26/06/2026
Astăzi m-am întâlnit cu unul dintre copiii din prima mea promoție de dirigenție (2007-2011).
Și, pentru câteva clipe, timpul s-a oprit.
L-am privit și, dincolo de omul matur din fața mea, am văzut elevul care odinioară își căuta drumul. Mi-am dat seama că, deși au trecut anii, o parte din sufletul meu a rămas pentru totdeauna în fiecare dintre ei.
Noi, profesorii, poate uităm uneori lecțiile predate, testele, cataloagele... Dar nu uităm niciodată chipurile elevilor care ne-au făcut să înțelegem ce înseamnă, cu adevărat, să fii dascăl.
Întâlnirea de astăzi mi-a amintit că cea mai frumoasă răsplată nu este o diplomă și nici un premiu. Este momentul în care un fost elev strigă pe stradă "Doamnaaaaa", așteaptă să te întorci, îți zâmbește cu aceeași căldură ca odinioară și îți spune, fără prea multe cuvinte, că ai rămas o parte din povestea lui.
Și atunci înțelegi că anii nu au trecut degeaba.
Prima mea promoție... primul meu drum ca diriginte... și o bucățică din inimă care va rămâne mereu acolo, în banca fiecăruia dintre ei.
.. și avem și aceeași zi de naștere 😁
