Was Jetzt? Și, mai departe?

14/02/2021

Ne-am bucurat de prezenta Ralucai Bajenaru printre artistii Was Jetzt? Si, mai departe?
Mult succes, tuturor!

Corpul uman, ca revelator al unui cod, respirație condensată și sentimentul de captivitate, reprezintă pe scurt, prima mea întâlnire cu artista vizuală și performativă Raluca Băjenaru. Am avut ocazia să asist la unul din performance-urile ei din cadrul expoziției Was Jetzt – curatoriat...

29/10/2020

Măsurile luate pentru combaterea pandemiei Covid-19 au dezvăluit fragilitatea sectorului cultural. Deşi reprezentat de diferite instituţii şi asociaţii, acesta nu reușește să se protejeze, dovedindu-se fragmentat, lipsit de susţinere, oportunităţi şi mijloace de promovare reale, infrastructură și spaţii dedicate.

Ideea unui cadru coerent – ce ar contribui pe termen lung la recunoaşterea unui statut profesional pentru artişti şi la protecția sectorului în caz de dificultate – rămâne în afara preocupărilor potențialilor săi beneficiari şi a voinţei factorilor de decizie politică, ca multe alte subiecte. Dar simpla constatare a lipsei de solidaritate între indivizi, între diferitele discipline artistice, structuri, competenţe şi culturi locale, pe de o parte, şi numărul redus de arene de dialog între profesionişti, sau între aceştia şi public nu generează nimic.
Pentru a atrage atenţia asupra tuturor acestor aspecte, artistul belgian Pierre Van Hulle şi-a transferat performance-ul de ambalare oscilantă între protecţie şi distrugere asupra unui grup de oameni: artiști români din diverse discipline s-au reunit în fața Ministerului Culturii și al Identității Naționale.
Nu a fost vorba de un gest artistic, ci de o acțiune comună, de responsabilitate socială.
În ciuda contextului actual, laboratorul artistic [Was Jetzt?] susține acțiunea Cultural Warning, un apel la reflecție, la solidaritate și la un număr mai mare de inițiative colective.
Şi, mai departe...?

29/10/2020

O vizită ce ne-a bucurat, un schimb de idei plin de efervescenţă. Mulţumim familiei Furcela şi vă invităm să ascultaţi podcastul :

Artă și cultură

25/10/2020

Ile Ştefi: încă un răspuns la întrebarea WAS JETZT? Şi, mai departe?

O exploratoare perpetuă a urmelor lăsate de fiinţa umană în procesul trecerii prin timp sau spaţiu, artista Ile Ştefi intra în contact cu teritoriile descoperite printr-o atingere organică, cu efect iniţiatic: experimentează creaţia cu materiale deseori anodine, a căror existenţă şi semnificaţie traduc plastic curgerea timpului – pământul, hârtia, metalul sau plasticul, compun simboluri universale, reiterate sub presiunea globalizării. Interpretarea semnelor este văzută ca fenomen atemporal, integrat de subconştient şi vizibil în manifestarea ethosului.

Ile Ştefi a răspuns invitaţiei WAS JETZT? cu instalaţia „Work in progress” : prin dialogul generat între măștile de gaze și intervenția la nivelul vizierelor, artista lansează propriul semnal de alarmă cu privire la poluarea mediului înconjurător, la distrugerea masivă a unor forme de viață de către specia noastră, acțiuni ce duc către propria dispariție, fiind, în același timp, o interogație asupra condițiilor în care privim lumea. În replică, regăsim reprezentări de construcții civile, suprinse în stadiul de șantier. Această pauză a subiectului neterminat nu este lipsită de tensiune, fie între apariție și dispariție, fie între umbră și lumină.

24/10/2020

RĂZVAN AUGUSTIN RADU (Grup GRUND)

Răzvan Augustin Radu este preocupat, în demersul său artistic, de timp, absență, ambiguitate și moarte. Sfidează cu îndrăzneală granița între serios și ludic, folosindu-se de tehnici de pictură diverse pentru a înțelege mai bine realitatea, lumea, pe sine
Lucrările din seria Safety Instructions, inspirate de o călătorie de aproximativ 18 ore cu avionul în îndepărtata Chină sunt, în ultima instanţă, o reflectare asupra efemerităţii destinului omului în lume. Ce urmează după ce, la 10.000 de metri deasupra pământului, Căpitanul a anunţat prăbuăirea iminentă, ţi-ai potrivit bine vesta de salvare şi ţi-ai legat strâns centura de siguranţă?

24/10/2020

LAURA NICULESCU (Grup GRUND)
Scopul principal este de a obține expresivitatea folosind un minim de elemente de limbaj plastic (pată, linie, dreptunghi, pătrat, punct) pentru a sugera un spațiu tridimensional. Aceste ,,operatii,, de simplificare aplicate asupra tuturor componentelor limbajului plastic, au dus la eliminarea elementelor de figuraţie consacrată, păstrând în final o imagine figurativă.

23/10/2020

GRUND este o grupare artistică înființată în anul 2017 de cinci artiști emergenți, dintre care trei au răspuns întrebării WAS JETZT? : Adrian Dică, Laura Niculescu şi Răzvan Augustin Radu.

Numele asociației are o semnificație artistică și o componentă tehnică : „grundul”, primul strat care se așează pe pânză. Stratul de grund este premergător oricărei picturi. Grund este solul pe care se întemeiază primul strat care participa la ctitorire, fundamentul activității și inițiativa primară de „a începe”.

La intrebarea WAS JETZT?, artiştii GRUND au răspuns:
„Dorim să afirmăm principala trăsătură comună a grupului - aceea de a realiza opera de artă în tehnica picturii. Vom propune (...) o serie de picturi care abordează, în primul rând la nivel conceptual, noţiunea de spaţiu, înteles în cheia unui context existenţial propriu omului. Felul în care ne raportăm, ca fiinţe umane la spaţiul în care existăm oferă anumite repere şi coordonate în baza cărora putem locui. Ce se întâmplă dacă aceste repere sunt schimbate? Cât de mult şi cm influenţează acestea existenţa noastră? Ce mai putem face odată ce aducem unele clarificari acestor necunoscute? ”

ADRIAN DICĂ (Grup GRUND)
Puternic influenţat de filosofia deconstructivistă, se foloseşte de o permanentă negociere între o abordare spontană a suprafeţei de lucru şi una raţională.
Pe măsură ce pătrundem mai adânc în universul lucrărilor lui Adrian Dică, descoperim că nu avem de-a face cu o simplă intervenție de culoare roz peste un morman de gunoaie sau peste o scenă preapocaliptică: este reflexia vieților noastre. Avem, cu toții, bune și rele, bucurie și tristețe, veri călduroase și ierni înghețate, un întreg de contradicții și paradoxuri ce dau sens vieții. Adrian Dică reușește să creeze în lucrările sale o imagine a vieții, cu puncte de contact cu conștiința celorlalți.

21/10/2020

Cei trei membri ai Asociaţiei 666 La Chasse - Sophie Monroy, Pierrick Debeaussart, Joliejulien – au răspuns invitaţiei WAS JETZT? cu bucla sonoră ''Faire l'amour à la plage'' şi un performance fimat, difuzat cu ocazia vernisajului, în 18 septembrie.

Asociaţia 666 La Chasse reuneşte artişti profesionişti şi amatori initiaţi, printre care se numără muzicieni, artişti plastici şi scriitori. WAS JETZT? a adus la Bucureşti patru dintre membrii Asociaţiei: Emmanuel Guise, JolieJulien, Sophie Monroy, Pierrick Debeaussart.

Declaraţia membrilor 666 La Chasse invitaţi WAS JETZT: “Nu ştim despre viaţa din România. Nu ne considerăm aşadar îndreptăţiţi să emitem vreo apreciere, judecată sau constatare. Ceea ce cunoastem, însă, mai bine, sunt românii de la Bruxelles, pe care îi frecventăm, sau pe care îi întâlnim ici şi colo în oraşul nostru comun. Schimbăm câteva cuvinte, mai mult sau mai puţin înţelese; întotdeauna mai puţin. E un fel de . Propunerile noastre, în ansamblu, se bazează pe această ultima noţiune.”

Beneficiind de un spatiu ce serveste drept galerie, sala de concert si proeictii video, asociatia 666 La Chasse creaza evenimente cu participare numeroasa, ce depaseste cadrul membrilor. Artiştii au la dispoziţie şi un studio de înregistrări, în care sunt produse albume sub label propriu.

Bucla sonoră şi video perfoemance:
Sophie Monroy, artist plastic si muzician
Pierrick Debeaussart, muzician
Joliejulien, artist plastic si muzician

20/10/2020

Vom vorbi în cele ce urmează despre patru dintre membrii Asociaţiei 666 La Chasse, ce au răspuns întrebării Şi, mai departe?

Asociaţia 666 La Chasse reuneşte artişti profesionişti şi amatori initiaţi, printre care se numără muzicieni, artişti plastici şi scriitori. WAS JETZT? a adus la Bucureşti patru dintre membrii Asociaţiei: Emmanuel Guise, JolieJulien, Sophie Monroy, Pierrick Debeaussart.

Declaraţia membrilor 666 La Chasse invitaţi WAS JETZT: “Nu ştim despre viaţa din România. Nu ne considerăm aşadar îndreptăţiţi să emitem vreo apreciere, judecată sau constatare. Ceea ce cunoastem, însă, mai bine, sunt românii de la Bruxelles, pe care îi frecventăm, sau pe care îi întâlnim ici şi colo în oraşul nostru comun. Schimbăm câteva cuvinte, mai mult sau mai puţin înţelese; întotdeauna mai puţin. E un fel de . Propunerile noastre, în ansamblu, se bazează pe această ultima noţiune.”

Emmanuel Guise, membru al Asociaţiei 666 La Chasse, a studiat pictura. Trăieşte şi lucrează la Bruxelles din 1998, când s-a dedicat unui proiect personal editorial, o micro-ediţie de carte (Editions Inaudibles).
“TRA DOUT’CHERE “ - Titlul lucrării reprezintă transcrierea orală, conformă foneticii limbii franceze, a cuvântului „traducere”.
Artistul a realizat editarea unei cărţi, pe baza urnui experiment de transcriere şi retranscriere pe principii fonetice a unui text tradus, într-un demers de descendenţă liniară.

În prefaţa lucrării sale, a cărei traducere este semnată de Gabriela Isabela Ciupitu, Emmanuel Guise spune:
„Ceea ce m-a interesat aici este traducerea înţeleasă în sensul unei traduceri flexibile şi non-rigide, spontane şi cotidiene, utilitare, deoarece ne permite să trăim acolo unde suntem de fapt. (...)
- versiunea originala, în limba franceză (textul 0), este citită unei românce sau unui român;
- el sau ea transcrie ceea ce aude când citeşte (în franceză deci) şi aşa cm îşi imaginează că se scrie, de fapt;
- această transcriere (textul 1) este neapărat şubredă, foarte şubredă, plină de neînţelegeri şi cuvinte aiurea (...)
- copia este transmisă unei alte persoane, de limbă română, care „va ajusta” această copie; adică îi redă consistenţa (sintaxa corectă), dar fără a încerca să regăsească textul original (...). Această persoană va permite astfel apariţia unui nou sens, creând astfel un nou text”.
Cea de doua lucrare din expoziţie, “Suspensions“: Bucăţi lungi de hârtie tipărită, suspendate, pe care se regăsesc părţi din textele din lucrarea TRADOUT’CHERE. Textele sunt procesate d**a cm urmează: fiecare frază (în care regăsim semnul „.”) nu ocupă decât o singură linie, dar pe intreaga lăţime a hârtiei.

Altfel spus, se intervine asupra dimensiunii caracterelor fiecărei fraze: cele mai lungi vor fi scrise cu caracterele cele mai mici; invers pentru cele mai scurte. Vizibilitatea textului este astfel puternic alterată (anumite fraze devin linii imposibil de citit). Ceea ce reuşim să citim, în final, este un „alt text”, cu atât mai diferit cu cât capacitatea de a descifra a vizitatorului este mai mare sau mai redusă, în funcţie de acuitatea sa vizuală – sau, mai mult, daca îşi pune sau nu ochelarii.

20/10/2020

Ca urmare a hotărârilor luate recent de autorități, Biblioteca Națională a României se numără printre spatiile închise în această perioadă. Deși nu ne vom mai putea vedea față-n-față, vom continua să ne bucurăm de lucrările artiștilor WAS JETZT? în mediul online. ☺️ Rămâneți cu ochii pe noi pentru a descoperi, în continuare, universul Și, mai departe?. Mulțumim tuturor celor care ne-au vizitat și ne-au susținut în această perioadă. 🤗

16/10/2020

Artistul de astăzi este co-curatorul WAS JETZT?, Pierre Van Hulle:

După încheierea studiilor de cinematografie, artistul intră în contact cu artele plastice prin intermediul instalaţiilor video. Esenţa demersului său artistic se regaseşte în interogaţia asupra materiilor şi a mediilor folosite prin abisalizare (mise en abîme), prin gesturi repetitive, prin urmele lăsate pentru amintirea proceselor. Vizitatorul este invitat să contemple, să privească, să citească, să participe, iar in final, să se regândească pe sine, punându-şi întrebări.

Pierre Van Hulle preia întrebarea lansată de WAS JETZT? ca pretext pentru a explora din nou zonele sale predilecte, prin patru lucrări: εικόνα/eikona, Blocuri, Robin Pourbaix’s “Without protest” by Pierre Van Hulle şi Verba Volant Scripta Manent.
Primele trei lucrări vor mai putea fi văzute doar până măine, 17 octombrie.

Vă aşteptăm la Biblioteca Naţională!