Kulturhaus Bukarest, Sfânta Vineri nr. 4, Bucharest (2026)

20/11/2025

Sâmbătă, 22 noiembrie, de la ora 20.00, avem la Kulturhaus o reluare a spectacolului 𝐹𝑒𝑚𝑒𝑖𝑎 𝑢𝑖𝑡𝑎𝑡𝑎̆, adaptare a regizorului Matei Stoian după piesa 𝐹𝑒𝑚𝑒𝑖𝑎 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑡𝑜𝑡 𝑢𝑖𝑡𝑎 𝑠𝑎̆ 𝑠𝑒 𝑛𝑎𝑠𝑐𝑎̆ de Cătălina Florina Florescu (finalistă UNITER 2019).

Pentru că sala Garage (parter) a fost neîncăpătoare sâmbăta trecută pe 15 noiembrie, ne mutăm în sala mare de la etaj. Și aici locurile sunt limitate dar mai sunt disponibile câteva scaune. Dacă doriți să participați, înscrieți-vă în formularul din comentarii. Intrarea este gratuită dar nu se va sta în picioare peste capacitate.

Într-o societate în care violența împotriva femeilor devine din ce în ce mai pregnantă, teatrul social este o manieră extraordinar de puternică de a denunța abuzurile emoționale, psihologice, financiare și fizice prin care trec multe femei.
👉După spectacol, va avea loc o sesiune de Q&A la care va fi invitată și Corina-Nicoleta Talpeanu (Diaconescu), psiholog clinician și psihoterapeut.

👥 𝐃𝐢𝐬𝐭𝐫𝐢𝐛𝐮𝐭̦𝐢𝐚:
* Adelaida Zamfira
* Ana Pasti
* Ioana Mărcoiu
* Alexandra Bob
* Maria Dănescu
🎨 𝐄𝐜𝐡𝐢𝐩𝐚 𝐚𝐫𝐭𝐢𝐬𝐭𝐢𝐜𝐚̆:
* Adaptarea și regia: Matei Stoian
* Scenografia: Alexandra Budianu
* Asistent scenografie: Anca Maria Ciofîrlă
* Costume: Valentin Teodorescu
* Sound design: Gabriel Galagan
* Light design: Cătălin Ion
Fotografii de Theo Niculae
Proiect cultural co-finanţat de AFCN - Administraţia Fondului Cultural Naţional.

15/11/2025

Spunea cineva în comentariile de la postul precedent că transformarea fostului nostru club într-un spațiu cultural este o „risipă de spațiu”. Da, așa este, dacă privim strict economic lucrurile, are dreptate: un bar producea bani, un hub cultural nu. Un club vindea alcool, un spațiu cu trei galerii de artă, ateliere și conferințe nu vinde nimic. Din perspectiva profitului, da, este o „risipă”.

Dar ceea ce facem aici nu mai funcționează de ani buni pe logica profitului. Kulturhaus este acum un proiect complet non-profit, administrat de o fundație culturală care își asumă exact această „risipă” ca pe o formă de a da înapoi lumii ce am primit cândva de la ea. Tot ce strângem (donații, sponsorizări, granturi) se întoarce integral către artiști, către producția de expoziții, către educație vizuală și către evenimente care sunt gratuite pentru public.

Este un alt tip de economie. Una a circulației culturale, nu a consumului. Una în care timpul, liniștea și spațiul, chiar și cele care par „inutile”, devin resurse pentru comunitate. Fosta sală de dans de la etaj este acum o sală în care oamenii pot vedea artă fără să plătească, fosta scenă este loc pentru discuții, lecturi și formare, iar ceea ce era bar a devenit loc pentru creație și reflecție.

Da, din punctul de vedere al unui business, nu are absolut niciun sens. Dar Kulturhaus nu mai este un business. Este o infrastructură culturală, construită din nostalgie, responsabilitate și dorința de a lăsa ceva mai mult decât un profit contabil.

Și dacă asta înseamnă „risipă”, atunci este o risipă intenționată, una care nu costă publicul nimic, dar oferă artiștilor și comunității un loc viu, deschis și necesar.

Exact în acest moment, la sala Garage de la parter (fosta sală de trap și bubuială) are loc o piesă de teatru, ”Femeia uitată”. Cu intrarea gratis și cu mai mult mai mulți doritori decît scaune disponibile.

12/11/2025

Toată seria de evenimente erotice din clubul Twice a început într-o seară toridă de vară, cu o lectură erotică și un bodypainting improvizat. Nu era nici strategie de marketing, nici provocare gratuită, era o joacă, o curiozitate, o explozie de libertate într-un oraș care abia învăța să-și simtă corpul. A doua zi, ziarul Libertatea titra: „S-a deschis prima cafenea de artă erotică din București”. Titlul era, firește, exagerat. Dar a făcut valuri. A stârnit curiozitate, scandal, fascinație. Și a marcat începutul unei serii de evenimente care aveau să definească pentru mulți anii 2000: epoca Twice, așa cm o știm cu toții (cei bătrâni, adică).

În acei ani, Bucureștiul fierbea. Era pofta de viață după ani de cenușiu, era dorința de a sparge tipare, de a ne trăi pielea, dorințele, nevoia de a fi văzuți și liberi. În Twice nu exista decor, ci energie pură. Oameni frumoși, nopți nesfârșite, lumini care făceau totul să pară posibil.
Candelabrele tremurau, podeaua vibra, iar orașul pulsa în același ritm cu muzica.

Astăzi, aceeași sală arată altfel. În locul dansului, liniște. În locul zgomotului, memorie.

Expoziția „Twice 2000–2008: Ritmul Tejghelelor de Bar” aduce înapoi acele imagini: sala plină, luminile albastre, trupurile care respirau în același tempo. Și, chiar lângă ele, o fotografie tăcută: aceeași sală, dar dimineața, după ce s-au aprins luminile pentru curățenie. Mirajul a dispărut. Podeaua e aspră, pereții goi. Magia s-a retras, lăsând în urmă urmele unei nopți care a ars prea repede.

Acea imagine nu e rușine, ci adevăr. E dimineața de după orice extaz, partea pe care nu o vede nimeni, dar fără de care nimic nu e real. Libertatea e frumoasă doar dacă are curajul să-și privească oboseala.

Am citit comentariile voastre.
Unii spun că galeria e o risipă de spațiu. Alții ar vrea clubul înapoi. Unii râd, alții se revoltă, alții își amintesc, cu o bere imaginară în mână, de bodyguarzii de la intrare sau de absența somnului. Toate aceste reacții sunt parte din poveste.
Pentru că Twice n-a fost niciodată doar un loc. A fost o stare colectivă. Un moment în care generația noastră și-a exersat curajul, de a fi, de a greși, de a iubi fără rușine.

Spațiul de azi nu șterge nimic din acel trecut. Îl lasă doar să respire altfel.
Acolo unde se dansa, acum se privește.
Acolo unde era febră, acum e reflecție.
E același loc, dar cu o altă vârstă.

Twice trăiește în continuare, în noi, în fotografii, în amintiri.
Doar ritmul s-a schimbat. Și Kulturhaus trăiește în continuare în noi (cei mai tineri de data asta).

Nu putem anunța deocamdata vernisajul pentru că mai avem o serie de poze la printat. Când le avem , vă dăm de știre.

11/11/2025

Dacă ai dansat vreodată aici, atunci știi

Știi cm vibra podeaua.
Știi cm tremura aerul sub candelabre.
Știi cm te simțeai viu fără să-ți pese cine te privește.

Înainte ca acest spațiu să fie galerie de artă, a fost templu de noapte.
Locul unde Bucureștiul a învățat libertatea pe propria piele, nu din cărți, nu din filme.
Era Twice, cu febra începuturilor, cu nesomn, cu promisiunea că orice e posibil, măcar pentru câteva ore.

Astăzi, în aceiași pereți, lumina nu mai explodează, se așază.
Muzica nu mai ridică oamenii, îi lasă să vadă.
Aici nu se mai dansează. Aici se privește, se simte și se înțelege altfel.

Fotografia asta, cu sala plină, cu luminile albastre, cu candelabrele strălucind peste o mare de oameni, face parte acum din expoziția „Twice 2000–2008: Ritmul Tejghelelor de Bar”.
O imagine care revine exact acolo unde a fost trăită.
O amintire care devine document.
O noapte care devine memorie culturală.

Acesta nu este un spațiu reinventat.
Este același spațiu, crescut.
Un loc care a ars intens, apoi a învățat să respire.
Un loc care nu și-a renegat trecutul, ci l-a transformat în poveste și în cultură.

Dacă ai fost parte din acele nopți, vei dori să vezi cm arată ziua.
Dacă nu ai fost, vei dori să înțelegi ce înseamnă energia unui oraș când îl doare să fie tânăr.

Twice n-a dispărut.
Twice trăiește în fotografii, în povești, în noi.
Doar ritmul s-a schimbat, din bas în respirație.

06/11/2025

În fotografia aceasta, culorile par ireale, ca și cm cineva ar fi încercat să capteze nu doar lumina, ci și energia unui timp care nu se mai întoarce. Era 2015, un an în care credeam cu toții că orașul e invincibil, că nopțile pot dura cât vrem noi, că prietenia, libertatea și muzica pot ține loc de repere morale și istorice. În clubul nostru Kulturhaus, înainte ca lumea să se schimbe invariabil și total după tragedia de la Colectiv, înainte ca inocența să fie înlocuită de responsabilitate, exista o generație de tineri care credea într-un loc și îl făcea viu.

Ei nu erau angajați, nici clienți obișnuiți, erau voluntari. Prima generație. Cei care veneau nu pentru un salariu, ci pentru atmosfera care nu putea fi cumpărată, pentru apartenența la un mic univers care pulsa în ritmul orașului. Erau serile în care încălzeau atmosfera înainte să vină lumea, nopțile în care dansau printre luminile colorate după ce ultimele pahare erau strânse, diminețile în care ieșeau pe stradă cu zâmbetul obosit, dar cu senzația aceea că fac parte din ceva important, chiar dacă nu știau încă să-i pună un nume.

Am petrecut cu ei un Crăciun care nu semăna cu niciun alt Crăciun, fără rochii elegante, fără pahare de cristal, fără mese perfecte. Doar o petrecere făcută din râsete, muzică dată prea tare și oameni care se simțeau, pentru câteva ore, într-o familie inventată din entuziasm. Fiecare a adus ceva de mâncare de pe-acasă și a pus-o pe masă pentru toți. E uimitor cm memoria își alege singură reperele: unele sărbători cu lumini perfecte se uită, iar o noapte simplă, într-un club luminat cu becuri colorate, cu un brad de Crăciun împodobit cu sticle goale de bere, rămâne pentru totdeaunaîn memorie.

Astăzi, același spațiu trăiește altfel. S-a maturizat, ca noi toți. Aceeași încăpere care găzduia nopțile noastre anarhice adăpostește acum artă, dialog, sens. De la club la hub cultural, de la distracție la construcție, drumurile cresc atunci când cresc oamenii care le parcurg.

Dar locurile nu există fără cei care le dau suflet. Cultura, oricât de frumoasă, nu respiră singură. Și la fel ca atunci, și acum avem nevoie de o generație. Una nouă. De tineri (sau mai puțin tineri) care vor să lase ceva în urmă, nu neapărat o noapte memorabilă, ci poate o expoziție, un atelier, o idee care schimbă felul în care cineva vede lumea. Avem nevoie de oameni care își caută o comunitate. Și avem nevoie de oameni care își caută un sens.

Cei din poză au construit un început. Ei sunt istoria vie a unui loc care a trecut prin fum, muzică, tristețe, renaștere și lumină. Și dacă îți aduci aminte de sentimentul acela că aparții, dacă ai fost cândva aici sau dacă ai fi vrut să fii, a venit timpul să scriem împreună următorul capitol.

Nu mai construim doar nopți. Construim cultură.
Construim comunitate. Construim sens.
Construim un viitor în care arta devine loc de întâlnire, nu doar destinație.

Și avem nevoie de oameni care vor să fie parte din poveste.
A doua generație de voluntari.

Dacă spiritul din fotografia aceasta îți vorbește, atunci ești deja unul dintre noi.

05/11/2025

Vineri, 7 noiembrie, ora 18:00, la Kulturhaus (Strada Sfânta Vineri 4, București), sala Garage de la parter, găzduim vernisajul expoziției „Underground Beauty”, semnată de artista Mihaela Constantin și curatoriată de Diana Siminicianu. Expoziția este deschisă publicului în perioada 7–30 noiembrie 2025 și reunește lucrări realizate de artistă pe parcursul anului 2023, construind un parcurs vizual situat între figurativ și abstract, cu accent pe relația dintre frumusețe, vulnerabilitate și procesele interioare ale minții umane .

Proiectul propune o reflecție asupra felului în care trăirile personale, fragilitatea psihică și procesele de autoanaliză pot deveni sursă de expresie estetică.

Mihaela Constantin este absolventă a Universității Naționale de Arte din București, cu studii de licență, master și doctorat în arte vizuale. Parcursul său expozițional include proiecte personale în instituții precum Sala Constantin Brâncuși a Palatului Parlamentului și Muzeul Memorial Nicolae Grigorescu, Câmpina, precum și participări în expoziții de grup, bienale și saloane naționale și internaționale. Lucrările ei se regăsesc în colecții muzeale și private din România și din străinătate .

Evenimentul marchează o nouă prezentare în spațiul Kulturhaus, parter, recent deschis publicului ca platformă dedicată artelor vizuale și dialogului cultural.

Hub-ul Kulturhaus este administrat non-profit de către Fundația culturală KulturDialog.

Intrarea la vernisaj este liberă și toată lumea este binevenită.

04/11/2025

De la club la galerie. De la noapte la dialog. Spațiul e același. Privirea s-a schimbat

Mulți dintre voi ați dat like acestei pagini într-o altă epocă. Când Kulturhaus era un club. Când dansam în camere pictate, sub proiecții vizuale și lumină stroboscopică. Sau UV. Când veneam aici pentru techno (bubuială), rock, hip-hop, petreceri tematice, nopți care începeau târziu și nu aveau sfârșit clar.

Dar, dincolo de muzică, Kulturhaus a fost întotdeauna mai mult decât un club. A fost un loc de experiment, de deschidere, de mix cultural. Într-un fel, a prefigurat ceea ce este astăzi: un hub cultural, un spațiu de expoziții, dezbateri, creație vizuală și memorie colectivă.

De ce nu mai e club? Pentru că timpul a trecut. Pentru că orașul s-a schimbat. Pentru că noi ne-am schimbat. Pentru că noaptea nu mai e ce era, și pentru că ideea de libertate a migrat din corp spre conștiință.

Am ales să nu replicăm ce a fost. Ci să creștem din acel ceva.
Astăzi, în același spațiu în care a fost clubul Twice (2000–2008), apoi Kulturhaus (2009–2023), există un spațiu viu, modular, care găzduiește expoziții de artă contemporană, fotografie, ateliere, conferințe, proiecții și dialog.

Am pregătit și am pus deja pe pereți expoziția de fotografie din club intitulată „Twice 2000–2005. Noaptea ca spațiu de libertate”. Ea reunește imagini dintr-un moment suspendat al Bucureștiului postcomunist. Un timp în care viața de noapte nu era doar un pretext pentru dans, ci un teritoriu în care corpurile, ideile și dorințele se exprimau fără intermediar. Fără rețele sociale. Fără presiunea expunerii continue. Fără filtre.

Fotografiile din această expoziție documentează o epocă în care clubul Twice era și scenă, și confesiune, și adăpost temporar. Vedem femei dansând goale pe bar, dar și cafenele literare, lecturi erotice, seri cu DJ, public care privește, aplaudă, râde, sau doar participă tăcut. Vedem o formă de libertate care nu mai există în același fel: nu pentru că nu ne mai permitem să o trăim, ci pentru că nu ne mai permitem să nu o filmăm.

Această expoziție nu este un elogiu al epocii, dar nici o judecată asupra ei. Nu e despre „obiectificare” sau „decădere”, ci despre cm se trăia vizibilitatea înainte de a deveni imagine de brand personal.

Corpul era, atunci, un instrument de prezență, nu de performanță. Privirea era reală, nu înregistrabilă. Iar clubul era un spațiu cu reguli fluide, în care fiecare își negocia propria apariție, prin dans, tăcere, expunere sau retragere.

Această arhivă vizuală nu cere aprobarea noastră morală. Cere doar atenția noastră sinceră.

Este necesar să priviți aceste imagini nu doar cu ochii de acum, ci și cu o minimă curiozitate față de o lume în care libertatea era viscerală, nu documentată. În care cafeaua se bea între dansuri, poezia se recita la 2 noaptea și o femeie putea dansa goală pe bar fără a fi nici rușinată, nici viralizată.

Vernisajul expoziției va fi undeva în decursul lunii (noiembrie) și intrarea va fi liberă. Poza este din sala de la etaj, acolo unde femeile dansau pe vremuri languros pe bar.

30/01/2025

Răspunsuri la întrebările primite pe mess:

Mai sunteți club/mai sunteți deschiși?

Nu mai suntem club, nu mai suntem deschiși. Clubul Kulturhaus, în forma în care ne-ați cunoscut de-a lungul anilor, s-a închis pe 28 octombrie 2022, seară în care am avut un control antidrog extrem de aspru, în care forțele de jandarmerie au blocat complet timp de o oră ieșirea oamenilor din local, au precheziționat de-a valma femei și bărbați și și-au permis să facă o grămadă de glume nesărate pe seama costumației sau a machiajului celor prezenți (era totuși seara de Halloween și tematica petrecerii era exact asta). Fetele au fost pipăite îndelung și profund de către forțele de ordine (exclusiv masculi însetați), cei care aparțineau (sau păreau că aparțin) vreunei minorități de orice fel au fost batjocoriți apăsat și cu expresii de autobază.

Am considerat atunci că un atac la demnitatea umană de o asemenea brutalitate nu poate fi tolerat de către noi, nu astea sunt valorile noastre și nu așa vom putea funcționa în viitor. Suntem complet împotiva consumului sau abuzului de substanțe de orice fel dar nu asta este calea de acțiune. Am înființat în perioada imediat următoare o Fundație (Fundația KulturDialog) care are ca scop exact lupta împotriva adicțiilor de orice fel (substanțe, păcănele, etc.) și ne-am concentrat activitatea pe sprijinirea și lansarea unor proiecte în această direcție.

Anii în care am funcționat au trecut ca gândul de repede, ne-am distrat împreună, am plâns și am râs împreună, am legat prietenii pentru o viață ba chiar și căsnicii în unele cazuri, am fost frumoșii și nebunii acelor vremuri. De aceea vă mulțumim și vă suntem recunoscători pentru că ați fost alături de noi în toată această perioadă.

Dar clubul a mai funcționat și în perioada septembrie 2023-iulie 2024, n-ați fost tot voi?

Nu, nu am fost noi. Am închiriat infrastructura noastră (clubul, brandul, amenajarea, ba chiar și o parte din personal) unui operator privat care ne-a prezentat un plan de funcționare și de dezvoltare extrem de fezabil și atrăgător. Realitatea a fost alta decât prezentarea, lucrurile (și funcționarea ) au mers din rău în mai rău până când am fost nevoiți să întrerupem colaborarea.

Și ce se întâmplă acum acolo?

Am transformat întraga clădire într-un spațiu multicultural, cu mai multe galerii de artă (unde vom găzdui și promova artiști la început de drum) și spații pentru experiențe și manifestări artistice de orice fel (pe care de asemenea le vom sprijini, finanța și promova).

Și nu va mai fi club deloc, deloc acolo?

Nu. Vom organiza evenimente artistice și culturale periodice, vernisaje, etc. dar atât. Fără club.

Care va fi primul eveniment acolo?

Pregătim mai multe expoziții în același timp. O expoziție de fotografie erotică pe care am construit-o integral la Berlin și este adresată exclusiv publicului de acolo, de aceea nu o vom vernisa la București ci doar o vom prezenta-o o perioadă scurtă în spațiul nostru. Este o abordare destul de apăsată a erotismului, neobișnuită și greu de digerat pentru București, dar ținem mult la o arăta și aici.

Mai avem în lucru o expoziție în care vom prezenta fotografii absolut nepublicate din fostul Club Twice (pe cadavrul căruia s-a dezvoltat apoi Clubul Kulturhaus). Pentru cei mai maturi, Twice a fost un simbol al libertății de exprimare de orice fel, inclusiv sexual (pentru cei tineri, veți afla mai târziu despre ce este vorba).

Veți mai înstrăina vreunui operator terț funcționarea spațiului Kulturhaus, chiar și ca galerie de artă sau spațiu multicultural?

Nu, niciodată. A fost o greșeală pe care nu o vom mai repeta. În spatele Kulturhaus vom fi doar noi, cei care am visat și am construit cu mâinile noastre numele ăsta. Și ne asumăm în totalitate ceea ce vom face pe viitor aici. Vă vom comunica toate etapele și vă vom lua alături de noi. Vom merge împreună pe acest drum.
Pe vremuri v-am dat un club, acum vă vom da ceva mult mai mare și mai puternic. Și împlinirea și bucuria noastră va avea mult mai multă substanță. Pentru că ne-am maturizat și necesitățile noastre au crescut corespunzător, avem nevoie de altceva. Vă vom da acel altceva. Promitem.

Kulturhaus Bukarest

20/11/2025

15/11/2025

12/11/2025

11/11/2025

06/11/2025

05/11/2025

04/11/2025

30/01/2025

Address

Website

Alerts

Contact The Establishment

Shortcuts

Share

Category