Morning Light Dance

Morning Light Dance De ce Burlesque? Pentru libertate. Pentru feminitate. Pentru senzualitate. I� Burlesque!

Cursurile mele nu sunt comode.Și nici eu nu sunt.Nu sunt genul de profesor, instructor, facilitator – spune-i cm vrei –...
05/06/2026

Cursurile mele nu sunt comode.

Și nici eu nu sunt.

Nu sunt genul de profesor, instructor, facilitator – spune-i cm vrei – care să te lase să stai liniștită în zona ta de confort, deși știu că este unul dintre termenii preferați ai ultimilor ani.

Te voi vedea.

Te voi asculta.

Te voi ghida.

Și, inevitabil, te voi dezbrăca.

Mai întâi de prejudecăți.

De judecăți.

De toate poveștile despre cm ar trebui să fii, ce ar trebui să faci, cât spațiu ai voie să ocupi și cât de mică trebuie să te faci ca să încapă și ceilalți.

Săptămânile trecute am fost fără limite. Cursul de trei ore s-a întins la patru, chiar patru ore și jumătate, și tot nu am terminat ce aveam de făcut. Așa că astăzi am făcut câțiva pași înapoi, ne-am organizat, am fost mai ceva ca o educatoare de grădiniță și, pentru prima dată după mult timp, ne-am încadrat în program.

Am reluat ce apucasem doar să atingem data trecută.

Aventuriera.

Magiciana.

Femeia Copil.

Și, deși pentru mine a fost unul dintre cele mai solicitante cursuri din tot programul, cred că a fost și unul dintre cele mai frumoase.

Pentru că am avut privilegiul să privesc niște femei jucându-se.

Cu adevărat.

Fără să se gândească dacă fac bine.

Fără să se gândească dacă sunt ridicole.

Fără să se gândească dacă cineva le judecă.

Știți cm se joacă niște Femei Copil?

Nici eu nu știam.

Până astăzi.

Și, pentru că v-am spus că vă dezbrac mai întâi de limitele pe care vi le puneți singure, trebuie să vă spun și adevărul complet.

După aceea vă dezbrac și de haine.

Mai jos aveți dovada. 😇

Iar data viitoare închidem seria arhetipurilor și vedem ce rămâne atunci când toate măștile au fost privite, ascultate și onorate.

Abia aștept.
Vise de Dantelă!
Monica Dugheanu

În seara asta nu țin cursurile.Și este un sentiment atât de ciudat încât cred că merită menționat.De obicei anulez doar ...
04/06/2026

În seara asta nu țin cursurile.

Și este un sentiment atât de ciudat încât cred că merită menționat.

De obicei anulez doar dacă simt că mor. Și când spun că mor, mă refer la real. Nu la „sunt obosită”, nu la „n-am chef”, nu la „am nevoie de o pauză”. La real.

Sau dacă, din diverse motive, fetele nu ajung la clasă.

Dar astăzi am anulat.

Am anunțat de săptămâna trecută și, culmea, n-am murit.

În seara asta voi participa pentru prima dată la un eveniment organizat de Tu, în față. cu Andreea Paraschiv.

Merg să ascult o doamnă.

Și ce Doamnă!
Mihaela Tatu

„Ești ceea ce alegi să fii.”

Și parcă nu se putea potrivi mai bine cu perioada asta din viața mea.

Nu merg să predau.
Nu merg să organizez.
Nu merg să creez.
Merg să ascult.

Și îmi dau seama cât de rar fac asta.

Cât de rar îmi dau voie să fiu doar omul din sală.
Omul care vine cu o curiozitate sinceră și cu disponibilitatea de a se lăsa inspirat.

Cred că vor fi patru ore în care voi investi enorm în mine.

Și mă bucur pentru asta.
Din tot sufletul.

Va mulțumesc,
Monica Dugheanu

Sunt vulcanică.Nu în felul acela în care oamenii folosesc cuvântul când vor să spună că cineva este impulsiv sau greu de...
03/06/2026

Sunt vulcanică.

Nu în felul acela în care oamenii folosesc cuvântul când vor să spună că cineva este impulsiv sau greu de dus. Nu. Eu sunt vulcanică precum munții aceia care par liniștiți ani la rând, atât de liniștiți încât aproape uiți ce poartă în măruntaiele lor. Și apoi, într-o zi, pământul se deschide, cerul se înroșește și tot ceea ce a stat ascuns începe să își ceară dreptul la existență.

Nu bubui des. Dar când o fac, se simte. Se aude. Are ecou.

Și uneori rămân după aceea privind în urmă la tot ce a rămas, asemenea unui războinic întors de pe câmpul de luptă care nu știe dacă să fie mândru de puterea lui sau speriat de urmele pe care le-a lăsat în urmă.

Dar asta este doar una dintre fețele mele.

Pentru că aceeași femeie care poate ridica vocea și poate muta munți din loc este și femeia care, uneori, ar vrea doar să se ghemuiască într-un colț al camerei și să fie ținută în brațe până trece durerea.

Nu cea fizică. Cu ea am avut mereu o relație simplă. O duc. O car. Merg mai departe.

Dar există alte dureri care mă opresc în loc.

Durerea de a nu fi înțeleasă.
Durerea de a nu fi văzută.
Durerea de a nu fi auzită.

Și atunci mă transform din femeia care poate ține piept unei furtuni într-o copilă cu codițe și rochie de tulle care privește în jos și descoperă că și-a rupt dresul.

Nu pentru că o doare genunchiul.
Nu pentru că îi curge sânge pe picior.

Ci pentru că s-a stricat ceva la care a ținut.

Ceva ales cu grijă.
Ceva în care a pus suflet.

Poate că de aceea am încetat de mult să mai cred că oamenii sunt un singur lucru.

Cred că femeia puternică poate fi și vulnerabilă.

Cred că și Reginele au fost la rândul lor copile și cred că ceea ce o face atât de specială pe Eroină este puterea de a depăși frica.

Cred că purtăm în noi atât de multe personaje încât uneori nici noi nu știm care dintre ele va deschide ușa într-o anumită zi.

Și exact asta facem în DEZ-VALUIRE.

Nu alegem o singură versiune a noastră pe care să o declarăm câștigătoare.

Nu devenim doar regine, doar fascinatoare, doar eroine sau doar copile.

Ci învățăm să le privim pe toate cu blândețe, să le recunoaștem și să le facem loc la aceeași masă.

Pentru că adevărata libertate nu apare atunci când ne transformăm în altcineva.

Apare atunci când încetăm să ne mai luptăm cu cine suntem.

Mai avem două săptămâni împreună și, dacă este ceva ce abia aștept, este să vă văd în toată măreția voastră. Cu toate contradicțiile, toate nuanțele, toate personajele și toate adevărurile care vă locuiesc.

Pentru că, la final, poate că nu suntem nici copile, nici regine, nici fascinatoare, nici eroine.

Poate că suntem suficient de încăpătoare încât să le cuprindem pe toate.

Vă cuprind,
Monica Dugheanu

02/06/2026

Pentru fiecare coregrafie sunt ore întregi de creat, fixat, înțeles, lucrat în sală.

Feeling Good ocupă un loc aparte în inima mea.

Poate pentru că fiecare dintre noi a adus câte o bucățică din ea. O idee, o mișcare, o intenție, o particică care, pusă lângă toate celelalte, a făcut ca rezultatul să fie atât de spectaculos.

A fost muncă de echipă. Simțită. Trăită.

Nu neapărat pusă pe meg
a timpi și numărată până ne ies fulgii, dar cu repere muzicale, cu „tam-tam”, „bam-bam”, „aici sus”, „stai”, „accent”. Cu momente în care eu nu înțelegeam cm trebuie să îmi rotesc capul. Deh... îmi este și mie greu uneori. Sunt om.

A fost coregrafia în timpul căreia am făcut atacul de panică pe scenă.

Și tot ea este coregrafia care a fost dansată în toate formele posibile. În trei. În două. Și din nou în trei.

Eu am dansat-o o singură dată.

După aceea corpul meu mi-a cerut altceva. Odihnă. Răbdare. Timp.

Dar ea a mers mai departe.
Iar de fiecare dată când o văd pe scenă, îmi amintește cât de mult suflet am pus în ea.
Iubesc această coregrafie din tot sufletul meu.

Acum aștept să se ridice ceața asta din creier și din suflet, ca să pot intra din nou în sală și să mă apuc să creez.
De data asta, coregrafii noi.

Programe am tot creat în ultima vreme. A venit timpul să pun reflectorul și pe noul spectacol, cel pe care abia aștept să îl aduc la viață.

P.S. Încă nu am sală pentru el. Dar am idei. Și, de obicei, de acolo începe totul. ✨



În ultimele săptămâni am primit multe întrebări despre cm este, de fapt, Dez-Văluire.Cred că ele pot răspunde mai bine ...
28/05/2026

În ultimele săptămâni am primit multe întrebări despre cm este, de fapt, Dez-Văluire.

Cred că ele pot răspunde mai bine decât mine. 🤍

„Încerc acum să simt în corp tot ce este de simțit, deoarece capul mai trebuie educat.”

„Până acum m-am regăsit cel mai mult în umbrele Mamei.”

„Mi-am dat seama cât de multe mai am de descoperit și de învățat despre mine.”

„Conștientizând aceste arhetipuri am mai multă înțelegere față de femeile din jurul meu și față de mine.”

„Știam că femeia oferă mult, dar acum sunt convinsă și conștientă că oferă mult mai mult decât am știut.
Dez-Văluire este ceva ce simt cu tot corpul, din ce în ce mai adânc.”

Și poate că exact asta se întâmplă aici.

Nu încercăm să devenim altcineva.

Încercăm să vedem, să simțim și să înțelegem mai clar cine suntem deja.

Vă cuprind!
Monica Dugheanu

Știi la ce sunt bună?La a pune întrebări incomode.La a te pune în fața ta și a sta eu în fața ta de parcă aș fi oglinda ...
26/05/2026

Știi la ce sunt bună?

La a pune întrebări incomode.

La a te pune în fața ta și a sta eu în fața ta de parcă aș fi oglinda ta.

Mă uitam zilele trecute la fie-mea. Face asta atât de natural încât nu mai știu dacă eu am învățat de la ea sau ea de la mine 😄

De acum câțiva ani am început să mă uit mai atent la mine.

La toate poveștile alea:
„nu sunt îndeajuns”
„nu merit”
„de ce nu sunt aleasă?”

Și am descoperit ceva ciudat.

Mi-a fost mult mai ușor să îi însoțesc pe alții prin propriile întrebări decât să stau eu cu ale mele.

Așa că am început să îmi dau și mie temele pe care le dau la ABC.
De două luni fac același exercițiu aproape zilnic:

Observă cu ce gând intri într-o cameră.

Pentru că dacă schimbi gândul, se schimbă mersul.

Dacă se schimbă mersul, se schimbă corpul.

Dacă se schimbă corpul, se schimbă ce transmite.

Eu încă îl fac.
Tu?

Ai curaj să încerci doar pentru câteva zile? 😏

25/05/2026

Astăzi se împlinesc doi ani de la „Iubesc femeia! Iubește, femeie!”.

Aseară stăteam în bucătărie, cu geamul deschis. Ar fi trebuit să fiu deja în duș și să mă pregătesc de plecare. În schimb, ascultam pe cineva care repeta la violoncel. Dacă ridicam privirea, vedeam norii. Dacă tăceam puțin, auzeam muzica.

Și nu știu de ce, dar gândul m-a dus exact acolo.

În culise.

La emoția dinainte să se deschidă ușile.

La sala goală care urma să se umple.

La zumzetul care începea să se audă din spatele cortinei.

La femeia care eram atunci.

Au trecut doi ani și parcă au fost ieri.

Și, în același timp, parcă au fost acum o mie de ani.

Mă uit la imaginile de atunci și mă uit la mine acum și îmi dau seama că, de cele mai multe ori, nu observăm cm se schimbă lucrurile. Suntem prea ocupați să facem următorul pas.

Mai apare o idee.

Mai începi ceva nou.

Mai faci un pas.

Și încă unul.

Mai treci printr-o provocare.

Mai înveți ceva despre tine.

Și, fără să îți dai seama, într-o zi te uiți în urmă și vezi un drum întreg.

Poate de aceea m-am gândit atât de mult la melcul de zilele trecute. La întrebarea aceea care mi-a rămas în minte după ce a dispărut de pe geamul mașinii:

Oare și-ar fi imaginat vreodată că va ajunge atât de departe?

Aseară am ieșit cu o parte dintre fetele de la Dez-văluire și de la ABC.

Le priveam cm vorbesc, cm râd, cm își găsesc locul una lângă alta și aveam senzația că se cunosc de mult mai mult timp.

Mi-a plăcut să le aud. Mi-a plăcut să le simt, să stăm la aceeași masă și să mâncăm împreună.

La un moment dat, una dintre ele a spus ceva ce mi-a rămas în minte: că parcă nu mai stăm la aceeași masă unii cu alții. Că mâncăm pe fugă, cu gândul în altă parte, cu presiuni, cu liste, cu telefoane, cu griji.

Și m-am gândit că are dreptate.

Aseară timpul a încetinit puțin. Iar eu mă simțeam ca și cm m-aș fi privit din exterior.

Uneori mă simt exact așa în programele mele. Ca un martor tăcut. Observ. Ascult. Sunt atentă la ce descoperă, la ce conștientizează, la ce se schimbă în ele.

Și, fără să îmi dau seama, mă schimb și eu odată cu ele.

Astăzi sunt nostalgică.

Îmi este dor de femeia care eram acum doi ani.

Și sunt, în același timp, profund recunoscătoare pentru femeia care sunt astăzi.

Cred că amândouă și-ar zâmbi dacă s-ar întâlni la aceeași masă. ❤️

Monica Dugheanu
Andreea Coman

Astăzi, când ploua torențial, am luat un pasager la ocazie. Nu l-am invitat eu. Se urcase singur.Tocmai o lăsasem pe fie...
22/05/2026

Astăzi, când ploua torențial, am luat un pasager la ocazie. Nu l-am invitat eu. Se urcase singur.

Tocmai o lăsasem pe fie-mea la școală și mă îndreptam spre serviciu. Drum lung, mi-am zis. Din Berceni până în comuna Pantelimon.

La primul semafor îl observ. Un melc mic, lipit de geamul din stânga. Mă uit la el, mă mai uit o dată și îi spun în gând: „Ia să te văd. Până unde stai cu mine?”

Și a stat.
Semafor după semafor. Kilometru după kilometru. Iar eu continuam să mă uit la el. La un moment dat își scoate antenele și îl văd cm se întoarce spre oglinda retrovizoare. Jur. Părea că se admiră.

— Vai, stai să îți fac o poză!

I-am făcut o poză. După care încă una. Și încă una.

La un moment dat mi-am dat seama că eu făceam ședință foto unui melc care se admira în oglindă. 😅

Nu știu dacă melcul chiar se admira. Dar eu una eram fascinată de el. Era mic, era ud leoarcă, mergea încet și totuși ajungea.

Când am ajuns aproape de serviciu m-am uitat după el și nu mai era. Nu știu unde a coborât. Nu știu când.

Dar m-am trezit întrebându-mă: oare și-ar fi imaginat că va ajunge atât de departe?

Și cred că așa este și ABC.

La început ai impresia că nu faci mare lucru. Două ore într-o sâmbătă. Apoi încă două. Și încă două. Parcă totul se mișcă prea încet.

Dar într-o zi te uiți în urmă și îți dai seama cât drum ai parcurs.

Mâine începe o nouă grupă ABC. Încă te mai poți înscrie.

Iar dacă încă te întrebi dacă merită să faci primul pas, poate răspunsul este chiar la un melc care a plecat din Berceni și a ajuns în comuna Pantelimon. 🐌🌸

🔗 Link în primul comm.

Cred că una dintre cele mai mari minciuni pe care ni le spunem este:"Mai întâi trebuie să mă pregătesc."Să mai slăbesc p...
21/05/2026

Cred că una dintre cele mai mari minciuni pe care ni le spunem este:

"Mai întâi trebuie să mă pregătesc."

Să mai slăbesc puțin.
Să mai capăt încredere.
Să mai am timp.
Să mă mai organizez.

Și lunile trec.

Uneori și anii.

ABC a fost creat exact pentru femeia care nu știe de unde să înceapă.

Nu trebuie să ai experiență.
Nu trebuie să fii flexibilă.
Nu trebuie să ai ritm.
Nu trebuie să fii într-o anumită formă.

Trebuie doar să fii dispusă să îți acorzi 2 ore pe săptămână.

Restul îl construim împreună.

Pas cu pas.
De la zero.
Fără grabă.
Fără comparație.

Pentru că fiecare femeie pe care o vezi astăzi dansând cu încredere a fost cândva începătoare.

Și ea a avut primul curs.
Primul pas.
Prima emoție.

Poate că acum este rândul tău.
Locurile sunt limitate. Înscrie-te folosind linkul din primul comentariu și rezervă-ți locul. ✨

Address

Strada Echinoctiului, Nr 41, Sector 5
Bucharest
050206

Opening Hours

Wednesday 18:30 - 20:00
Thursday 18:30 - 20:30
Saturday 10:30 - 14:00
Sunday 10:00 - 15:00

Website

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Morning Light Dance posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Shortcuts

Share

Category