Caminul Cultural Bradu

11/06/2026

LECȚIA DE ISTORIE prezentată de profesorul Viorel Guțu - 11 iunie: Naționalizarea mijloacelor de producție din România.
La 11 iunie 1948, în Plenara Comitetului Central al Partidului Comunist din România, a fost adoptată Legea cu privire la naționalizarea principalelor întreprinderi industriale din țară. Trenuie amintit că începând din 1945 şi până în 1948, în România se parcurseseră toate etapele premergătoare marilor reforme comuniste, iar după abdicarea forţată a regelui, proclamarea Republicii Populare Române și infăptuirea reformei agrare şi a celei monetare, la jumătatea anului 1948 a venit rândul naţionalizării principalelor mijloace de producție ale țării. Astfel, a fost creată o comisie ministerială ce avea ca obiectiv controlul asupra materiilor prime, producției și desfacerii produselor, comisie care a trecut la inventarierea întreprinderilor industriale, comerciale și de transport. Odată cu adoptarea legii nr. 119 din 11 iunie 1948 se naționalizau toate bogățiile subsolului, uzinele siderurgice și fabricile prelucrătoare de metale, șantierele navale, întreprinderile din domeniul industriei carbonifere, din domeniul industriei petroliere și de gaze naturale și lista continuă așa până la întreprinderile din industria alimentară, textilă, chimică ori cele producătoare de bunuri de larg consum. Astfel, au fost trecute în patrimoniul statului peste 9.000 de întreprinderi industriale, iar câteva luni mai târziu, controlul statului s-a extins și asupra unităților de sănătate, asupra clinicilor, spitalelor și farmaciilor, asupra unităților social-culturale, precum teatrele și cinematografele și asupra locuințelor particulare. Tot în iunie 1948 a fost creat și Comitetul de Stat al Planificării, organism destinat planificării centralizate a economiei naționale, iar aproape întreaga elită științifică si cultural-attistică a României a fost practic eliminată din viața publică, membri acestei elite nemaiavând dreptul să-și exercite liber profesiile, multi dintre ei fiind persecutați si arestați de catre regimul comunist.

11/06/2026

Ziua Sfântului Vartolomeu ne plasează deja la mijlocul verii, moment în care firea se întoarce către iarnă. Așa cm o arată și rădăcina numelui sfântului, învârtirea, întoarcerea este cuvântul-cheie al întregii zile. Cerul se întoarce spre sud (ziua se învârtește spre noapte) și întreaga fire repetă, în plan restrâns, această mișcare cu sensul minus: se pot stârni vârtejuri de vânt (acțiune asupra precipitațiilor, care sunt mai totdeauna malefice), vârtejuri ale cursurilor de apă, care îi atrag în mijlocul loc pe toți oamenii necugetați, care continuă să lucreze în această zi.

Cu un termen generic, ea este cunoscută ca singura sărbătoare a grâului. Fiind și o zi în care poate fi încă influențată soarta recoltelor – abia acum începe să se coacă grâul în s**c, acum se învârtoșează (se dezvoltă) bobul grâului –, acționează numeroase interdicții. De aceea, nu este întâmplător faptul că pe pământ oamenii încercau să evite mișcările „învârtejite“ (torsul, de exemplu), pentru a nu produce la rândul lor învârtiri, suciri nedorite (porumbul celor ce lucrează în această zi se sucește în bătaia vântului; oamenii pot suferi vertijuri – amețeli), întoarceri, reveniri („să nu se mai întoarcă boalele unde au mai fost“); în sens pozitiv, „învârtirile“ rituale puteau fi utilizate în magia întoarcerilor (trimiterea înapoi a vrăjilor).

Antoaneta Olteanu – Calendarele poporului român (Paideia, 2000)

Sursa foto: Arhiva de Imagine MȚR - Colecția Iosif Berman | Pauză la seceriș, 1911-1941 (B-5620)
---> https://bit.ly/3aL3jJD

10/06/2026

10/06/2026

LECȚIA DE ISTORIE prezentată de profesorul Viorel Guțu - 10 iunie: Moartea lui Alexandru Macedon.
La data de 10 iunie a anului 323 î.Hr. a murit Alexandru Macedon sau Alexandru cel Mare, unul dintre cei mai mari comandanți de oști ai lumii. Fiu al regelui Filip al II- lea al Macedoniei, Alexandru cel Mare a construit un imperiu legendar înainte de moartea sa, la vârsta de 32 de ani. El s-a născut în luna iulie a anului 356 î.Hr. în orașul Pella, capitala Macedoniei, iar la numai 10 ani, Alexandru a dovedit tuturor că are calitățile necesare unui mare conducător. Se spune ca un negustor îi aduce lui Filip un cal ce nu putea fi îmblânzit de nimeni și numai tânărul Alexandru va reuși să-l îmblânzească, iar acest cal îl va însoți pe viitorul rege în toate războaiele sale, până în îndepărtata Indie. Când Alexandru împlinește 13 ani, regele Filip începe să îi caute un tutore care să se ocupe de educația lui și îl găsește în persoana marelui filosof Aristotel, care își pune amprenta asupra educației lui Alexandru și îl învață medicina, filosofia, religia, logica și arta. La vârsta de 20 de ani, Alexandru devine regele Macedoniei, după ce tatăl său, Filip al II-lea este asasinat, iar din acel moment istoria lumii avea să se schimbe, deoarece Alexandru va pleca într-o campanie de cucerire ce avea să-i uimească pe toți contemporanii săi, ajungând unul dintre cei mai mari comandanți de oști din istorie. Astfel, în anul 334 pleacă spre Asia Mică, pentru a cuceri Persia și pentru a elibera cetățile grecești de pe coasta de est a Mediteranei, iar în anul 333 î.Hr, marele rege persan Darius al III-lea îl întâmpină pe Alexandru la Issos, în fruntea unei armate formată din 85.000 de oameni, o armată enormă în acele vremuri. În bătălia de la Issos, Alexandru avea să dovedească geniul său militar, învingând-ul pe Darius, care fuge de la locul bătăliei, aceasta fiind prima înfrângere a unui rege persan în istoria de până atunci a acestui imperiu . După ce cucerește Egiptul și fondează în delta Nilului orașul Alexandria, Alexandru cel Mare pătrunde în inima Imperiului Persan, traversează râurile Tigru și Eufrat obține victoria de la Guagamela, unde învinge din nou armata lui Darius, formată de această dată din 100.000 de soldați. Alexandru cel Mare cucerește apoi și Persia Orientală, ajungând cu armata sa până în îndepărtata Indie. Următoarea campanie de cucerire avea să fie supunerea Arabiei, dar în data de 10 iunie 323 î.Hr. Alexandru moare la vârsta de 32 de ani, cel mai probabil de malarie, existând și unele versiuni cm ca el ar fi fost de fapt otrăvit sau înjunghiat. După moartea sa, teritoriile cucerite au fost pe rând pierdute de către generalii săi, iar visul lui Alexandru de a cuceri întreaga lume, s-a stins odată cu el.