sportiv pierde, ne raportăm la el folosindu-i numele.
Când câștigă, devine „românul X”.

De unde vine această plăcere și ce spune ea despre noi? În ce fel înțelegem valoarea și cm ne definim prin ea?

De ce nu vrem sa învățăm să ne placă poveștile în care România și-a susținut artiștii sau campionii de la începutul carierei lor?

România, susține-ți artiștii.

20/05/2026

Uneori, înainte să existe o formă, există doar atingerea.

Materialul ceramic păstrează urmele atingerii și transformă un gest simplu în ceva care rămâne.

15/05/2026

Cum gestionezi refuzurile ca artist? Ce iei din ele?

Un refuz la un concurs, o bienală sau chiar de la un profesor îți poate da peste cap, pentru o perioadă, felul în care vezi ceea ce faci.
Te poate face să te întrebi dacă acesta este locul tău.
Sau timpul tău.
Ca artist, de-a lungul anilor, aduni multe refuzuri și multe eșecuri. Unele te demoralizează. Altele te ambiționează să cauți alte locuri în care lucrările tale pot fi înțelese și apreciate altfel.

Cred că, într-un fel, refuzurile te educă și asupra felului în care funcționează lumea artei și piața din jurul ei.
Dar un refuz nu ar trebui să vorbească niciodată despre valoarea ta ca artist.

Este firesc ca, după un eșec, să existe un timp de reflecție.
Să te întrebi dacă puteai face ceva diferit.
Dacă ai ceva de învățat.
Dar cred că există o diferență între a învăța dintr-un refuz și a te defini prin el.

În ciuda faptului că artiștii sunt, poate, mai sensibili și mai emoționali prin natura lor, ajung să înghită mai multe refuzuri decât mulți oameni care și-au ales alte meserii.

Și totuși, continuă să creeze.
România, susține-ți artiștii.

13/05/2026

Cred că una dintre cele mai importante forme de maturitate ale unei societăți este capacitatea de a-și susține oamenii înainte să devină celebri.

Nu după.

România, susține-ți artiștii.

08/05/2026

Pentru un artist, următoarea mare bucurie după cea a creației este să își vadă lucrările expuse în fața publicului.

Astfel, bucuria creației se răsfrânge și asupra altor oameni.

Prima mea participare într-o expoziție la New York:
„Rethinking Plastic: Returning to Clay”.

Deocamdată, doar în format digital.

Sunt curios și entuziasmat să văd care vor fi reacțiile și ecourile după expoziție.

EN

For an artist, the next great joy after creation itself is seeing their work exhibited in front of an audience.

In this way, the joy of creation extends to other people as well.

My first participation in an exhibition in New York:
“Rethinking Plastic: Returning to Clay”.

For now, only in digital format.

Curious and excited to see the reactions and echoes after the exhibition.

06/05/2026

Autoportret de artist

Lucrările ne reprezintă.
Fiecare artist lucrează diferit și spune lucruri diferite despre el, prin ceea ce face.
Eu, de exemplu, nu rezonez cu unele lucrări numite „autoportrete”, care sunt un amalgam de culori și texturi.
Mă întreb, uneori, ce spune despre tine o lucrare în care regăsești toate culorile țipătoare — roz, roșu, verde crud și altele.
Nu am o lucrare pe care să o denumesc autoportret.
Dar, dacă ar exista una, cu siguranță ai recunoaște aceleași culori și texturi.
Pentru că, până la urmă, fiecare lucrare este o parte din mine.

03/05/2026

Cât îl ajută pe artist participarea la o licitație de artă? Sau ce se mai ascunde sub preș pe piața de artă?

Când am ales drumul acesta al artei, credeam că ceea ce îmi va aduce succes și bani este să ajung să vând în licitații de artă. Nu este neadevărat.
Dar lucrurile sunt mai nuanțate de atât.
În primul rând, accesul nu este atât de simplu. Casele de licitații preferă, de cele mai multe ori, artiști deja validați, cu un istoric de vânzări și o cotă stabilă. Practic, se merge la sigur.

Piața de artă funcționează, într-o anumită măsură, asemănător cu piața de bursă. Nu este vorba doar despre valoarea unei lucrări, ci și despre moment, context și oportunitatea de a genera interes și tranzacții.

Există însă și lucruri mai puțin vizibile, la care un artist trebuie să fie atent atunci când intră într-o licitație.
Unul dintre ele este contextul în care apare lucrarea. O casă de licitații care nu are un focus clar pe arta contemporană poate introduce lucrări doar pentru a testa piața, fără a face demersurile necesare pentru a vinde. Iar asta poate avea consecințe.

Dacă o lucrare este listată sub valoarea ei și nu se vinde, semnalul transmis este negativ. Nu doar pentru artist, ci și pentru cei care au cumpărat deja lucrări de la el.
Artistul trebuie să fie pregătit, să se asigure că lucrarea se vinde, într-un fel sau altul, pentru ca valoarea lui de piață să nu scadă și pentru ca publicul să nu perceapă lucrările ca fiind „slabe”.
Poate suna ciudat, dar astfel de mecanisme există.

În același timp, există și interese mai puțin evidente. O lucrare nevândută sau vândută la un preț mic poate crea oportunități pe piața secundară, unde lucrările pot fi achiziționate mai ieftin și revândute ulterior la prețuri mult mai mari.

De aceea, participarea la o licitație nu este întotdeauna un câștig automat pentru artist.

Este important să alegi cu atenție contextul, casa de licitații și momentul în care intri într-un astfel de circuit.

Iar, dincolo de toate aceste mecanisme, rămâne un lucru important: piața de artă este influențată nu doar de galerii și instituții, ci și de public.

România, susține-ți artiștii!

Lucrarea de mai jos - Layers of history - și-a găsit casă într-un cabinet de arhitectură, aflat într-o clădire turn din București. Orice loc în care există o lucrare de artă trăiește.

02/05/2026

Cât din viața unui artist înseamnă, de fapt, creație… și cât înseamnă să faci lucrările să fie văzute?

// Issue 71 - Hidden Worlds //

Artist: Ciprian ARICIU
https://www.ciprianariciu.ro/

https://www.facebook.com/profile.php?id=100063478459661
The Genesis of Flight
Description: The Genesis of Flight explores the idea of hidden worlds—those inner spaces where transformation begins, often unseen. Beneath the surface of what is visible, there is a quiet process of becoming, similar to the way growth happens in nature: slowly, organically, and out of sight. The work reflects on the moment just before emergence, when form is not yet complete but already carries the potential of what it will become. The wings referenced in the piece are not symbols of escape, but of growth. One of them suggests a continuous unfolding, as if it is still forming—still learning how to exist. Clay, as a material, holds this tension between fragility and strength, between grounding and elevation. It connects the work to the earth, while the idea of wings reaches toward something beyond it. This duality creates a space where transformation can take place. Hidden worlds are not distant or separate—they exist within us, in the parts that are not always visible or easily defined. They are where change begins, where meaning takes shape before it becomes form. Through this work, I explore the quiet, often invisible processes that shape who we are. The moment when something starts to grow, even before we fully understand it, is where the essence of transformation resides.

EDITORS: .artist and images for the open call and .artist

Resident poet Resident writer Artist in Residence