Oameni, locuri, fapte din Podişul Hârtibaciului. Fă rai din ce ai !
În sudul Transilvaniei, pe ne zâmbesc şăgalnic şi ne privesc prin ochii lor curioşi, acoperişurile căsuţelor, unele vechi de mai multe sute de ani. Este fără îndoială cea mai concretă dovadă a lucrului bine făcut! Agnita / Agnetheln in Siebenbürgen Radu Vezure © 2017
Transilvania adăpostește un peisaj cultura
l aparte, care s-a format în mai mult de 800 de ani și-a păstrat în foarte mare parte propriul farmec. În acest context istoric, in anul 2004 'l / a fost desemnat de către Ministrul Culturii UE de atunci drept Capitala Culturală Europeană pentru anul 2007, alături de orașul . Brădeni / Henndorf
În această zonă, deşi relativ izolată de marile axe de comunicaţii, lumea satului a trecut în sec XX prin transformări dramatice: căderea regimului comunist nu a adus cu sine revitalizarea mediului rural, dimpotrivă abia atunci a început un proces de degradare, care în câţiva zeci de ani a devenit, în unele cazuri, ireversibil. Mediul rural s-a pustiit prin plecarea în masă, peste hotare, a populaţiei sale, iar comunitatea rurală s-a destrămat.
Şi totuși, Podișul Hârtibaciului este recunoscut pentru biodiversitate, meștesuguri tradiționale, creșterea animalelor și pentru peisajul cultural neschimbat din perioada medievală. Vom descoperi împreuna, pe îndelete, peisajul natural și patrimoniul cultural din cea mai mare arie protejată continentală din , situată între Olt și Târnave, plimbându-ne virtual în “Tinutul Padurilor”, d**a cm a fost denumit podișul, pe prima ridicare iozefină efectuată între 1763-1787 ~ "Erste Josephinische Landesaufnahme"
Ştiați câți oameni deosebiți s-au născut aici, aproape de noi, în Podișul Hârtibaciului? Iacob Bologa, Valeriu Petru Bologa, Lucian Bologa, Tiberiu Alexandru, August Treboniu Laurian, Ioan Bunea, Valeriu Teconţia, Ioan Stoica, Nicolae Petra Petrescu, Teodor Aaron, Dimitrie Ţichindeal, Ilarion Cocisiu, Victor Pacala, Emanoil Suciu, Ioan Sava, Augustin Alexandru, Augustin Mihai, Martin Samuel Möckesch, Trude Schullerus, Michael Barner, Andreas Bruckner, Erhard Andree sau Samuel von Brukenthal... unii mai cunoscuti, altii pe nedrept uitati, fac parte din cei de 10 X 10 Mari Hartibaceni @10 Mari Hârtibăceni https://www.facebook.com/10-Mari-Hartibaceni-186809838013385/ vă propune o listă, în continuă evoluție! De asemenea, peisajul agrar românesc și rolul lui esențial pentru biodiversitate, reprezintă două provocări majore pe care societățile umane trebuie să le rezolve în cel mai scurt timp: securitatea hranei și sustenabilitatea ecologică a ecosistemelor care asigură producția de hrană. Multe dintre peisajele agrare din România au încă trăsăturile esențiale pentru a îndeplini ambele condiții. Totuși, instituțiile și societățile actuale gospodăresc aceste peisaje într-un mod în care erodează capacitatea ecosistemelor de a proviziona hrană și o sumedenie de alte valori socio-culturale. Institutul National al Patrimoniului înregistrează peste 30000 de monumente istorice (18 000 de cladiri, restul situri arheologice) Intre acestea, cea mai densă rețea de biserici fortificate - peste 250 - se află în Podisul Hârtibaciului. Alături de ansamblul bisericilor fortificate din sudul Transilvaniei,
Valea Viilor / Wurmloch
care au fost incluse pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO, tot între aceste hotare, am admirat (singura) biserică de lemn "Buna Vestire" adusă din alt sat şi amplasată în . Ilimbav / Eulenbach
Ea a fost adusă în anul 1852 din satul vecin Nou Român. Are hramul „Buna Vestire” şi este o biserică numită "călătoare" : a fost ridicată la sfârşitul secolului 18, iar în ea se păstrează un prestol din piatră datat în anul 1639. Cât despre patrimoniul industrial, un simbol: MOCĂNIȚA ! (c) Uwe Andrée: Mocănița în Agnita/ Die "Wusch" im Harbachtal http://uweandreetranssylvanian.blogspot.com/p/transyylvania.html -Agnetheln
Calea ferată îngustă Sibiu-Agnita(-Sighișoara), lega nu doar localități, dar mai ales comunitățile de pe traseu. A fost ultima cale ferată îngustă operată de CFR, care la 1 septembrie 2001, a întrerupt istoria de 91 de ani a mocaniței de pe Valea Hârtibaciului. Asociatia Prietenii Mocanitei ne povesteste : " (...) linia măsura 123 de km, fiind considerată, după război, cea mai lungă cale ferată îngustă din România. Este o rută pe care nu o poți uita.
te ducea practic prin cel mai frumos ținut din Transilvania, iar cine a văzut-o știe despre ce vorbesc. Povestea acestui trenuleț se termină, însă, în 2001. Era, la acea vreme, singura pereche de trenuri mixte și a fost retrasă din cauza lipsei de fonduri. Fără bani, locomotivele nu puteau fi întreținute și Mocănița s-a oprit." Apoş, faţadă restaurată de Monumentum / Ştefan Vaida www.asociatiamonumentum.ro/
"Clădirile din spaţiul rural, încă mai păstrează – în sudul Transilvaniei – amprenta caracteristică arhitecturii specifice civilizaţiei acestor meleaguri. Arhitectura vernaculară denumeşte arhitectura fără arhitect, o arhitectură fără un proiect desenat, făcută direct de utilizatori, eventual cu mâna de lucru specializată a unor meşteri, în această categorie intrând toate casele şi-n general gospodăriile pe care încă le găsim în spaţiul rural (dar şi urban) aşa cm le-au făcut înaintaşii. Specialiştii, în domeniu, consideră că aceste construcţii fiind făcute chiar de cei care le locuiesc, arhitectura vernaculară reprezintă totdeauna transpunerea directă în forme a nevoilor practice şi spirituale ale membrilor comunităţii, rezultate din modul de viaţă specific şi din sistemul de valori pe care comunităţile respective îl împărtăşesc. Astfel, de aici rezultă atât armonia dintre individ, comunitate şi mediu construit, cât şi marea unitate formală a arhitecturii unei arii culturale. În arhitectura vernaculară există o remarcabilă simbioză între fondul construit şi mediul natural, integrarea spaţiilor construite nefiind forţată sau artificială"
"ECOMUZEU în sudul Transilvaniei – un instrument de dezvoltare a spaţiului rural" - ing. Ecomuzeul Reg. Sibiu - extras din ICOMOS România / http://www.icomos.ro/av/Default.html
In concluzie, prin aceasta pagină se doreste expunerea în detaliu, dar și holistică a acestor peisaje: evidențierea valorilor ecologice, socio-culturale și economice ale acestora, barierele sociale și instituționale care împiedică adoptarea unor gospodăriri durabile, precum și soluții, propuneri de partenariate pentru sustenabilitatea lor. Dar înainte de toate, liant între comunitățile locale și reziliență între trecut și prezent, inovație și dinamism pentru viitor! Dealurile, unele mai domoale, altele mai abrupte invită la drumeție. Ne cheamă. Le auziți? Haideți!
