Nadina Pascariu Gallery

06/06/2026

Hundertwasser: un suprarealist care nu e anecdotic, ci plastic.

Gesegneten Sabbat!

Bildquelle: https://www.wikiart.org/en/friedensreich-hundertwasser

05/06/2026

Liberi de Ziua Învățătorului să mai contemplăm. Așa că am continuat eseul despre mister, artă plastică, „artă conceptuală” și... artă, în general.

”But do we all have Shakespearean feelings...?” This one is not solved here.

„What a gulf between impression and expression! That’s our ironic fate—to have Shakespearean feelings and (unless by some billion-to-one c...

05/06/2026

Magritte, "The Son of Man", a painter of ideas—who does not see, but merely thinks, a parlor communist like Sartre, Picasso, and so many others, who provided cultural legitimacy to a totalitarian ideology.



Magritte, „Fiul Omului", un pictor al ideilor - care nu vede, ci doar gândește, un comunist de salon ca Sartre, Picasso și atâția alții, care au oferit legitimitate culturală unei ideologii totalitare.
https://picturanadina.blogspot.com/2026/06/fiul-marului.html

Magritte, "The Son of Man", a painter of ideas—who does not see, but merely thinks, a parlor communist like Sartre, Picasso, and so many oth...

04/06/2026

According to medieval Bestiaries, the hedgehog was a clever little thief. The legend said that he would climb or shake apple trees, make the fruit fall, and then roll over the apples to stick them onto his spines and carry them home to his babies.

In the Middle Ages, this story was used as a lesson: the hedgehog represented a sneaky thief stealing away good deeds.


by Emilia, 5th grade

04/06/2026

Magritte, „Fiul Omului", un pictor al ideilor - care nu vede, ci doar gândește, un comunist de salon ca Sartre, Picasso și atâția alții, care au oferit legitimitate culturală unei ideologii totalitare.

El a putut să fie un comunist înflăcărat doar pentru că a avut luxul de a trăi într-o democrație capitalistă care îi permitea să picteze ce voia și să gândească cm dorea.

Magritte are meșteșug, are o execuție curată, academică și stăpânește volumul și perspectiva, dar tehnica lui plastică rămâne una pur instrumentală. Ea servește ideea, nu se celebrează pe sine. Pe lângă Tițian, Rembrandt, Velázquez, sau, ca să rămânem în modernism, lângă forța cromatică a lui Matisse sau genialitatea lui Van Gogh, Magritte pare aproape un ilustrator tehnic. La marii maeștri ai plasticității, felul în care lumina cade pe o pânză sau textura unei tușe de pensulă îți pot tăia răsuflarea chiar dacă subiectul e doar o bucată de carne atârnată într-o măcelărie sau un măr pe o masă. La Magritte, materia picturală este „cuminte”, plată, aproape industrială.
El nu a fost un revoluționar al formei sau al culorii, ci ilustratorul unor jocuri vizuale.

Istoria artei l-a așezat printre „cei mai buni” nu pentru calitățile lui de colorist sau pentru virtuozitatea desenului, ci pentru că a deschis poarta către ceea ce mai târziu va deveni „arta conceptuală“ — un curent unde ideea din spatele operei devine mai importantă decât opera de artă. Dar în afara artei nu mai este artă, ci doar ideile care îi fac pe oameni gri, singuri, uniformi, disimulați și nefericiți.

03/06/2026

Notre-Dame, Paris (IX C, Socolescu)

03/06/2026

Notre-Dame, Rodez (IX C, Socolescu)

27/05/2026

Rozase franțuzești la ora de crochiuri
IX C, Socolescu

26/05/2026

Crocodil din bestiarele medievale - Ana, clasa a IX-a, Socolescu

Originea expresiei „lacrimi de crocodil”: Se credea că aceste reptile plâng cu suspine sfâșietoare după ce devorează un om. Această trăsătură a devenit o metaforă a ipocriziei, reprezentând omul care își plânge victimele doar la suprafață, în timp ce ascunde intenții malițioase.