20/08/2026
L. este un băiat de 8 ani care a încheiat clasa I în luna iunie.
În clasa lui, toți copiii scriau pe caiet tip 2. L. era singurul care lucra încă pe tip 1. Doamna învățătoare i-a spus că nu era pregătit să treacă la tip 2.
Când mama lui L. mi-a scris, mi-a spus că vrea “să îl aducă pe calea cea bună”.
Și aici cred că este important să spun ceva.
Dacă doamna nu ar fi observat dificultatea și nu ar fi luat atitudine, mama lui L. poate că nu ar fi ajuns să mă contacteze pentru remedierea scrisului.
Uneori, un copil poate fi “păsuit” mult timp:
“Îi înțeleg scrisul.”
“Lasă, este încă mic.”
“Cu timpul o să se îndrepte.”
Dar dacă L. ar fi continuat să scrie așa, iar dificultatea ar fi fost trecută cu vederea ani la rând, probabil ar fi ajuns la mine mult mai târziu Iar atunci nu am mai fi avut de corectat doar un scris greu de citit. Am fi avut de schimbat obiceiuri de scriere deja bine formate.
Cu cât trece mai mult timp, cu atât aceste automatisme devin mai greu de modificat.‼️
De aceea, vacanța aceasta a fost pentru L. un moment foarte bun pentru intervenție. Mama lui a văzut-o ca pe o oportunitate de a-i reda încrederea și de a-l ajuta să recupereze ceea ce îi era încă dificil. Așa a ajuns L. la ședințele individuale de caligrafie.
La început, scrisul lui era greu de citit. Literele nu aveau întotdeauna o formă clară, dimensiunile lor nu erau constante, iar așezarea în pagină îi dădea și ea bătăi de cap.
Am început să lucrăm pas cu pas.
Nu ne-am concentrat doar pe “să scrie frumos”. Am lucrat la poziția la masă, priza instrumentului, formarea literelor, proporții, spațiere și organizarea în pagină.
Și apoi a venit partea care nu se vede în pozele cu înainte și după: munca de acasă.
L. nu a avut mereu chef din belșug. Din contră. 🙃
Chef avea mai ales în prezența mea. Acasă, exercițiile nu erau întotdeauna la fel de ușor de făcut. Dar nu m-am abătut de la regula mea: exercițiile de antrenament au devenit responsabilitatea lui. Pe măsură ce a prins mai multă siguranță, am crescut și gradul de autonomie.
Un dublu win.
Pentru că, în timp ce scrisul lui se schimba, L. învăța și să își asume partea lui din proces.
Rezultatul lui L., până acum, în ciuda tuturor provocărilor cu care a venit, este foarte bun. Scrisul lui este mai clar, mai ordonat, literele sunt mai bine construite, iar controlul asupra scrisului este cu totul altul.
Dar poate cel mai important rezultat nu este cel pe care îl vedem în caiet.
Este faptul că L. a început să aibă din nou încredere în el.
L. este acum pregătit să scrie pe caiet tip 2.
Și recunosc că uneori rămân cu privirea pierdută și îmi imaginez momentul pe care copilul acesta îl așteaptă:
“L., acum ești pregătit să scrii și tu, precum colegii tăi, pe caiet tip 2.”
Poate pentru unii este doar un caiet.
Pentru L., acel caiet înseamnă că este pregătit să facă un pas pe care până acum nu îl putea face.
Și cred că, atunci când va auzi acele cuvinte, va înțelege mai mult decât faptul că poate trece de la tip 1 la tip 2. Va înțelege că a reușit.
Iar noi nu ne oprim aici.
Drumul lui L. spre un scris corect continuă ✍️
