16/01/2023
Am o deosebita placere sa va prezin un articol in ziarul "Literatura și Arta"
DESCINDEREA UNUI PATOS EZOTERIC
Lumea acestui artist plastic, afectată în totali tate de conceptul său sui-generis, exprimă în decoruri cubo-futuriste universul autentic al unor convingeri proprii neobişnuite. Transpusă în abstract şi atemporalitate, creaţia de amploare a maestrului Veaceslav Albu a devenit o constantă a expresiei sale liber-înfloritoare. Autorul focalizează detaliile expresive ale unor idei drept procedee ezoterice de disimulare a alter egoului său. Prin urmare, noţiunile lui Albu, prosperate pe pânză, pe carton sau hârtie, tulbură fantasmagoric conştiinţa iubitorilor de arte sugestive. Dintre subiectele epistemice ale autorului, o iluzie de maximă expresivitate produce tabloul „Mărul ca formă al lui Platon”, pictorul reuşind să ne ofere într-un cadru restrâns universul cu constelaţiile, dar şi vedenia lumii noastre ciobite, întruchipată filosofic de mărul încolţit pe cinci margini (cinci continente). Artistul, capabil de afecţiune, e un explorator de sensuri şi extinde din negura mileniilor până în zilele noastre conceptul păcatului originar. De menţionat că Veaceslav Albu reuşeşte într-o manieră extraordinară să capteze în imaginile sale atmosfera suprarealismului, descoperind teritoriul său, genitor de adevăruri plastice emoţionante. E şi firesc, deoarece acest curent artistic, începând cu anii douăzeci ai secolului trecut, a uimit mereu lumea. Actualmente cultura generală e profund penetrată de lucrări şi citate din marii suprarealişti Salvador Dali, René Margritte, Pablo Picasso, Marcel Duchamp... Mulţi dintre continuatorii plasticienilor modernişti au încercat şi mai încearcă să le urmeze convicţiunile, manevrându-şi într-un fel sau altul mirajele în subconştient, nălucirile aberante cu consimţirea că vor crea ceva nou, fantastic. Puţini reuşesc. Cazurile de fiasco, conform deducţiilor generate de criticii de artă, sunt rezultatele unor exagerări în gradaţiile de expresie sau de conglutinare prea înflorită, răsturnând în nonsens conceptul mistic fără a releva vreo noţiune. Inovaţia lui Albu constă într-o răsturnare a genuri lor plastice suprarealiste. Prin urmare, spontaneitatea tuşelor şi nuanţările laconic expresive pătrund ca un burghiu în simţurile adoratorilor săi. Veaceslav e asemenea unui revoluţionar. Acest fapt l-a remarcat şi maestrul în arte Viktor Kuzmenko, magistrul său de credinţă, care a descoperit în poziţia lui Albu demersul artistic al tânărului pictor ca un rezervor nesecat de posibilităţi. Plasticianul Kuzmenko, un talent neobişnuit, aspru şi puternic, se distinge de mulţi confraţi de breaslă prin maniera sa de a reda automat inscripţia cugetului şi a asociaţiilor mustite din expresia sintetică. Viktor Kuzmenko menţiona la o ceremonie oficială capacităţile de creaţie ale lui Veaceslav Albu, sau, mai bine zis, logica coexistenţei harului şi sârguinţei tânărului artist în joncţiunea dintre real şi posibil, sti pulând că discipolul său „e un om cu spirit înzestrat, consacrat totalmente obsesiei sale, unul din contem poranii coborâtori din Dali...”. La expoziţiile sale Veaceslav Albu creează o atmosferă, la prima vedere, de ambiguitate, dar în acest cadru autorul mobilizează publicul, prin stilul său concisşi de maximă simplitate, să găsească dezlegarea tai nei. Şi să vedeţi, peisajul alegoric al imaginilor expuse, supus unei gândiri mai ample, oferă spectatorului capacitatea să asimileze cele mai plurivoce aserţiuni. Percepţia despre care discutăm ţine cu siguranţă de progresul artei europene.
Pânza „Uimeşte-l pe da Vinci – imagineaz-o pe Mona Lisa ca gender fluid” cu lentilele provocatoare pe ochi suplineşte, ca şi cum, conceptul clasic al lui Leonardo da Vinci în lumina timpurilor de azi. Expusă recent la o expoziţie din Londra, critica a semnalat că lucrarea ţine de arta care incită gândirea atunci când pe străzile aglomerate ale localităţilor de pe mapa mond defilează fără jenă creaturi din tagma LGBT. La vremea sa, provocarea Giocondei i-a reuşit ilustrului Marcel Duchamp, prezentând-o pe Mona Lisa în ţinută de bărbat – tunsă şi cu mustăţi. Seria de lucrări din conceptul picturilor provocatoare ale gândirii, inspirat din ideile de bază ale artei de performanţă, artei noţionale cu folosirea experimentului conştiinţei, ne mărturiseşte Yana Albu, fondatoarea Galeriei de Arte (www.InArteVita.com), soţia maestrului şi moderatoarea tuturor expoziţiilor de lucrări ale lui Veaceslav, a condus la încercarea autorului de a-şi invita publicul să participe nu numai la contemplarea ideii principale a operei de artă, ci şi a-i încuraja să se producă în rolul special şi necomparabil conform scenariului descris laconic în titlul fiecărei lucrări. Autorul foloseşte din plin oglinzile şi efectele acestora, invitând spectatorul să pătrundă îm lumea lăun trică a operei sale artistice. Ideea centrală a oglinzilor ţine de a pune în evidenţă metafizica celei de-a patra dimensiuni a lumii reale, în care se adună informaţiile ce provoacă evoluţia treptată şi neîntreruptă. Ideea în cauză e strâns legată de teoria formelor lui Platon. Conform acestui concept, interpretarea de gândire a spectatorului este considerată drept act individual efemer de îngemănare a noţiunii specifice a autorului cu rezultatul raţionamentului vizitatorilor prinşi de ideea operei de artă. Pe lângă acestea, adoratorii artelor concret conceptuale au mână liberă la înregistrarea propriilor videoclipuri sau imagini în scopul de a deveni parte dintr-o lucrare de artă vizu ală nouă individuală, partajate apoi prin intermediul reţelelor sociale. Maestrul Albu a încercat deja experimente interpi de cu vizitatorii expoziţiilor sale de la Londra, precum şi de la Toscana (Italia) şi Ţara Galilor (Wales). O trăsătură a picturii artistice a lui Veaceslav Albu scoate în vileag originalitatea, dar şi luxul de detalii care camuflează metafora gândirii autorului. El se descotoro seşte de banalităţile tentante şi îmbrăţişează caracterul afectiv al comunicării cu publicul, devenind într-un fel produs al ficţiunii în transcendenţa sa artistică...
Andrei MOROȘANU
