03/12/2025
Într-o zi, omul — obosit de prea mult „a vedea” și prea puțin „a simți” — decide să ia o pauză de la lumină. Nu pentru vreo mare revelație, nu pentru iluminare spirituală, ci pur și simplu pentru că… de ce nu? Uneori chiar ai nevoie să închizi ochii ca să-ți deschizi restul ființei.
Primul simț care sare în ajutor e mirosul. Deodată, nasul devine un fel de GPS emoțional. Aerul are parfum de dimineață proaspătă, de amintiri uitate, de „hei, cred că trăiesc cu adevărat”. Fiecare miros aduce o poveste.
Apoi intervine auzul, care, fără competiția privirii, devine brusc vedeta poveștii. Dintr-o dată, omul aude tot: foșnetul hainelor, propriile paie de respirație, sunetele pieței, viața care murmură în jurul lui. Uneori, chiar și tăcerea pare să aibă o opinie. Totul sună ca un podcast live al existenței.
Și, în final, vine gustul — simțul care nu se grăbește, dar care mereu își face intrarea spectaculos. Fără lumină, gustul devine un eveniment. Gustul îl aduce pe om înapoi în trup, în prezent, în bucuria simplă.
Pe parcursul acestei „orbiri de plăcere”, omul descoperă că nu trebuie să se refugieze în munți, să se izoleze într-o mănăstire sau să plătească abonament la un retreat exotic ca să se regăsească. Uneori ajunge să respire, să miroasă, să asculte, să guste. Și să lase lumea să-l surprindă.
Călătoria interioară devine astfel mai puțin un drum dramatic spre „marele adevăr” și mai mult o plimbare amuzantă, tandră și surprinzătoare prin propriile simțuri. Iar când își deschide ochii, omul nostru realizează că nu s-a schimbat radical — doar și-a reamintit că e viu.
Escapism I și II sunt două experiențe senzoriale care au un singur scop: să te aducă în prezent prin contactul cu sine. Pentru rezervări, link în bio.
