18/04/2021
Năzâua, am biruit!
Deschid firmă-n Norvegia și-mi tre una bucată cetățean rumen (preferabil ‘țeancă) care să-ntrunească numa’ trei criterii d’eligibilitate:
1) să aivă ochi / sâmțuri estetice (pencă tre făcut, inițial, websiteu’ și bla-bla); io unu’ este personaj maleabil și nu țâu morțiș cu dinții la propriile-mi dictaturi de grafică, da’ tre cumva să se egziste un echilibru decent între că io fac cm vreu io pencă-s bos, da’ totodată el/ea îi conflect liber/ă să contrivuie cu modificări atuncia cân’ io-s tont.
2) să aivă cât de cât cunoștințe despre jazzu’ norvegian, nu pretind doftorate în muzicologie sami, da’ nici nu mă pot încurca cu careva care-i outsider total străin de domeniu’ cu prițina. Niscai minime cunoștințe despre scena norvegă de jazz (contemporană și răposată) se impun cacondiție sineqvanoană.
3) să posede tone de creiere, ceea ce implică aftomat să stăpânească limba română: GRAMATICĂ ABSOLUT IMPECABILĂ, repet, ca să him clari: GRAMATICĂ IMPECABILĂ. Aicia nu fac rabat nici să mă bombardezi cu armament nuclear, nu lucrez cu microcefali nici măcar dacă-mi îs sclavi.
Cam asta-i. Ar mai hi numa’ de menționat că plătesc dublu (haida triplu’ pieței românești, pencă-s băiet bun), da’ nicicum sume astronomice norvegiene pen’ simplu’ motiv că tot calabalâcu’ amu se lansează/desvoltă, așadar încasările mele sunt, deocamdată, zero absolut.
Rog șer.
