Centrul Liber Cultural EPHES - Educatie pentru Libertate

Centrul Liber Cultural EPHES - Educatie pentru Libertate Asociatia EPHES
Educatie Fiintanda in Esentele Spiritului

15/07/2018

The Art Of Piano

Meșteșugul țesătorieiIarna vremea îmbie spre activități ce țin de interior și care strâng comunitățile mai aproape. Șeză...
09/01/2018

Meșteșugul țesătoriei

Iarna vremea îmbie spre activități ce țin de interior și care strâng comunitățile mai aproape. Șezătoarea așa cm am mai scris era una din aceste întâmplări ale iernii.Oamenii se strângeau când la o casă când la alta.

Cei reuniţi discutau despre activităţile cotidiene şi evenimentele importante din sat. Şi duminica se organizau şezători dar atunci nu se lucra, mai mult se discuta, iar pentru a se delecta cei prezenţi jucau moară, cu boabe de fasole şi porumb.

Tot în această perioadă friguroasă, femeile ţeseau la război, şterguri, măsare (feţe de masă), saci.

Înainte de a se apuca de ţesut, femeile trebuia să facă alte operaţiuni.

Firul rezultat în urma toarcerii fuiorului, se făcea jirebii (forme ovale făcute între mâini), urma albitul în pârlău, după aceea urzitul (dispozitiv din lemn în formă de cub care se instala în casă).

Războiul de ţesut era format din două tălpi (părţi laterale din lemn mai gros) aşezate orizontal, două suluri (bucăţi din lemn formă cilindrică), unul din suluri cel din spate era mai sus pe care se aduna natra (fire în două părţi pe care urma să se ţese), două iţe (dispozitiv din ată prins lateral cu două bucăţi de lemn formă circulară), prin care trece natra, ele fiind acţionate de iepe (dispozitiv din lemn ca pedalele), spata (dispozitiv din lemn cu orificii foarte înguste), brâgălul (suportul care ţine spata şi de mişcă în faţă şi în spate pe natră).

La războiul de ţesut existau şi accesorii: suveica (formă ovală ascuţită la ambele capete), ţevia care se punea în suveică, socala (dispozitiv cu care se aduna aţa pe ţevie).

Azi doar bâtrânii satelor mai știu de aceste lucruri și cu ei odată se sting fără de știrea noastră cunoașteri străvechi. Să nu le lăsăm să moară...

Am parasit parintii, prieteni si turma...Gol m-am culcat pe pajisti zimbind nemuritorIn van trimiteti dorul si plinsetul...
08/01/2018

Am parasit parintii, prieteni si turma...
Gol m-am culcat pe pajisti zimbind nemuritor
In van trimiteti dorul si plinsetul pe-o floare:
Aicea ciinii vietii nu pot sa-si afle urma.

Scapat din jugul carnii, afara dind estine,
Vad cm desavarsirea-mi insamintase huma...
Doar d**a noaptea mortii, tirziu, abia acuma
Incepe dimineata eternitatii-n mine.

Edouard Manet(1832-1883) s-a născut într-o familie selectă şi putea deveni ministru sau chiar şef de guvern. Tatăl său, ...
22/12/2017

Edouard Manet(1832-1883) s-a născut într-o familie selectă şi putea deveni ministru sau chiar şef de guvern. Tatăl său, Auguste, era înalt magistrat ministerial, iar mama sa, Eugénie Fournier, fusese botezată de o prinţesă suedeză. De fapt, trebuie spus că naşul său era chiar regele Suediei. Împins de la spate spre o carieră juridico-diplomatică, adolescentul Manet a preferat rătăcirile. Absolvent de gimnaziu, Édouard este respins de Şcoala superioară de marină. Se îmbarcă însă temerar la bordul unui vas şi ia în piept Atlanticul, până în Brazilia. Schiţează neîntrerupt mateloţi furioşi, beţi, dar plini de viaţă, şi talazurile unui ocean care-i şoptea că are altă vocaţie. Urmează rătăcirile pe uliţele irezistibile ale Louvrului. La 18 ani, intră în atelierul pictorului de scene istorice Thomas Couture, unde dă dovadă de aptitudini tehnice excepţionale dublate de refuzul convenţiilor academice. Susţinut din umbra de un unchi, în spiritul lui Manet se creiona întreaga perspectivă a unei cariere de pictor. Nesăţios, a rătăcit apoi prin muzeele olandeze, germane şi, inevitabil, italiene. Renaşterea îl emoţiona, dar şi îndrăznelile lui Courbet şi Delacroix i s-au cuibărit în suflet. Va prelua eclectic din fiecare şi va înfiinţa propria sa instituţie, a cărei etichetă o ştim astăzi:precursor al impresionismului. În 1861, este acceptat la Salon, cu lucrarea Guitarrero. În octombrie 1863, se căsătoreşte cu o tânără pianistă daneză numită Suzanne Leenhoff. Din jurul anului 1870, cercul impresionist îl adoptă ca pe un precursor. Influenţa impresionistă se manifestă în special prin adoptarea unor subiecte lejere. Moare de sifilis netratat, cu piciorul stâng amputat. Cu doi ani înainte, primise Legiunea de Onoare.

Euritmia...gimnastica sufletului...
20/12/2017

Euritmia...gimnastica sufletului...

Lumina de AdventSă lumineze întâia lumină a așteptăriiÎn cochiili , cristale și în a noastre oase.Să lumineze a doua lum...
10/12/2017

Lumina de Advent

Să lumineze întâia lumină a așteptării
În cochiili , cristale și în a noastre oase.

Să lumineze a doua lumină a așteptării
În fiece vlăstar ce către cer se-nalță

Să lumineze a treia lumină a așteptării
În ochi de fiare și de bestii, în noi și-n mult și în puțin.

Să lumineze a patra lumină a așteptării
În gând de Om , în inimă și-n faptă
Să lumineze Dumnezeirea Toată.

Spirala de AdventSus în pădure, departe de oras, singuratic, locuia un pustnic pe care oamenii l-au numit părintele Jaco...
09/12/2017

Spirala de Advent

Sus în pădure, departe de oras, singuratic, locuia un pustnic pe care oamenii l-au numit părintele Jacob. Se mutase din vale deoarece pentru el era prea mult zgomot şi tulburare. Sus pe munte era linişte în jurul lui. Locuia acolo împreunã cu animalele, care aveau încredere în el si a căror limbă o învăţase de-a lungul anilor.
La oameni venea rar. Uneori oamenii trimiteau după pustnic dacă cineva era bolnav. Atunci acesta venea şi aducea cu sine plante aromatice făcătoare de minuni pe care le culegea din pădure.
Părintele Jacob avea o căprită cu care mergea des în pădure. Pe cărăile din pădure găsea plante şi ierburi foarte rare. Le lua acasă cu grijă şi le sădea în grădina sa cu flori.
În timpul verii când trandafirii sălbatici înfloreau, grădina sa se transforma într-un covor strălucitor de flori. Atunci se întâmpla, ca, uneori, copiii din satele din apropiere să vină să asculte istorisirile deosebite pe care pustincul le ştia povesti, sub tufa de trandafiri sălbatici.
Odată, în apropierea Crăciunului, o furtună năprasnică se abătuse asupra pământului. Furtuna vuia afară, trăsnea şi fulgera cu atâta putere încât pãrintele Jacob se temea că e sfârşitul lumii. Cerul răspundea faptelor oamenilor. Timpul Crăciunului se apropia, dar orasele erau zgomotoase şi agitate. Oamenii nu se mai gândeau la sărbătoarea Crăciunului ca la ceva sfânt.
Furtuna vuia din ce în ce mai tare. Părintele Jacob crezu că vântul îi va dărâma coliba. Luându-şi şi căprita în casa, părintele Jacob îngenunche şi începu să se roage.
În timp ce se ruga auzi o voce fină pe care o auzise şi-n copilăria sa. Iar vocea îi spunea: „Părinte Jacob, copiii au nevoie de o spiralã de Advent!”
Părintele Jacob rămase mirat: ”Ce putea fi oare o spirală de Advent?”
Şi cm se gândea la cele auzite deodată văzu un şarpe verde care intrase în coliba lui. Avea pe cap o coroană străucitoare şi pe spate multe pietre preţioase strălucitoare care luminau blând. Părintele Jacob îl întrebă de unde vine. Şarpele îi răspunse:
-Tu nu mă cunoşti, dar eu te ştiu prea bine pentru că ţi-am auzit istorisirile de sub tufa de trandafiri.
-Spune-mi de unde ai punctele luminoase de pe spatele tãu?” întrebă părintele Jacob. -Este cam aşa, răspunse şarpele, de fiecare dată când un copil face o faptă bună, străluceşte o piatră preţioasă pe spatele meu.
Părintele Jacob îşi aminti ce-i spusese vocea şi-i povesti şi şarpelui:
-Copiii au nevoie de o spirală de Advent, dar eu nu ştiu cm trebuie să fie. Nu am văzut încă aşa ceva.” Şarpele îi spuse:
-Priveşte-mă! şi începu a se învârti precum căsuţa unui melc. În mijloc îşi ridică capul iar coroana sclipea şi scânteia. Deodată pustnicul ştiu cm trebuie să arate spirala de Advent. Întorcându-se să-i mulţumească şarpelui, acesta dispăruse.
Afară, între timp, furtuna se oprise şi ieşind în faţa colibei pustnicul văzu că întreaga pădure era acoperită de o plapumă albă de zăpadă. Părintele Jacob ştia acum ce avea de fãcut.
Dimineaţa următoare îşi încãltă cizmele sale mari şi cãlduroase din piele, îşi puse mantaua groasă şi porni spre vale fãcând urme adânci în zăpada proaspătă. În sat merse din usă în usă şi-i rugă pe oameni să-i dea lumânări şi mere. Oamenii se mirau, dar îi dădeau ce cerea, iar el le dăruia din plantele sale aromatice pe care le culesese în vară şi le uscase. De la un om ceru o lumânare deosebită, mai mare decât celelalte, şi spuse:
-În prima duminică de Advent copiii voşri au voie să urce sus la munte la mine, la căderea serii. Dar numai copiii.
Vă puteţi imagina ce bucurie a fost pentru copii, care-l iubeau pe părintele Jacob. Erau nerăbdători şi curioşi ce vor găsi la el acum iarna şi abia aşteptau să vină acea zi.
Părintele Jacob merse în pădure şi de unde era zăpada mai subţire adună muşchi şi crenguţe de brad. Îşi scoase lucrurile din colibă şi aşeză muşchiul şi crenguţele în forma unei căsute mari de melc. În mijloc aseză lumânarea cea mare pe care o aprinse în aşteptarea copiilor.
Între timp copiii porniră voioşi la drum. La început erau veseli şi sporovăiau, dar pe măsură ce urcau spre coliba pustnicului deveneau din ce în ce mai liniştiţi. Ajunşi la pustnic văzură că coliba lui se transformase într-o grădină în care în întuneric lumina o singură lumină. Pustnicul dărui fiecărui copil un măr în care era aşezată o lumânarică. Pe măsură ce copiii intrau în spirală, aprindeau lumânarea şi pe drumul de întoarcere o aşezau pe crenguţele de brad, încăperea care era cufundată în întuneric se lumina din ce în ce mai mult.
Liniştea, iubirea, cădura şi lumina le-a fost călăuză pe drumul de întoarcere.
De atunci în fiecare an, copiii veneau la părintele Jacob în prima duminică de Advent.
Lumina şi iubirea sunt singurele lucruri care prin împărţire nu se împuţinează, ci, dimpotrivă, sporesc.
Poveste preluată din Scrisoarea circulară a Comunităţii Creştinilor.

”Lumină, întuneric și culoare” - Liane Collot d Herbois Este o pictoriță foarte interesantă care a luat în lucru teoria ...
08/12/2017

”Lumină, întuneric și culoare” - Liane Collot d Herbois

Este o pictoriță foarte interesantă care a luat în lucru teoria culorilor goetheanistă și cea a lui R. Steiner. A dezvoltat alături de Ita Wegman o modalitate de a picta terapeutic și a pictat ea însăși lucrări special realizate pentru a putea fi folosite ca mijloc de stimulare terapeutică.

https://ro.pinterest.com/pin/427560558364404896/?lp=true

Șezătoarea Iarna oamenii la sat se strâng la un loc să spună povești și să facă împreuna lucruri cu mâinile. Această tra...
06/12/2017

Șezătoarea

Iarna oamenii la sat se strâng la un loc să spună povești și să facă împreuna lucruri cu mâinile.

Această tradiție vine din străvechi vremuri și va dăinui atât cât oamenii vor căuta să trăiască după vorba vece” la o laltă”.

Au încercat în fel și chip să spargă spiritul nostru multe impulsuri care cu stea roșie care cu față de carte dar în noi comunitatea e vie dacă noi o trăim ca ceva viu.

Anno DominiIntrat-a noaptea în burg, fără de vamă.Şi-i dat să ninigă iar sub ore sure.Tînjesc pe streşinile catedraleime...
05/12/2017

Anno Domini

Intrat-a noaptea în burg, fără de vamă.
Şi-i dat să ninigă iar sub ore sure.
Tînjesc pe streşinile catedralei
medievale duhuri de pădure.

Bătaia ceasului stîrneşte liliacul
din somnul lung, în care se-aşezase.
Cenuşa îngerilor arşi în ceruri
ne cade fulguind pe umeri şi pe case.

L.Blaga

01/12/2017

Vine vremea sarbatorilor. iar pentru noi sunt 12 nopti speciale intre Craciun si Epifanii. Ne place sa le petrecem in tihna cu biscuiti aromati si ceai bun , cu povesti si depanari de amintiri ....3 regi se numesc biscuitii din imagini si au fost creati special pentru aceasta perioada ce urmeaza sa vina....curand.

Address

Strada Vasile Lascăr, Nr. 21
Bucharest

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Centrul Liber Cultural EPHES - Educatie pentru Libertate posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Contact The Establishment

Send a message to Centrul Liber Cultural EPHES - Educatie pentru Libertate:

Share