Pâinea de odinioară...
Îți mai aduci aminte cm pregătea bunica ta făină pentru a coace pâinea? Mi se întâmpla des să rămân la bunica, la sfârșit de săptămână. Sâmbătă era zi de copt pâine, de făcut curat în casă, de spălat rufele. Nu-mi plăcea să fac curat și nici la spălat rufele nu mă prea ceream, dar pâinea era ceva magnific. Din clipa în care bunica își dregea batista pe cap și își lega șorț
ul la brâu, știam că trebuie să o urmez. Își lua covata, sita mare din cui și se uita zâmbind la mine, zicând "ești gata?". Întrebarea era un soi de parolă la care eu nu trebuia să răspund, doar să zâmbesc. Apoi mergeam în magazia plină cu tot felul de bunătăți, ne opream lângă sacii cu faină, și începea magia. Bunica spunea psalmii în timp ce cernea, iar eu priveam cm cade făina. Era ceva magic în cernutul făinii, mișcările, bătăile în sită datorită cărora cădea făina făceau parte din ritualul pâinei. Apoi făina era dusă în casă și ținută la cald până a doua zi când urma să înceapă frământatul pâinii. Din magia pregătirii, din mirosul pâinii de cuptor și din gustul autentic s-a născut Brutăria Moara Maria. Pâinea de odinioară, pe masa de astăzi.
