Viața mea a mers însă pe mai multe planuri, în mai multe direcții. Cred că am fost un dăruit de Dumnezeu, iar părinții mei m-au încurajat să mă exprim.Am gasit un aparat mai vechi in pod,intreband-o pe mama ce este, aceasta mi-a explicat ca este un aparat de pirogravat(arderea lemului).Curioasa fiind de mica , am gasit un placaj si am inceput sa pirogravez, va spun este greu la inceput, dar veti
indragi aceasta arta La început mi s-a părut cam greoi să desenez ținând stiloul doar de acest mâner , dar cred că depinde foarte mult de stilul vostru de lucru. Eu țin de obicei creionul, stiloul sau pensula foarte aproape de vârf. L-am invatatat si pe vecinul meu, care cu siguranta citeste acuma si zambeste amintindu-si de aminitirea din copilarie, cand pirogravam impreuna. Au trecut ani si mai exact , 17 ani de cand nu am mai pus mana pe aparat,dar intr-o zi ma reapucat dorul aparatului meu de pirogravat. Uite asa am reinceput sa pirogravez lucruri si obiecte frumoase, incepand de la tocatoare de taiat, cutiute speciale, tablouri, umerase, globuri de brad si multe altele, toate realizandu-se in miniatura si cu multa pasiune. Pirogravura (de la grecescul pyros = foc și graphos = scriere) este arta decorării lemnului, dar și a altor materiale (plută, piele, os) prin ardere cu un vârf de metal înroșit în foc. Aceasta este tehnica de bază, folosită de-a lungul timpului de egipteni și unele triburi africane. Tehnica a fost cunoscută și în China, unde se numea „broderie cu acul de foc”. În România, dar și în alte părți ale Europei, pirogravura este cunoscută ca artă populară. Va astept cu pirogravarea frumosului!
