Kulturhaus Bukarest, Sfânta Vineri nr. 4, Bucharest (2026)

30/09/2026

Kulturhaus participă la Noaptea Albă a Galeriilor 2026.

Timp de trei seri, 2–4 octombrie, între 19:00 și 22:00, deschidem Garage Hall (parter) pentru „Home of the Perpetually Lost”, expoziția fotografului bosniac Vedad Divović.

Expoziția este un preview al Kulturhaus pentru „Bucharest Photofest 2026 – WITNESS”, care începe pe 9 octombrie.

Home of the Perpetually Lost pornește de la o întrebare aparent simplă:
Ce înseamnă „acasă”?
Este locul în care te-ai născut? Locul în care trăiești? O casă? O familie? O comunitate? Sau după ce ai plecat suficient de mult timp, „acasă” devine mai degrabă un sentiment?

Pentru acest proiect, Vedad Divović a fotografiat în Liban, urmărind oameni și locuri aflate între plecare și rămânere, între pierdere și apartenență. Într-o țară în care unii oameni au ajuns să plece după ce și-au pierdut propriile case, în timp ce alții se gândesc să vină în Liban, fugind de războiul din Siria, Divović construiește un eseu fotografic despre fragilitatea ideii de „acasă”.

Este o expoziție despre apartenență, memorie, distanță și nevoia de a avea un loc pe care să-l numim acasă.

VEDAD DIVOVIĆ
”Home of the Perpetually Lost”
NAG 2026 — Noaptea Albă a Galeriilor
📅 2–4 octombrie
🕖 19:00–22:00
📍 Kulturhaus
Str. Sfânta Vineri 4, București
Intrarea este liberă.
Preview ”Bucharest Photofest 2026 – WITNESS”

Ne vedem la Kulturhaus.

29/08/2026

Continui seria “Povești din viața de noapte” cu episodul 8: De ce majoritatea cuplurilor se formau în club înainte de sărbători?

28/05/2026

Ne pregătim pentru a doua seară de spectacol. După premiera de aseară, putem confirma: publicul a intrat în joc.

Am avut teatru, dans, pictură live, fotografie, muzică, forme în transformare.

Și, pentru a potrivi mai bine lucrurile, totul s-a întâmplat în celebrul nostru subsol, acolo unde, între anii 2000 și 2010, s-a aflat clubul Twice, iar între anii 2010 și 2023, clubul Kulturhaus. Vibe-ul s-a simțit în continuare puternic, chiar dacă au trecut anii.

Astăzi și mâine, de la ora 19.30, vom repeta spectacolul. Veniți. Intrarea este gratuită.

Proiect finanțat de Ministerul Culturii.

26/05/2026

Miercuri 27.05.2026, joi 28.05.2026 și vineri 29.05.2026, începând cu ora 19.30, la Kulturhaus (parter) avem un proiect cultural dedicat lui Constantin Brâncuși, la 150 de ani de la nașterea sa.

Este un performance care construiește un parcurs scenic în care corpul, spațiul, imaginea și materia intră într-o relație directă. Vor fi teatru, dans, pictură live, fotografie și participare artistică.

La finalul fiecărei reprezentații vor avea loc sesiuni de dialog cu publicul. Despre patrimoniu, artă contemporană și educație.

Intrarea este liberă, în limita locurilor disponibile.

Proiectul este finanțat de Ministerul Culturii.

20/11/2025

Sâmbătă, 22 noiembrie, de la ora 20.00, avem la Kulturhaus o reluare a spectacolului 𝐹𝑒𝑚𝑒𝑖𝑎 𝑢𝑖𝑡𝑎𝑡𝑎̆, adaptare a regizorului Matei Stoian după piesa 𝐹𝑒𝑚𝑒𝑖𝑎 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑡𝑜𝑡 𝑢𝑖𝑡𝑎 𝑠𝑎̆ 𝑠𝑒 𝑛𝑎𝑠𝑐𝑎̆ de Cătălina Florina Florescu (finalistă UNITER 2019).

Pentru că sala Garage (parter) a fost neîncăpătoare sâmbăta trecută pe 15 noiembrie, ne mutăm în sala mare de la etaj. Și aici locurile sunt limitate dar mai sunt disponibile câteva scaune. Dacă doriți să participați, înscrieți-vă în formularul din comentarii. Intrarea este gratuită dar nu se va sta în picioare peste capacitate.

Într-o societate în care violența împotriva femeilor devine din ce în ce mai pregnantă, teatrul social este o manieră extraordinar de puternică de a denunța abuzurile emoționale, psihologice, financiare și fizice prin care trec multe femei.
👉După spectacol, va avea loc o sesiune de Q&A la care va fi invitată și Corina-Nicoleta Talpeanu (Diaconescu), psiholog clinician și psihoterapeut.

👥 𝐃𝐢𝐬𝐭𝐫𝐢𝐛𝐮𝐭̦𝐢𝐚:
* Adelaida Zamfira
* Ana Pasti
* Ioana Mărcoiu
* Alexandra Bob
* Maria Dănescu
🎨 𝐄𝐜𝐡𝐢𝐩𝐚 𝐚𝐫𝐭𝐢𝐬𝐭𝐢𝐜𝐚̆:
* Adaptarea și regia: Matei Stoian
* Scenografia: Alexandra Budianu
* Asistent scenografie: Anca Maria Ciofîrlă
* Costume: Valentin Teodorescu
* Sound design: Gabriel Galagan
* Light design: Cătălin Ion
Fotografii de Theo Niculae
Proiect cultural co-finanţat de AFCN - Administraţia Fondului Cultural Naţional.

15/11/2025

Spunea cineva în comentariile de la postul precedent că transformarea fostului nostru club într-un spațiu cultural este o „risipă de spațiu”. Da, așa este, dacă privim strict economic lucrurile, are dreptate: un bar producea bani, un hub cultural nu. Un club vindea alcool, un spațiu cu trei galerii de artă, ateliere și conferințe nu vinde nimic. Din perspectiva profitului, da, este o „risipă”.

Dar ceea ce facem aici nu mai funcționează de ani buni pe logica profitului. Kulturhaus este acum un proiect complet non-profit, administrat de o fundație culturală care își asumă exact această „risipă” ca pe o formă de a da înapoi lumii ce am primit cândva de la ea. Tot ce strângem (donații, sponsorizări, granturi) se întoarce integral către artiști, către producția de expoziții, către educație vizuală și către evenimente care sunt gratuite pentru public.

Este un alt tip de economie. Una a circulației culturale, nu a consumului. Una în care timpul, liniștea și spațiul, chiar și cele care par „inutile”, devin resurse pentru comunitate. Fosta sală de dans de la etaj este acum o sală în care oamenii pot vedea artă fără să plătească, fosta scenă este loc pentru discuții, lecturi și formare, iar ceea ce era bar a devenit loc pentru creație și reflecție.

Da, din punctul de vedere al unui business, nu are absolut niciun sens. Dar Kulturhaus nu mai este un business. Este o infrastructură culturală, construită din nostalgie, responsabilitate și dorința de a lăsa ceva mai mult decât un profit contabil.

Și dacă asta înseamnă „risipă”, atunci este o risipă intenționată, una care nu costă publicul nimic, dar oferă artiștilor și comunității un loc viu, deschis și necesar.

Exact în acest moment, la sala Garage de la parter (fosta sală de trap și bubuială) are loc o piesă de teatru, ”Femeia uitată”. Cu intrarea gratis și cu mai mult mai mulți doritori decît scaune disponibile.

12/11/2025

Toată seria de evenimente erotice din clubul Twice a început într-o seară toridă de vară, cu o lectură erotică și un bodypainting improvizat. Nu era nici strategie de marketing, nici provocare gratuită, era o joacă, o curiozitate, o explozie de libertate într-un oraș care abia învăța să-și simtă corpul. A doua zi, ziarul Libertatea titra: „S-a deschis prima cafenea de artă erotică din București”. Titlul era, firește, exagerat. Dar a făcut valuri. A stârnit curiozitate, scandal, fascinație. Și a marcat începutul unei serii de evenimente care aveau să definească pentru mulți anii 2000: epoca Twice, așa cm o știm cu toții (cei bătrâni, adică).

În acei ani, Bucureștiul fierbea. Era pofta de viață după ani de cenușiu, era dorința de a sparge tipare, de a ne trăi pielea, dorințele, nevoia de a fi văzuți și liberi. În Twice nu exista decor, ci energie pură. Oameni frumoși, nopți nesfârșite, lumini care făceau totul să pară posibil.
Candelabrele tremurau, podeaua vibra, iar orașul pulsa în același ritm cu muzica.

Astăzi, aceeași sală arată altfel. În locul dansului, liniște. În locul zgomotului, memorie.

Expoziția „Twice 2000–2008: Ritmul Tejghelelor de Bar” aduce înapoi acele imagini: sala plină, luminile albastre, trupurile care respirau în același tempo. Și, chiar lângă ele, o fotografie tăcută: aceeași sală, dar dimineața, după ce s-au aprins luminile pentru curățenie. Mirajul a dispărut. Podeaua e aspră, pereții goi. Magia s-a retras, lăsând în urmă urmele unei nopți care a ars prea repede.

Acea imagine nu e rușine, ci adevăr. E dimineața de după orice extaz, partea pe care nu o vede nimeni, dar fără de care nimic nu e real. Libertatea e frumoasă doar dacă are curajul să-și privească oboseala.

Am citit comentariile voastre.
Unii spun că galeria e o risipă de spațiu. Alții ar vrea clubul înapoi. Unii râd, alții se revoltă, alții își amintesc, cu o bere imaginară în mână, de bodyguarzii de la intrare sau de absența somnului. Toate aceste reacții sunt parte din poveste.
Pentru că Twice n-a fost niciodată doar un loc. A fost o stare colectivă. Un moment în care generația noastră și-a exersat curajul, de a fi, de a greși, de a iubi fără rușine.

Spațiul de azi nu șterge nimic din acel trecut. Îl lasă doar să respire altfel.
Acolo unde se dansa, acum se privește.
Acolo unde era febră, acum e reflecție.
E același loc, dar cu o altă vârstă.

Twice trăiește în continuare, în noi, în fotografii, în amintiri.
Doar ritmul s-a schimbat. Și Kulturhaus trăiește în continuare în noi (cei mai tineri de data asta).

Nu putem anunța deocamdata vernisajul pentru că mai avem o serie de poze la printat. Când le avem , vă dăm de știre.

11/11/2025

Dacă ai dansat vreodată aici, atunci știi

Știi cm vibra podeaua.
Știi cm tremura aerul sub candelabre.
Știi cm te simțeai viu fără să-ți pese cine te privește.

Înainte ca acest spațiu să fie galerie de artă, a fost templu de noapte.
Locul unde Bucureștiul a învățat libertatea pe propria piele, nu din cărți, nu din filme.
Era Twice, cu febra începuturilor, cu nesomn, cu promisiunea că orice e posibil, măcar pentru câteva ore.

Astăzi, în aceiași pereți, lumina nu mai explodează, se așază.
Muzica nu mai ridică oamenii, îi lasă să vadă.
Aici nu se mai dansează. Aici se privește, se simte și se înțelege altfel.

Fotografia asta, cu sala plină, cu luminile albastre, cu candelabrele strălucind peste o mare de oameni, face parte acum din expoziția „Twice 2000–2008: Ritmul Tejghelelor de Bar”.
O imagine care revine exact acolo unde a fost trăită.
O amintire care devine document.
O noapte care devine memorie culturală.

Acesta nu este un spațiu reinventat.
Este același spațiu, crescut.
Un loc care a ars intens, apoi a învățat să respire.
Un loc care nu și-a renegat trecutul, ci l-a transformat în poveste și în cultură.

Dacă ai fost parte din acele nopți, vei dori să vezi cm arată ziua.
Dacă nu ai fost, vei dori să înțelegi ce înseamnă energia unui oraș când îl doare să fie tânăr.

Twice n-a dispărut.
Twice trăiește în fotografii, în povești, în noi.
Doar ritmul s-a schimbat, din bas în respirație.

06/11/2025

În fotografia aceasta, culorile par ireale, ca și cm cineva ar fi încercat să capteze nu doar lumina, ci și energia unui timp care nu se mai întoarce. Era 2015, un an în care credeam cu toții că orașul e invincibil, că nopțile pot dura cât vrem noi, că prietenia, libertatea și muzica pot ține loc de repere morale și istorice. În clubul nostru Kulturhaus, înainte ca lumea să se schimbe invariabil și total după tragedia de la Colectiv, înainte ca inocența să fie înlocuită de responsabilitate, exista o generație de tineri care credea într-un loc și îl făcea viu.

Ei nu erau angajați, nici clienți obișnuiți, erau voluntari. Prima generație. Cei care veneau nu pentru un salariu, ci pentru atmosfera care nu putea fi cumpărată, pentru apartenența la un mic univers care pulsa în ritmul orașului. Erau serile în care încălzeau atmosfera înainte să vină lumea, nopțile în care dansau printre luminile colorate după ce ultimele pahare erau strânse, diminețile în care ieșeau pe stradă cu zâmbetul obosit, dar cu senzația aceea că fac parte din ceva important, chiar dacă nu știau încă să-i pună un nume.

Am petrecut cu ei un Crăciun care nu semăna cu niciun alt Crăciun, fără rochii elegante, fără pahare de cristal, fără mese perfecte. Doar o petrecere făcută din râsete, muzică dată prea tare și oameni care se simțeau, pentru câteva ore, într-o familie inventată din entuziasm. Fiecare a adus ceva de mâncare de pe-acasă și a pus-o pe masă pentru toți. E uimitor cm memoria își alege singură reperele: unele sărbători cu lumini perfecte se uită, iar o noapte simplă, într-un club luminat cu becuri colorate, cu un brad de Crăciun împodobit cu sticle goale de bere, rămâne pentru totdeaunaîn memorie.

Astăzi, același spațiu trăiește altfel. S-a maturizat, ca noi toți. Aceeași încăpere care găzduia nopțile noastre anarhice adăpostește acum artă, dialog, sens. De la club la hub cultural, de la distracție la construcție, drumurile cresc atunci când cresc oamenii care le parcurg.

Dar locurile nu există fără cei care le dau suflet. Cultura, oricât de frumoasă, nu respiră singură. Și la fel ca atunci, și acum avem nevoie de o generație. Una nouă. De tineri (sau mai puțin tineri) care vor să lase ceva în urmă, nu neapărat o noapte memorabilă, ci poate o expoziție, un atelier, o idee care schimbă felul în care cineva vede lumea. Avem nevoie de oameni care își caută o comunitate. Și avem nevoie de oameni care își caută un sens.

Cei din poză au construit un început. Ei sunt istoria vie a unui loc care a trecut prin fum, muzică, tristețe, renaștere și lumină. Și dacă îți aduci aminte de sentimentul acela că aparții, dacă ai fost cândva aici sau dacă ai fi vrut să fii, a venit timpul să scriem împreună următorul capitol.

Nu mai construim doar nopți. Construim cultură.
Construim comunitate. Construim sens.
Construim un viitor în care arta devine loc de întâlnire, nu doar destinație.

Și avem nevoie de oameni care vor să fie parte din poveste.
A doua generație de voluntari.

Dacă spiritul din fotografia aceasta îți vorbește, atunci ești deja unul dintre noi.

Kulturhaus Bukarest

30/09/2026

29/08/2026

28/05/2026

26/05/2026

20/11/2025

15/11/2025

12/11/2025

11/11/2025

06/11/2025

Address

Website

Alerts

Contact The Establishment

Shortcuts

Share

Category

Listing takedown request