Ciprian Ariciu Ceramics

Ciprian Ariciu Ceramics I am trying to bring important elements in my works, aspects that we pass by every day and do not no

La ce ne folosesc artiștii?Nu ne construiesc casele. Nu ne repară mașinile. Nu ne produc mâncarea. Nu ne rezolvă facturi...
26/08/2026

La ce ne folosesc artiștii?

Nu ne construiesc casele. Nu ne repară mașinile. Nu ne produc mâncarea. Nu ne rezolvă facturile.

Și totuși, sunt cei care ne ajută să ne imaginăm cm vrem să arate lumea în care trăim.

Un oraș fără artiști poate avea clădiri, străzi, magazine și parcări.

Dar cine și ce îi dă identitate?

Cum poate un loc să fie mai frumos, mai viu, mai interesant?

Cine păstrează poveștile unui loc atunci când generațiile se schimbă?

Cine creează lucrurile pe care, peste 50 sau 100 de ani, oamenii le vor privi și vor spune:
„Așa gândeau oamenii de aici.” „Așa se făceau lucrurile aici.”

Problema nu este că artiștii nu sunt suficient de folositori, problema e că încă nu am învățat să vedem la ce ne folosesc.

Să investim în artă înseamnă de fapt, să investim în felul în care va arăta și se va simți lumea noastră.

Cum ar arăta lumea dacă artiștii ar avea bani?V-ați gândit vreodată cm ar arăta lumea dacă artiștii ar avea bani?În con...
23/08/2026

Cum ar arăta lumea dacă artiștii ar avea bani?

V-ați gândit vreodată cm ar arăta lumea dacă artiștii ar avea bani?
În contrapunct cu postarea trecută, în care vorbeam despre ideea că „artistul trebuie să aibă burta goală”, apare întrebarea asta.
În ciuda credinței că artiștii au nevoie să fie nefericiți și fără bani pentru a crea mai bine, eu, venit din lumea artiștilor, vă spun că nu este deloc așa.
Din lumea asta vin să vă spun că majoritatea artiștilor pe care îi cunosc sunt, de fapt, limitați în creația lor tocmai de lipsa banilor și a sprijinului.

Lipsa banilor te limitează încă de la primele lucruri: materialele pe care le folosești. Nu poți crea în materialele pe care ți le-ai dori pentru că sunt prea scumpe pentru bugetul tău. Sau creezi mai puțin pentru că nu ai suficiente materiale.
Creezi mai puțin pentru că nu mai ai spațiul necesar pentru lucrări. Creezi lucrări la o scară mai mică decât ți-ai dori pentru că nu ai unde și cm să le faci.
Apoi este timpul. Timpul pe care îl poți aloca artei devine mai puțin atunci când trebuie să te preocupi, în primul rând, de supraviețuire.

Și atunci mă întreb: cm ar arăta un oraș în care artiștii care trăiesc acolo ar putea contribui cu adevărat la felul în care arată și se simte acel oraș?
Clădiri, spații publice, decor, statui, picturi, obiecte făcute de artiști sau cu sprijinul artiștilor... toate acestea pot contribui la ceea ce dă unui loc o identitate.

Gândiți-vă la Gaudí și la felul în care arta lui a devenit parte din identitatea Barcelonei.
Cum ar arăta orașele noastre dacă spațiile de lucru ale artiștilor și lucrările lor ar fi preluate, păstrate și valorificate atunci când ei nu mai pot face asta?
Atât de multe lucrări și spații au fost pierdute.

Pentru un artist, ar fi o mare bucurie și o formă extraordinară de recunoaștere să știe că munca lui poate rămâne în locul în care a trăit și poate contribui la identitatea orașului și a comunității sale.

Eu cred că o lume în care valoarea artistică este percepută cu adevărat ca o valoare ar fi o lume mai plină de culoare, mai frumoasă și, mai ales, cu mai mult suflet.
Sunt atât de multe feluri în care arta și artiștii ar putea fi susținuți și atât de puține dintre ele sunt folosite.

Artistul trebuie să aibă burta goalăCând eram prin clasa a VI-a, mama a înțeles că nu ne mai putem înțelege. Așa că, pân...
21/08/2026

Artistul trebuie să aibă burta goală

Când eram prin clasa a VI-a, mama a înțeles că nu ne mai putem înțelege. Așa că, până la urmă, a cedat insistențelor mele și am mers împreună să cumpărăm prima mea pensulă de pictură.
Am făcut un drum special pentru asta, până la un magazin dedicat materialelor pentru pictură. Nu orice magazin — un fel de magazin al Fondului Plastic. Pentru mine, locul acela avea ceva aproape solemn.

Ne-am uitat la tot felul de materiale, am întrebat, ne-am sfătuit cu vânzătoarea și, în cele din urmă, am plecat de acolo cu prima mea pensulă pentru pictură în ulei.
Îmi amintesc și acum cm arăta: era o pensulă cu mânerul de lemn negru și peri din păr de porc.

Înainte să plecăm, vânzătoarea, machiată de parcă întreaga ei față era o operă de artă — deci, evident, știa ce vorbește — mi-a spus cu aerul cu care cineva îți dezvăluie un mare secret:
„Artistul, ca să creeze, trebuie să aibă burta goală.”

Din păcate, nu cred că doamna ajunsese singură la acest mare adevăr și nici nu cred că percepția s-a schimbat prea mult de atunci. Poate ar trebui să mai dau o tură prin magazinele de specialitate, să-mi reînnoiesc desaga cu vorbe de duh despre artiști și viețile lor.

Concluzia, totuși, o las la voi. :))

În perioada aceasta lucrez la pregătirea expoziției din luna septembrie.Trecerea de la zidurile de piatră la starea ment...
19/08/2026

În perioada aceasta lucrez la pregătirea expoziției din luna septembrie.
Trecerea de la zidurile de piatră la starea mentală necesară pentru realizarea lucrărilor și pregătirea expoziției nu a fost chiar ușoară.
Se pare că îmi este dificil să las ceva în urmă pentru a începe altceva.
În primele zile, gândul îmi era încă la șantier. La ziduri, la pietre, la ce mai este de făcut. Oricât încercam, nu reușeam să intru în starea necesară pentru a lucra la expoziție.

Apoi, încet, după câteva zile de căutări, gândurile au început să se așeze. Au început să apară elemente care pot ajuta tema să vorbească și, odată cu ele, ceea ce pare o joacă: să caut, să adun, să pun alături lucruri și materiale care pot completa lucrările și povestea expoziției.
Cred că uneori și mintea are nevoie de timp pentru a face trecerea de la un lucru la altul. Nu poți să închizi o ușă doar pentru că ai decis că trebuie să deschizi alta.

Iar acum, încet, expoziția a prins înălțime în planurile noastre și începe să prindă și avânt.
Mai avem multe de făcut până în septembrie și sperăm să intrăm într-o etapă în care să împăcăm șantierul cu arderile și toate celelalte lucruri necesare organizării unei expoziții. Dar cred că am trecut de partea cea mai grea: aceea în care încă eram cu gândul în altă parte.

Sper că v-am trezit curiozitatea. Contez pe participarea voastră la expoziție, ca să putem vorbi și față în față. Online-ul are și el farmecul lui, dar eu sunt de modă veche. :)

Pentru cine este arta?Câteodată ne place să ne îmbătăm cu apă rece și să credem că, dacă punem emoție în ceea ce constru...
16/08/2026

Pentru cine este arta?

Câteodată ne place să ne îmbătăm cu apă rece și să credem că, dacă punem emoție în ceea ce construim, aceasta va ajunge inevitabil la oricine.

Dar dacă nu ne plac tuturor aceleași feluri de mâncare, aceleași locuri în care călătorim sau aceleași lucruri, cm ar putea să ne placă tuturor arta sau aceleași lucrări de artă?

În special în România, arta vizuală – sculptura, pictura și multe altele – a rămas cumva într-o zonă prea puțin frecventată.

La școală, chiar dacă materia se numește Educație plastică, mulți continuă să îi spună „Desen”.

Ceea ce este păcat, pentru că arta are atât de multe de oferit.

O conexiune cu arta poate însemna curajul de a te îmbrăca într-un anumit fel, de a-ți armoniza casa astfel încât să vorbească despre tine și cu tine. Poate însemna să te conectezi la părți din tine pe care nu le poți accesa altfel.

Arta înseamnă simțire. Atât pentru cel care o realizează, cât și pentru cel care o privește sau se înconjoară de ea.

Dar da, nu tot ceea ce se dorește a fi artă este, de fapt, artă.

Ai cumpăra cu 1.000 de euro o lucrare de artă din ceramică, mai exact o vază, la bază realizată de un artist, apoi luată de un alt artist pentru a o finaliza în stil propriu, adăugându-i decorațiuni, culoare etc., prin metode care nu se potrivesc cu materialul?

Și dacă unele dintre aceste elemente de decor nu au rezistat procesului de ardere și au fost lipite ulterior cu Poxipol?

Întreb și eu, pentru că întâmplarea este reală.

Și da, lucrarea a fost vândută dintr-o galerie.

Recomandarea mea este simplă: când cumperi o lucrare de artă, documentează-te înainte și învață care sunt întrebările pe care este important să le pui.

Este frumos că sunt oameni în România care cumpără artă. Este un lucru de care avem nevoie.

Dar este păcat ca, uneori, în loc de artă, să cumpărăm obiecte care ar trebui încadrate într-o altă categorie.

Poate că și aici avem nevoie de puțină educație.

Nu pentru a decide ce trebuie să ne placă.

Ci pentru a ști ce cumpărăm.

P.S. Ca să nu existe confuzii: fotografia este un detaliu dintr-o lucrare personală și nu are nicio legătură cu vaza din poveste.

A fost o vreme în care pădurile aveau spirite, apele aveau zeițe, pământul putea fi fertil sau răzbunător, iar ceea ce n...
12/08/2026

A fost o vreme în care pădurile aveau spirite, apele aveau zeițe, pământul putea fi fertil sau răzbunător, iar ceea ce nu putea fi explicat nu era neapărat respins. Era privit cu teamă, cu respect sau cu uimire.
Oamenii doar priveau lumea cu mai multă disponibilitate pentru ceea ce nu putea fi încă înțeles.
Astăzi avem explicații pentru multe dintre lucrurile care odinioară păreau miraculoase. Și totuși, există încă atât de multe lucruri pe care nu le putem explica.

Unde s-a dus însă sentimentul că natura este vie?
Când am încetat să mai credem că există ceva dincolo de ceea ce putem vedea și măsura?
Și ce am pierdut odată cu această uitare?

O lume de lut se naște. O lume locuită de zeițe, de fragmente și de amintiri, care caută urmele unei credințe foarte vechi.

Ce înseamnă pentru un artist organizarea unei expozițiiExpozițiile pot părea spații sau evenimente cu pretenții, în care...
09/08/2026

Ce înseamnă pentru un artist organizarea unei expoziții

Expozițiile pot părea spații sau evenimente cu pretenții, în care artistul aduce în față tot ce are mai bun, totul e gătit în haine de sărbătoare, iar oamenii vorbesc despre artă la un pahar de vin. Atmosfera pe care o găsești este fie relaxată, fie, în unele cazuri, efervescentă.

În realitate, ca orice alt eveniment, în spatele unei zile cu fast stă munca mai puțin luxoasă.
Pentru un artist, o expoziție începe cu mult timp înainte de ziua în care se deschid ușile.
Începe cu trăirile și frământările care preced realizarea unei lucrări de artă. Cu zile lungi petrecute în atelier, mâini murdare și haine pătate de sus până jos cu de toate. De multe ori uit să schimb hainele când merg la magazin pentru a lua ceva. Privirile sunt pe măsură. :))

Pentru orice expoziție se pregătesc materiale. Se construiesc lucrări. Se repară lucrări care refuză să iasă așa cm le-ai gândit. Se renunță la lucrările care nu vor sub nicio formă să iasă. Se caută soluții. Se fac fotografii. Se scriu texte. Se schimbă idei. Se cară lucruri.
Și, printre toate acestea, trebuie să nu uiți de la ce a început proiectul. Ideea expoziției trebuie să rămână vie printre toate sarcinile administrative, etapele de lucru și zilele fără inspirație. Altfel, firul se pierde.

Organizarea unei expoziții poate dura câteva luni, dar și câțiva ani, în funcție de ce îți propui, de ritmul de lucru și de voința lucrărilor.
Sunt teme care sunt greu de dus emoțional și atunci ai nevoie de timp pentru a aduce împreună tot ceea ce ai nevoie pentru ca povestea să fie spusă până la capăt.

Într-o expoziție, printre lucrări frumos aranjate, texte bine gândite și pahare de vin care dezleagă limbile, dacă privești cu atenție poți întrezări emoții, trăiri și confesiuni ale artistului.

Așa că, data viitoare când treci pe lângă o expoziție, nu o ocoli, pentru că în ea poți găsi, printre umbre și texturi, lumea întreagă a unui om.

Pășește încet.

Despre începuturiNe întoarcem în locurile din care venim din motive diferite. Uneori pentru că ne este dor. Alteori pent...
06/08/2026

Despre începuturi

Ne întoarcem în locurile din care venim din motive diferite. Uneori pentru că ne este dor. Alteori pentru că vrem să înțelegem ceva despre noi.
Fără să ne dăm seama, cu toții căutăm, din când în când, un început.

Așa este și cu o lucrare de artă. De fiecare dată când o construim, căutăm ceva. Pentru expoziția din septembrie, „Matriarhatul Pământului”, am simțit nevoia să caut începuturile. Și fac asta mergând acolo unde materialul s-a format, pe malul unui sat.

Pământul acesta nu va ajunge în toate lucrările expoziției, ci doar în câteva dintre ele. Este un experiment pe care simt că trebuia să îl fac, pentru că leagă în cel mai frumos mod începutul de prezent.

Pentru mine, cea mai puternică legătură cu o lucrare începe în clipa în care mâna atinge pentru prima dată un material care a rămas neatins, poate, de mii de ani.

Cred că materia păstrează ceva din locul în care s-a format. La fel cm și noi purtăm, fără să ne dăm seama, ceva din locurile care ne-au crescut.

De câte ori intru în atelier, îmi amintesc de prima dată când am pășit într-un atelier de artist.Nu îmi amintesc ce s-a ...
02/08/2026

De câte ori intru în atelier, îmi amintesc de prima dată când am pășit într-un atelier de artist.

Nu îmi amintesc ce s-a spus în ziua aceea. Dar îmi amintesc atmosfera și starea.

Îmi amintesc că am plecat cu sentimentul că există un loc în care oamenii își petrec viața încercând să dea formă unor lucruri pe care nu le pot spune în cuvinte.

Cred că atunci am înțeles, fără să știu, că unele drumuri te aleg înainte să le alegi tu.

Poate că fiecare dintre noi are un astfel de loc.
Un loc din care pleci alt om decât ai intrat.

Uneori este un atelier. Alteori este o carte, un profesor, un om sau o întâmplare care îți schimbă, fără zgomot, direcția.

Unele lucrări ți se dezvăluie încă de la început. Le cunoști sensul din prima clipă. Altele se descoperă odată cu tine. ...
31/07/2026

Unele lucrări ți se dezvăluie încă de la început. Le cunoști sensul din prima clipă. Altele se descoperă odată cu tine. Din ele se nasc doar întrebări, iar răspunsurile apar abia pe măsură ce înaintezi.

Anul acesta pregătim o expoziție cu tema „Matriarhatul Pământului” – un omagiu adus femeilor ca simbol al originii, al memoriei și al forței creatoare.

Dar, dincolo de ea, se conturează deja o altă expoziție: cea a Farului, simbol al luminii și al culorii care răzbate prin întuneric.

Este un proiect căruia îi acordăm timp. Farul la care am lucrat mai bine de un an are nevoie de o sală pe măsura lui, iar un astfel de spațiu este greu de găsit. Dar cine știe… poate că, la un moment dat, se vor alinia astrele. Sau, de ce nu, luminile farurilor din port.

Address

Inquiries & Collaborations → DM
Bucharest

Telephone

+40721692633

Website

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Ciprian Ariciu Ceramics posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Contact The Establishment

Send a message to Ciprian Ariciu Ceramics:

Shortcuts

Share

Category