05/06/2019
"Ce vrei să te faci când o să fii mare?" mă întrebau ei. "Un adult fericit!" trebuia să le răspund eu.
Ne grăbim să "creștem mari", să fim adulți, să plecăm de acasă, să avem banii noștri. Să avem un job, o mașină, o casă, o familie. Copii. Ne grăbim să facem copii și uităm să fim copii.
Copilăria e atât de scurtă! E ca o secundă dintr-o ora. Trece atât de repede că nici măcar nu realizezi că ai devenit "mare". Un copil mare.
Responsabilitățile te fac să nu dormi noaptea. Îți lipsește mâncarea mamei tale, ai vrea să te joci în parc în loc să mergi la muncă, mașina costă mult, chiria la fel. Prietenii dispar, părinții pleacă.
Nu toți copiii sunt norocoși. Nu toți copiii au ce mânca și nu toți copiii au un pat. Nu toți copiii au o casă. Nu toți copiii au prieteni și nu toti copiii au părinti. Sau poate că au dar și-ar dori să nu îi mai lovească. Să nu le mai spună că sunt "proști" și să nu creadă că au DREPTUL de a le face rău pentru că "ei i-au făcut, ei îi omoară" Nu toți copiii devin "mari".
Dacă vedeți un copil singur la școală, vorbiți cu el! Dacă vedeți părinți abuzivi pe stradă, vorbiți cu ei! E ușor de reparat un copil. Greu de reparat un adult.
Dacă aș putea, aș bloca timpul și m-aș bucura de copilaria fetiței mele toată viața. Nu vă grăbiți! Cu toții creștem mari și ajungem să ne urăm "La Mulți Ani" de ziua copilului nostru !!!
