Teorie Muzicala

Teorie Muzicala Contact information, map and directions, contact form, opening hours, services, ratings, photos, videos and announcements from Teorie Muzicala, Performance Art, Bucharest.

13/04/2026

Un acord nu trebuie să stea cu fundamentala la bază. Poate fi răsturnat.
Când fundamentala e la bas, acordul e în poziție fundamentală. Do, Mi, Sol: Do jos.
Când terța e la bas, acordul e în prima inversiune. Mi, Sol, Do: Mi jos.
Când cvinta e la bas, acordul e în a doua inversiune. Sol, Do, Mi: Sol jos.
Sunetele sunt aceleași. Acordul e același. Caracterul nu e același.
Poziția fundamentală sună ferm, așezat. Prima inversiune sună mai ușor, mai mobil, mai puțin hotărât. A doua inversiune sună instabil, suspendată, cere să se întâmple ceva după ea.
Aceeași triadă Do major, trei comportamente diferite în funcție de ce pui la bas. Compozitorii știu asta și o folosesc cu precizie: nu schimbi acordul când vrei altă culoare, schimbi inversiunea.
Basul nu e decor. E decizie.
În postarea următoare vorbim despre acordurile de patru sunete.

09/04/2026

Acordurile diatonice nu sunt egale. Au roluri. Și rolurile astea au nume.
Funcția tonică (treapta I): stabilitate, acasă, punct de plecare și de sosire. Muzica poate începe și se poate termina aici fără să datoreze nimic nimănui.
Funcția dominantă (treapta V, și VII): tensiune maximă, atracție spre tonică. Acordul de pe treapta V conține tritolul... știi deja ce face tritolul.
Funcția subdominantă (treptele II, IV, VI): teritoriu intermediar. Nici acasă, nici în criză. Pregătesc dominanta sau se întorc direct la tonică.
Orice progresie de acorduri, oricât de complicată ar părea, face în esență același lucru: pleacă din stabilitate, trece prin tensiune, revine. Tonică, subdominantă, dominantă, tonică. Cinematograful a vândut miliarde de bilete pe structura asta.
Progresiile celebre, cele pe care le recunoști în trei secunde din orice gen muzical, nu sunt găselnițe ale cuiva inspirat într-o după-amiază. Sunt aplicații ale acelorași funcții armonice, rearanjate cu mai mult sau mai puțin tupeu.
Poți compune o piesă fără să știi nimic din toate astea. Mulți o fac. Dar dacă vrei să înțelegi de ce funcționează ce funcționează... funcțiile armonice sunt primul loc unde te uiți.
În postarea următoare vorbim despre inversiunile acordurilor.

08/04/2026

O gamă nu este doar o scară de sunete. Este un rezervor de acorduri gata construite.
Iei fiecare treaptă a gamei Do major și construiești o triadă deasupra ei, folosind exclusiv sunetele gamei. Fără alterații, fără adăugiri. Ce iese se cheamă acorduri diatonice.
Și nu ies toate la fel.
Treapta I: Do, Mi, Sol. Major.
Treapta II: Re, Fa, La. Minor.
Treapta III: Mi, Sol, Si. Minor.
Treapta IV: Fa, La, Do. Major.
Treapta V: Sol, Si, Re. Major.
Treapta VI: La, Do, Mi. Minor.
Treapta VII: Si, Re, Fa. Micșorat.
Gama decide totul. Nu alegi tu ce tip de acord construiești pe fiecare treaptă... structura gamei alege pentru tine.
Același tipar apare în orice gamă majoră, indiferent de sunetul de pornire. Major pe I, IV, V. Minor pe II, III, VI. Micșorat pe VII. Întotdeauna.
Treapta VII micșorată este acordul care nu se simte bine nicăieri și tocmai de aceea e indispensabil. Tensiunea lui cere treapta I cu o urgență pe care celelalte acorduri nu o ating.
În postarea următoare vorbim despre cm se folosesc aceste acorduri împreună.

07/04/2026

Un acord înseamnă trei sau mai multe sunete cântate simultan. Atât. Definiția nu devine mai interesantă dacă o lungești.
Ce devine interesant este cm se construiesc.
Cel mai simplu acord se cheamă triadă. Se construiește prin suprapunerea a două terțe. Iei un sunet, adaugi o terță deasupra, apoi încă o terță deasupra celei dintâi. Trei sunete, două intervale, un acord.
Do, Mi, Sol. Do este fundamentala (sunetul de bază). Mi este terța acordului. Sol este cvinta acordului.
Tipul acordului depinde de terțele din care e construit.
Dacă prima terță este mare și a doua mică: acord major. Do, Mi, Sol.
Dacă prima terță este mică și a doua mare: acord minor. Do, Mi bemol, Sol.
Dacă ambele terțe sunt mici: acord micșorat. Do, Mi bemol, Sol bemol.
Dacă ambele terțe sunt mari: acord mărit. Do, Mi, Sol diez.
Aceeași structură de bază, patru caractere diferite. Majorul sună luminos, minorul sună închis, micșoratul sună instabil, măritul sună suspendat și ușor deranjant; ca o întrebare pusă cu prea multă încredere.
În postarea următoare vedem cm apar aceste acorduri în interiorul unei game.

06/04/2026

Disonanța nu stă. Are o treabă de făcut și pleacă.
Mișcarea de la tensiune la stabilitate se cheamă rezolvare. Urechea o știe fără să fi deschis vreodată o carte de teorie. Corpul înțelege structura înainte ca mintea să o numească.
Exemplul clasic este tritolul (cvarta mărită sau cvinta micșorată). Intervalul cu care Biserica Medievală a speriat oamenii timp de câteva secole. În gama Do major apare între Si și Fa. Si urcă spre Do (un semiton). Fa coboară spre Mi (un semiton). Cele două sunete se mișcă în direcții opuse, spre cel mai apropiat punct stabil. Rezultatul: terță mare. Tensiunea dispare.
Această tendință a sunetelor de a vrea undeva se numește atracție melodică.
Secunda se contractă. Septima se expandează. Tritolul explodează în ambele direcții simultan. Niciunul nu rezistă la infinit în suspensie și, dacă rezistă, e o alegere estetică, nu un accident.
Armonia tonală este, în esență, un management al așteptărilor. Creezi tensiune ca să justifici rezolvarea. Fără disonanță, consonanța nu înseamnă nimic. E liniște fără context.
În postarea următoare facem pasul următor: de la intervale la acorduri.

02/04/2026

Știi acum să identifici orice interval. Dar intervalele nu sunt toate echivalente din punct de vedere sonor. Unele sună stabil, liniștit, „rezolvat". Altele sună tensionat, instabil, ca și cm ar cere să se întâmple ceva în continuare.
Această diferență are un nume: consonanță și disonanță.
Intervalele consonante sunt cele care sună stabil. Ele se împart în două categorii.
Consonanțe perfecte (cele mai stabile): prima justă, cvinta justă, octava justă.
Consonanțe imperfecte (stabile, dar cu mai multă culoare): terța mare, terța mică, sexta mare, sexta mică.
Intervalele disonante sunt cele care sună tensionat și cer rezolvare: secunda mare, secunda mică, septima mare, septima mică, cvarta mărită (sau cvinta micșorată).
Cvarta justă ocupă o poziție specială. În funcție de context, ea poate fi tratată ca și consonanță sau ca disonanță. Teoria clasică o consideră disonanță când apare între bas și un alt voce, și consonanță în celelalte situații.
Disonanța nu este ceva de evitat. Este sursa tensiunii în muzică. Fără disonanță nu există mișcare, nu există dramă, nu există rezolvare. Consonanța și disonanța lucrează împreună, exact ca tensiunea și relaxarea într-o poveste.
În postarea următoare vorbim despre cm se rezolvă disonanțele și de ce contează în armonie.

01/04/2026

Până acum am construit intervale pornind de la Do. Dar în practică, intervalele apar între orice două sunete. Cum identifici un interval când nu ai Do ca punct de plecare?
Metoda este aceeași, aplicată în doi pași.
Pasul 1: stabilești numărul intervalului.
Numeri treptele de la sunetul de jos până la sunetul de sus, inclusiv ambele capete. Re, La: Re (1), Mi (2), Fa (3), Sol (4), La (5). Este o cvintă.
Pasul 2: numeri semitonurile.
Re, La conține 7 semitonuri. Cvinta cu 7 semitonuri este cvintă justă.
Știi deja că cvinta justă are 7 semitonuri. Potrivești numărul de semitonuri cu calitatea corespunzătoare și ai răspunsul.
Același procedeu pentru Mi, Do diez: Mi (1), Fa (2), Sol (3), La (4), Si (5), Do (6), Do diez (7). Șapte trepte, deci septimă. Numeri semitonurile: 8. Septima cu 8 semitonuri este septimă mică.
Regula este simplă: numărul treptelor îți dă numele, numărul semitonurilor îți dă calitatea. Ordinea contează, întâi stabilești ce interval este, apoi cât de mare este.
Cu puțin exercițiu, recunoști intervalele fără să mai numeri. Dar până atunci, acești doi pași nu te lasă niciodată fără răspuns.

31/03/2026

Până acum am vorbit despre intervale simple, adică cele care se încadrează în limitele unei octave. Dar două sunete pot fi la o distanță mai mare de o octavă. Aceste intervale se numesc compuse.
Un interval compus nu este altceva decât un interval simplu la care se adaugă o octavă. Nona, de exemplu, este o secundă plus o octavă. Decima este o terță plus o octavă.
Nonă = secundă + octavă (9 trepte)
Decimă = terță + octavă (10 trepte)
Undecimă = cvartă + octavă (11 trepte)
Duodecimă = cvintă + octavă (12 trepte)
Calitatea rămâne aceeași ca la intervalul simplu corespunzător. O nonă mare este pur și simplu o secundă mare extinsă cu o octavă. Nu apare nicio calitate nouă.
În practică, intervalele compuse se analizează cel mai adesea prin reducerea lor la intervalul simplu echivalent. Dacă identifici nona ca secundă, știi deja tot ce trebuie despre calitatea ei.
Regula generală: orice interval compus = intervalul simplu corespunzător + 7 trepte.
Această reducere funcționează și invers: dacă știi că ai o decimă mare, știi că sună ca o terță mare, doar mai sus.
În postarea următoare vorbim despre cm recunoști și denumești un interval când nu pornești de la Do, ci de la orice alt sunet.

Un interval poate fi inversat. Asta înseamnă că luăm sunetul de jos și îl mutăm cu o octavă mai sus, sau sunetul de sus ...
30/03/2026

Un interval poate fi inversat. Asta înseamnă că luăm sunetul de jos și îl mutăm cu o octavă mai sus, sau sunetul de sus îl mutăm cu o octavă mai jos. În ambele cazuri, cele două sunete își schimbă locurile.
Do – Sol devine Sol – Do. Cvinta devine cvartă.
Există o regulă simplă pentru inversare: numerele celor două intervale adunate dau întotdeauna 9.
Cvinta (5) inversată devine cvartă (4). 5 + 4 = 9.
Terța (3) inversată devine sextă (6). 3 + 6 = 9.
Secunda (2) inversată devine septimă (7). 2 + 7 = 9.
Cvarta (4) inversată devine cvintă (5). 4 + 5 = 9.
Iar calitatea se transformă după o regulă la fel de clară:
Justul rămâne just.
Marele devine mic. Micul devine mare.
Măritul devine micșorat. Micșoratul devine mărit.
Deci cvinta justă inversată devine cvartă justă. Terța mare inversată devine sextă mică. Cvarta mărită inversată devine cvintă micșorată.
Nu trebuie să recalculezi semitonuri de fiecare dată. Dacă știi intervalul original, inversul îl deduci instantaneu din aceste două reguli.
În postarea următoare vorbim despre intervale compuse: ce se întâmplă când distanța dintre două sunete depășește octava.

28/03/2026

Până acum ai văzut regulile. Acum le aplicăm pe sunete concrete.
Luăm Do ca sunet de pornire și construim intervale cu calități diferite.
Cvarta justă: Do – Fa (5 semitonuri)
Cvarta mărită: Do – Fa diez (6 semitonuri) – același număr de trepte, un semiton în plus
Cvinta justă: Do – Sol (7 semitonuri)
Cvinta micșorată: Do – Sol bemol (6 semitonuri) – același număr de trepte, un semiton în minus
Observi că Do – Fa diez și Do – Sol bemol conțin amândouă 6 semitonuri. Sună identic, dar se numesc diferit: unul este cvartă mărită, celălalt este cvintă micșorată. Același sunet, două identități. Acest fenomen se numește enarmonism.
Terța mare: Do – Mi (4 semitonuri)
Terța mică: Do – Mi bemol (3 semitonuri)
Terța mărită: Do – Mi diez (5 semitonuri)
Observi din nou: Do – Mi diez și Do – Fa sunt enarmonice. Sună la fel, dar Do – Mi diez este terță mărită, iar Do – Fa este cvartă justă.
Concluzia practică: numărul de semitonuri nu este suficient ca să identifici un interval. Contează și cm este notat. Doi semitonuri pot reprezenta intervale complet diferite, în funcție de context.
În postarea următoare vedem cm inversăm un interval și ce se întâmplă cu calitatea lui.

28/03/2026

Intervalele nu sunt toate construite la fel.
Unele au formă justă. Altele au formă mare sau mică. Și de la aceste forme de bază se poate ajunge la mărit sau micșorat.
Intervale perfecte – cvarta, cvinta, octava (și unison) – au ca formă de bază calitatea justă.
Cvarta justă = 5 semitonuri
Cvinta justă = 7 semitonuri
Octava justă = 12 semitonuri
Dacă le modifici cu un semiton în plus devin mărite. Dacă le modifici cu un semiton în minus devin micșorate.
Intervale imperfecte – secunda, terța, sexta, septima – au două forme de bază: mare și mică.
Secunda mică = 1 semiton / Secunda mare = 2 semitonuri
Terța mică = 3 semitonuri / Terța mare = 4 semitonuri
Sexta mică = 8 semitonuri / Sexta mare = 9 semitonuri
Septima mică = 10 semitonuri / Septima mare = 11 semitonuri
De la forma mare, un semiton în plus înseamnă mărit. De la forma mică, un semiton în minus înseamnă micșorat.
Calitățile posibile sunt:
justă / mărită / micșorată – pentru intervale perfecte
mare / mică / mărită / micșorată – pentru intervale imperfecte
În postarea următoare vedem cm arată toate acestea pe sunete concrete.

21/03/2026

Înainte să vorbim despre toate calitățile intervalelor, trebuie să știi cm arată gama din interior.

Gama Do major are 7 trepte. Dar distanța dintre ele nu este uniformă.
Așa arată structura în semitonuri:

Do - Re 2 semitonuri
Re - Mi 2 semitonuri
Mi - Fa 1 semiton - pas mic
Fa - Sol 2 semitonuri
Sol - La 2 semitonuri
La - Si 2 semitonuri
Si - Do 1 semiton - pas mic

Modelul este:
2 – 2 – 1 – 2 – 2 – 2 – 1
(Modelul ăsta face gama să sune așa cm sună).
Acum poți număra semitonurile oricărui interval din gama Do major:
Interval - Sunete - Semitonuri
Secundă Do-Re 2
Terță Do-Mi 4
Cvartă Do-Fa 5
Cvintă Do-Sol 7
Sextă Do-La 9
Septimă Do-Si 11
Octavă Do-Do 12

Intervalele construite pe treapta 1 a gamei majore sunt intervalele de referință. Ele au (fiecare) o calitate standard, mare sau justă, despre care vom vorbi în postarea următoare.

Deocamdată reține un singur lucru:

Numărul de trepte îți spune numele intervalului. Numărul de semitonuri îți spune exact cât de mare este.

Le pui pe amândouă la un loc ?! Atunci știi cu ce ai de-a face.

Address

Bucharest

Website

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Teorie Muzicala posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Shortcuts

Share

Category