16/06/2026
Acad. Alexandru Surdu, despre îngerii lui Justinian Scărlătescu, la prima lor „apariție în public”:
În vechea lume grecească, îngerii erau numiți daimoni – demoni. Nici pe demoni nu-i vedeai ca atare. Nu se plimbau pe stradă în Antichitate, ci erau reprezentați într-un mod mai mult sau mai puțin artistic și aveau fiecare roluri diferite, pozitive sau negative. Erau demoni buni și demoni răi.
Şi îngerii sunt îngeri buni şi îngeri răi. Ca şi duhurile ... duhuri bune şi duhuri rele. Problema este că, sculptural sau pictural, nu poţi să-ţi dai seama dacă reprezentarea este benefică sau nu.
Acum, având în vedere sorgintea catolico-creştină a acestor îngeri, pe care i-a găsit domnul Scărlătescu realizați în Roma, ca atare, după reproducerile pe care le vedem prelucrate fotografic, ne dăm seama că este vorba despre surprinderea unor caracteristici ale angelității pe diferite paliere. Apar segmente îngerești caracterizate de regulă prin aripi. Aripa este un atribut al îngerului, iar în descrierile biblice ale îngerilor, ei sunt creaturi ale divinității și ei reprezintă divinitatea și o slujesc. Dar ei sunt trimiși în lume și ca să ne slujească pe noi, ca, de pildă, îngerii păzitori sau îngerii călăuzitori, oarecum după modelul daimonilor sau demonilor grecești. Și Socrate avea un demon care, atunci când filosoful se afla în împrejurări dificile, îi spunea ce să nu facă.
Îngerii noștri păzitori sunt concepuți în așa fel încât ne păzesc, sigur, în împrejurările în care facem ceva bine. Nu sunt atât de categoric restrictivi, cm erau demonii benefici ai Greciei. Și, după câte ne aducem aminte din copilărie, sunt tot felul de icoane cu interpretarea unor îngeri călăuzitori și păzitori, în special ai copiilor. De asemenea, se spune că fiecare om se naște cu îngerul lui, care îl călăuzește și care, spre deosebire de demoni, nu-i spune nici ce să facă, nici ce să nu facă, dar, dacă face lucruri bune, îl ajută.
Arhe', adică Arheus, Arheu, acesta este un înger deosebit. Este îngerul despre care vorbea Mihai Eminescu, un prototip al lucrurilor bune și un păzitor al faptelor noastre, dar și al construcțiilor noastre. Când înfăptuim ceva, trebuie să avem un prototip ... Arheus, care înseamnă și început și perfecțiune, este cel a cărui imagine trebuie să o avem în vedere de câte ori facem ceva.