03/01/2023
Anul care a trecut a fost o aventură nesperată pentru Clara și timpul liber și mi-e aproape greu să sper la ceva mai bun.
Am fost mai mult ca niciodată pe drum cu spectacolul, pe peste tot prin București, prin țară și prin străinătate. Am jucat ca de obicei, atât în sală- într-un teatru, într-o sală de evenimente sau într-un spațiu comunitar, cât și în aer liber- cu vânt, soare, la umbra copacilor sau într-o parcare dintr-un cartier mărginaș.
M-am bucurat să fiu invitată la festivaluri precum Ideo Ideis (unde îmi doream să ajung de foarte mult timp!), la Zilele culturii urbane organizate de ARCUB , la Festivalul Copiilor din Parcul Romniceanu și ,bineînțeles, la Zilele unteatru - și sunt atât de recunoscătoare că pot să consider unteatru casa spectacolului.
A fost emoționant să ajung în orașe mai mici unde am fost primită cu foarte multă căldură- la Târgu Lăpuș, unde Silvia Roman a inițiat proiectul Sub Stejar, datorită căruia copiii din comunitate au acces la ateliere și spectacole de teatru, și la Școala din Parc Buzău, un alt program care îi familiarizează pe copii și pe adolescenți cu educația non-formală.
Am fost onorată să fac parte dintr-un turneu de Ziua Copilului organizat de Dra.ma - Acting For Life și să joc la Romanian Cultural Institute in London, dar și într-un centru comunitar pentru familiile de imigranți români.
Și am avut inspirația să aplic la Nordic Fringe Network - NFN, bucuria de fi selectată la Reykjavík Fringe Festival și la Gothenburg Fringe Festival, și norocul de a găsi fonduri ca să pot să particip (mii de mulțumiri se duc din nou către Irina Radu). Am împărțit flyere pe stradă de mi-a venit rău, am scris către școli și publicații fără să primesc nici un răspuns, am făcut networking cu mai mult sau mai puțin succes și până la urmă am avut public și la capătul lumii. Mai ales în Suedia, unde cred că a fost apreciat efortul de a juca într-o limbă pe care o stăpânesc doar parțial :) Am văzut locuri pe care nu le-aș fi văzut altfel, am cunoscut oameni noi și am reîntâlnit oameni dragi, am văzut spectacole diverse și demente (o mențiune specială pentru cel mai frumos spectacol de jonglerie făcut de băieții ăștia The Nordic Council) și pe scurt, nu m-am plictisit.
Dar cea mai tare chestie rămâne energia pe care o primesc de fiecare dată din partea publicului, a copiilor și a părinților deopotrivă, feedback-ul pe care îl primesc (mi s-a spus că e ca un film Pixar ), felul în care spectacolul e mereu diferit și surprinzător și pentru mine și faptul că simt că oamenii pleacă fericiți după ce îl văd.
Le mulțumesc tuturor celor care au făcut posibile reprezentațiile de anul trecut și sper ca anul ăsta să am ocazia să joc des! Să ne vedem cu bine!
PS: Am jucat și la o zi de naștere și a fost super. După cm sper că reiese din textul de mai sus, spectacolul e foarte ușor deplasabil, așa că nu ezitați să mă contactați pentru petreceri, botezuri, serbări, festivaluri câmpenești sau de renume mondial.