State of the Arts

02/05/2021

Paste fericit tuturor! Sa ne revedem curand la expozitii si evenimente!

23/01/2021

Si scris de mana s-ar citi cu aceeasi bucurie 📚✏️

23/12/2020

Draga Mos Craciun,
Te rugam sa ne aduci artistii inapoi in galerii, muzicienii in salile de concert, artistii pe scenele de teatru, filmele in cinematografe si publicul in toate salile.
Si ce mai vrei tu, pentru ca am fost cuminti si rabdatori si nu ne-am pierdut speranta.
Multumim!

Craciun frumos tuturor! 🌲🎁

01/12/2020

De 1 Decembrie vă propunem să ne citiți: volumul State of the Arts, publicat în această toamnă de echipa proiectului coordonată de Stefana Marmureanu, Ariadna Ponta și Dragoș Tudor, și cofinanțat de AFCN, poate fi descărcat gratuit, atât în limba română, cât și în limba engleză de aici: http://stateofthearts.ro/volum.html

La mulți ani artiștilor, galeriștilor, curatorilor și tuturor celor care fac România artistică de neuitat!

24/11/2020

”Deși în majoritatea timpului muzeele sunt frecventate mai mult de turiști decât de publicul local, iar într-o zi obișnuită numărul de vizitatori poate fi numărat pe degete, evenimentele sociale organizate în jurul artei sunt un prilej de a-i reuni atât pe cunoscătorii din domeniu, cât și pe cei curioși și mai puțin inițiați. Anual, marile evenimente artistice din București și din țară devin ocazii unice de a reuni zeci sau chiar sute de mii de participanți. (...) Arta contemporană este liantul cu publicul tânăr și pretextul apariției de noi galerii, muzee și spații alternative pentru expoziții.” subliniază Ioana Ciocan în editorialul THE NEW NORMAL IS NOW -de citit pe larg în volumul State of the Arts: http://stateofthearts.ro/ioana-ciocan.html

Foto: Art Safari 2019

19/11/2020

În plină pandemie, când restructuram dinamica proiectului (din offline în online și exclusiv print) și reînchipuiam volumul State of the Arts, ne-am întrebat dacă nu cumva e cazul să renunțăm. Să punem punct fără să fi ajuns la concluzii. Brusc, informația cuprinsă în volum nu mai reprezenta chiar realitatea momentului.
”Cred că există o relație guvernată de panică de ambele părți. În primul rând, artistul s-a văzut în starea de alertă nevoit să improvizeze și să se adapteze, iar revenirea la atelier se face în condiții nu foarte clare. Asta presupune că nimeni nu știe exact dacă mai are unde expune în perioada următoare, dacă publicul va veni și va gusta cu aceeași dorință produsele artistice”, ne spunea Andi Daiszler în vară.
Apoi parcă ne-a mai venit inima la loc, muzeele s-au redeschis, galeriile și-au continuat proiectele, parțial online, parțial fizic. Toți am făcut un efort uluitor să continuăm, în ciuda premiselor sumbre ale acestui an 2020.

Ca și cm situația nu era deja grea pentru spațiile de artă, apare inițiativa Visarta care încearcă, parcă, să îngroape artele vizuale fix când toate artele aveau atâta nevoie de o mână de ajutor. Să sperăm că bunul simț va avea câștig de cauză și proiectul nu va ajunge să se aplice.
Să sperăm că spațiile de expunere nu vor fi în situația de a scoate din pălărie trucuri de supraviețuire așa cm au făcut, cu optimism și imaginație, pentru a merge mai departe în pandemie.

Vă invitam sa ne reamintim ce solutii au gasit in 2020 colaboratorii si prietenii nostri recitind rubrica Zoom in din volumul State of the Arts: http://stateofthearts.ro/index.html

17/11/2020

”După 1989, dorințele artiștilor români de a putea circula și expune liber, mai ales în Occident, au avut de confruntat noi așteptări: „rezistență a instituțiilor culturale și a mentalităților așa-numitelor , rezistență determinată de circumstanțe istorice, religioase, etnoculturale, lingvistice”, apartenența la o „cultură mică”, integrarea în circuite expoziționale care prezentau o anumită față, mai mult sau mai puțin adevărată, supusă adesea unor noi tipare ideologice ale producției artistice, lipsa resurselor, decalajul istoric sau întârzierea de 25 de ani față de Occident profețită de Brucan.”
O retrospectivă in a nutshell a ultimilor 30 de ani de artă românească: ce e nou dar și unde se mai vede moștenirea veche, cu bune și cu rele - de citit pe larg în articolul lui Cosmin Nasui, O PRIVIRE CONDENSAT RETROSPECTIVĂ ASUPRA CELOR 30 DE ANI DE ARTĂ ROMÂNEASCĂ DE DUPĂ 1989.
http://stateofthearts.ro/cosmin-nasui.html

Foto: Afișul expozitiei din 1990 de la Sala Dalles a Grupului 9+1, Courtesy of Nasui Collection

12/11/2020

"... cred că proiectul STATE OF THE ARTS e o reușită, are miză și anvergură și merită continuat printr-o mare expoziție de sinteză, cu un titlu posibil ca „State of the Arts. Arta românească după 30 de ani”, care ar putea fi deschisă în 2021-2022 într-un spațiu din București." Magda Cârneci

Ne-am implica bucuroși în așa ceva!

Despre ce și-a propus și ce a reușit, cui îi este de folos și cm ar putea fi continuat proiectul STATE OF THE ARTS, în răspunsurile oferite de Magda Carneci, Antigona Silvia Rogozea, Ioana Ciocan și Stefana Marmureanu pentru Dilema Veche. Un interviu realizat de Roxana Calinescu. Mulțumim!

https://dilemaveche.ro/sectiune/regimul-artelor-si-munitiilor/articol/s-a-petrecut-o-eliberare-si-o-liberalizare-a-discursului-artistic-interviu-despre-proiectul-state-of-the-arts?fbclid=IwAR0XX2X7js5MyXdOk2w5QJcC8afmkFiAUKH-_sH9F0yY_BhKT-PPEmUhzjw

STATE OF THE ARTS este o radiografie a ultimilor 30 de ani de artă vizuală românească din perspectiva instituțiilor, organizațiilor, e

10/11/2020

Nu vrem să ne gândim că ar putea urma o noua închidere a muzeelor și galeriilor. Să sperăm că nu. Dar să ne încurajăm știind că muzeele nu se “închid”, chiar dacă trebuie să-și închidă porțile pentru public. Funcționează, inventează, se adaptează și comunică fără pauză.
”CECI N’EST PAS UNE QUARANTAINE”, un text de Silviu Dancu despre deschiderea din spatele porților închise din primăvară (sau Primăverii) de la MARe, de aprofundat pe http://stateofthearts.ro/silviu-dancu.html

Foto: Silviu Dancu, “Fugit de-acasa”, Dumitru Gorzo la MARe

06/11/2020

"Participarea galeriei H’art la târgurile internaționale se sfârșește cu ultima experiență de la Volta, în 2012, unde erau prezentate lucrările lui Gili Mocanu, Raul Cio, Anca Mureșan și ale Arantxei Etceverria. Cu un an înainte, în 2011, Dan Popescu își exprimase deja ferm poziția, în legătură cu discuțiile despre piața de artă și viciile ei: „După fiecare târg pe care-l bifez am un sentiment acut de greață și extenuare. Parcă am petrecut o săptămână într-un supermarket. Același sentiment, asezonat cu ceva furie, îl am și în urma vizionării bienalelor de tot felul. Acest sistem de galerii-curatori-bienale-târguri-case de licitații transformă artistul în producătorul propriului său brand, experimentalismul, funcționalitatea artei se transformă în decorum, în gesticulație de tip «fashion». Totul devine un bâlci al deșertăciunilor orchestrat în favoarea noului zeu al comerțului”, explica Popescu. Ultima dată la Volta se încheie cu celebra frază: „Art is not in crisis. Art is crisis! I shall have no more art supermakets!”. Dezamăgit de atmosfera mercantilă și prea puțin concentrată asupra artiștilor, Popescu își strânge lucrările cu o zi înainte de finalizarea târgului și scrie pe perete cele menționate anterior.” notează Ioana Marinescu în articolul ”De ce am spus nu târgurilor internaționale de artă”.

De citit articolul integral pe site sau în ebook-ul State of the Arts: http://stateofthearts.ro/ioana-marinescu.html

Photo credit: H'art Gallery

03/11/2020

”Indiferent dacă eşti sau nu adeptul generaţionismului în istoria artei sau dacă crezi în Dumnezeu, Covid 19 şi optzecism, e greu să pui la îndoială dinamica generaţională a artei românești, manifestă sub multe forme”, spune Adriana Oprea în articolul ”Voi vreți să faceți expoziții fără să știți fotografie?”
De citit articolul integral pe site sau în ebook-ul State of the Arts: http://stateofthearts.ro/adriana-oprea.html

foto: Seeing Histrory 1947-2007, Clara Duran, MNAC Collection